Statul vrea să-ți plătească studiile în străinătate, dacă te întorci în țară. Povestea unui fost bursier dintr-un program similar

În 2004, Guvernul condus de Adrian Năstase lansa un proiect ambițios: Bursa Specială Guvernul României (BSGR). Ideea era ca mai multor tineri merituoși să li se plătească studiile în străinătate cu condiția să se întoarcă și să ocupe funcții de răspundere în administrația publică, pe o perioadă între 3 și 5 ani. 

Programul s-a împotmolit la întoarcerea absolvenților în țară fiindcă nimeni din administrația publică nu s-a clintit să le facă loc. Cu atât mai mult pe un post „de răspundere și conducere”, așa cum spunea legea.

Simion Ilie este unul dintre bursierii neangajați atunci ai statului român. A înființat o asociație și, împreună cu alți colegi, a dat statul în judecată. Au câștigat dreptul de a nu da banii înapoi și de a-și vedea de carierele lor oriunde în lume, fără vreo condiționare. Asta fiindcă statul nu și-a respectat obligația de a-i angaja.

Recomandări

Medicii ieșeni vizați de o anchetă DIICOT privind traficul și consumul de droguri au fost antrenați și plătiți pe bani europeni. „Petreceau cu ușa-nchisă în timpul gărzilor!”

Un nou proiect de împrumuturi pentru tinerii români care vor să studieze peste hotare este inițiat acum de Guvernul României. De această dată ideea este că tinerii nu vor trebui să restituie banii, dacă se întorc în țară.

A ajuns pe post de conducere, dar după 10 ani

Simion Ilie a luat 11.000 de euro de la statul român pentru cursurile de masterat în Comunicare Publică la Universitatea Paul Sabatier Toulouse 3, în 2007-2008. A fost șef de promoție în ambii ani. Este în prezent director general adjunct în Ministerul Finanțelor, dar nu fiindcă sistemul l-ar fi primit cu brațele deschise atunci, ci după un concurs susținut în 2018.

Poate, dacă BSGR ar fi funcționat până la capăt, drumul până la această funcție „de răspundere” ar fi fost mai scurt, dar nu regretă nicio etapă din formarea sa. Mai mult decât atât, consideră că, deși a fost șchiop, proiectul de burse guvernamentale din 2004 a fost un succes. „Valoarea acelui program a fost undeva la 5 milioane de euro. Numai eu am adus câteva sute de milioane de euro prin proiectele europene pe care le-am derulat”, spune Simion.

Într-un interviu pentru Libertatea, acesta a explicat care este viziunea sa despre noul program de împrumuturi. A fost chemat și la Guvern, când se va discuta despre forma acestui program.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

Libertatea: Un nou program, asemănător cu BSGR, este în pregătire la guvern. E o idee bună?
Simion Ilie: Chiar și eșecul BSGR până la urmă e un succes. El poate nu și-a atins obiectivele inițiale, e important să analizăm de ce nu și le-a atins, dar peste toate, statul și-a recuperat investiția cu vârf și îndesat.

– Cum?
– Valoarea acelui program a fost undeva la 5 milioane de euro, la momentul acela a fost o sumă semnificativă. Numai cei care ne-am întors și am activat în România – e adevărat că o bună parte dintre colegi nu s-au mai întors – eu zic că am adus sume mult mai importante.

Statul român nu e pe pierdere. Și pentru simplul motiv că investiția în educația nu e o chestie scalabilă și măsurabilă întotdeauna.

Aș compara-o cu investițiile în start-up-uri. Investești într-o sută de start-up-uri și, statistic vorbind, 90 eșuează, 9 din alea 10 se târăsc și una poate să fie unicorn (companie care valorează peste un miliard de dolari, n.r.). Și unicornul ăla poate să îți aducă beneficii de o sută de ori mai mult decât ai investit tu în programul de start-up-uri.

Eu consider că e o idee bună și important este proiectul de selecție.

„Demonstrați că sunteți acceptați la cele mai bune universități și facem contract”

– Cum ar trebui să fie acest proces?
– Mie mi se pare esențial să existe un proces de selecție extrem de bine pus la punct, astfel încât să nu plece fii și fiice de… Și programul nostru a reprezentat un succes, pentru că majoritatea bursierilor erau oameni de bună calitate, din medii din care nu și-ar fi permis studiile respective și rezultatele obținute la burse au fost remarcabile. Asta a fost posibil pentru că realmente erau niște capacități.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

La noi, faptul că s-a implicat UNDP-ul (United Nations Development Programme) la vremea respectivă, în procesul de selecție, a fost realmente un element extraordinar de important. În linii mari, adică în 90% din cazuri, spun că a fost un proces corect dus.

Discuția esențială mi s-ar părea asta: cum selectăm noi oamenii pe care îi finanțăm? Eu aș merge pe o soluție draconică și anume: demonstrați că sunteți acceptați la cele mai bune universități din lume și apoi veniți să facem contract. Să fiți voi acceptați și singura voastră problemă să fie că nu aveți finanțarea.

