Un zăcământ uriaș de 21.000.000.000 de tone de roci pline cu metale rare, în valoare de 18 trilioane de dolari, a fost găsit pe fundul oceanului Pacific

Peste 21 de miliarde de tone de roci cu metale rare se află pe fundul Oceanului Pacific

Zona se numește Clarion-Clipperton și se întinde pe aproximativ șase milioane de kilometri pătrați, adică o suprafață comparabilă cu Statele Unite continentale. La o adâncime medie de aproximativ 5.000 de metri, fundul oceanului este acoperit, pe alocuri, de aceste roci întunecate și rotunjite. Ele nu sunt îngropate adânc în scoarța oceanică, ci stau pe suprafața sedimentelor, ca niște pietre împrăștiate pe o câmpie uriașă de noroi.

Potrivit United States Geological Survey, estimarea conservatoare pentru Zona Clarion-Clipperton este de aproximativ 21,1 miliarde de tone uscate de noduli polimetalici. În interiorul lor s-ar afla cantități uriașe de metale:

• aproape 6 miliarde de tone de mangan

• aproximativ 270 de milioane de tone de nichel

• 230 de milioane de tone de cupru

• circa 50 de milioane de tone de cobalt

Potrivit unei analize realizate de compania de consultanță EY, valoare acestor resurse ajunge la până la 18 trilioane de dolari.

Cum s-au format rocile valoroase de pe fundul Pacificului

Nodulii polimetalici nu s-au format rapid, explică Science Daily. Fiecare a început, de obicei, în jurul unui fragment minuscul de cochilie, os sau sediment întărit. În jurul acestui nucleu, metalele dizolvate în apa oceanului s-au depus treptat, strat după strat, timp de milioane de ani.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Procesul este extrem de lent. Nodulii cresc doar câțiva milimetri la fiecare milion de ani. Mulți dintre cei aflați acum pe fundul Pacificului au între două și zece milioane de ani, ceea ce înseamnă că sunt mai vechi decât specia umană. Tocmai această formare lentă face ca resursa să fie aproape imposibil de refăcut la scara de timp a oamenilor.

De ce sunt vitale aceste roci pentru energia viitorului

Interesul pentru aceste roci vine din metalele pe care le conțin. Manganul este folosit în baterii și în industria oțelului, nichelul ajută la obținerea unor baterii cu autonomie mai mare, cobaltul este important pentru mai multe tipuri de baterii litiu-ion, iar cuprul este metalul de bază pentru cabluri, rețele electrice și infrastructura energetică.

Cu alte cuvinte, aceleași roci de pe fundul Pacificului conțin materiale de care depind mașinile electrice, energia regenerabilă și marile rețele electrice ale viitorului.

În prezent, lanțurile globale de aprovizionare sunt puternic concentrate. Aproximativ 70% din cobaltul mondial provine din Republica Democrată Congo, unde mineritul artizanal a fost asociat de-a lungul anilor cu probleme grave privind drepturile omului. O mare parte din