– Condiția noului program de studii este ca tinerii să revină în țară ca să nu mai dea banii înapoi.
– Eu cred că și dacă nu se întoarce acel tânăr, uneori ți se întorc niște avantaje cum nici nu te gândești. De exemplu, dintre colegii care au beneficiat de bursă, unul este vicepreședinte la J.P. Morgan, alții sunt pe niște funcții aiuritoare. Au niște cariere fulminante. Dar nu știm noi să-i capacităm și să folosim networking-ul la adevărata lui valoare.

Când a fost criza cu echipamentele sanitare și plângeam pe la toți producătorii, ce n-ai fi dat să ai niște relații prin Coreea de Sud sau altă țară, un om care poate să-ți verifice că fabrica aia e acolo și că nu e un fake ordinar sau o țeapă. Darămite să-ți faciliteze o discuție sau să negocieze cu cineva.

„Nu vorbim de sume care să producă deficit bugetar”

– Privind retrospectiv, cât credeți că au contat obligațiile și cât dragul de țară în decizia întoarcerii pentru bursieri?
– Cred că este un mix întotdeauna unic. Pentru mine a contat că mama era bolnavă și am vrut să mă întorc pentru că așa am simțit. Eu am luat de la statul român 11.000 de euro, am luat mai mult de la guvernul francez. Pentru mine, la început de carieră, nu e o sumă anodină, dar nici una care să cântărească esențial în decizia de a mă întoarce sau nu. Nu știu cât de mult restricțiile m-au determinat să mă întorc, dar aș fi ipocrit acum să spun că m-am întors pentru că am ținut enorm la țară. Luăm de fapt niște decizii intime legate de viață și de carieră și cred că sentimentele astea patriotice sunt mai degrabă secundare. La fel și constrângerile. Îți faci un calcul.

Ca project manager, ți-aș spune: depinde ce vrei, care e obiectivul tău în acest proiect și de acolo pornești programul. Să stopez brain drain-ul (exodul creierelor, n.r.) care oricum se întâmplă? Să ajut niște copii care deși au capacitatea intelectuală, n-ar avea niciodată șansa să beneficieze de educație la cele mai bune universități din lume? Pentru că sunt obiective diferite și programul îl aranjezi diferit în funcție de obiective.

Din ce am văzut, proiectul se axează mult pe ideea de brain drain și dacă aș avea un cuvânt de spus, aș zice că un obiectiv secundar ar trebui să fie ajutorul dat celor cu posibilități materiale modeste, dar cu potențial intelectual extraordinar de a avea șansa la educație într-un mediu competitiv, pe nivelul lor.

Așa cum în cazul spitalelor, când nu mai facem față, trimitem pacienți în străinătate la spital, mi se pare că trebuie să recunoaștem că nivelul universităților din România e destul de plafonat și când ai niște străluciri, niște copii senzaționali cu o capacitate extraordinară, trebuie să accepți. Du-te și urmează-ți visul, nu face ca banii să fie pragul care te limitează!

Sumele necesare pentru finanțarea unui astfel de program sunt infinitezimale prin raportarea la ce poate statul român. Nu vorbim de sume care să producă deficit bugetar, vorbim de sume nesemnificative. Cred că ar trebui să imprimăm o viziune non-contabilă acestui program și să urmeze filosofia de a asigura șansa de acces la universități de top capacităților extraordinare pe care le avem.

„Programul nu-și propune să-i dea în cap calității din învățământul superior”

– Vocile care combat proiectul spun că este de fapt o lovitură dată universităților românești. Cum vedeți această interpretare?
– Discuția care ar fi? Copiii ăștia care ar putea să fie la Harvard să se ducă mai bine la salam cu pâine și să-și bage mințile în cap? „Fabricile noastre nu sunt bune?!” Și spun bine fabrici… de diplome, adică.

Programul ăsta nu-și propune nici să reformeze, nici să-i dea în cap reformei și calității din învățământul superior, nu-i ăsta programul. Nu vorbești „la chestiune”, cum spune Caragiale.

Universitățile din România au și ele publicul lor țintă, dar nu sunt la nivel de Harvard, Oxford. Eu văd lucrurile așa: tu poți să ai la Pechea, județul Galați – că eu de acolo sunt – un copil al cărui tată e tractorist și mama gestionară și el are capacitatea să fie șef de promoție în Franța. Dar, ce să vezi, pensia de urmaș a tatălui n-ar putea nici în 70 de vieți să acopere costurile! Mama avea 170 de euro pensie și 11.000 de euro însemna…

Nu este un program de burse sociale să studiezi în străinătate. Nu finanțăm că tu te duci la nu știu ce universitate „shady” (dubioasă, n.r.), unde intri pe bază de dosar, între ghilimele, și competiția e zero. Asta clar nu intră în discuție.

Ca om care a studiat în străinătate, pot să spun că și acolo este și bob, și neghină. Și în străinătate poți să te duci să faci o brânză. Dar noi acum vorbim de finanțarea unor copii care pot intra la universități foarte bune, unde competiția este uriașă și unde trebuie să fii al dracului de bun ca să intri. Și, dacă îl setezi așa, nu ca pe un program social, nu e o concurență pentru universitățile românești. Probabil numărul de beneficiari va fi de 100-200, cât ne hotărâm, 500 pe an. 500 pe an nu-i nici cifra de școlarizare la o universitate mică.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro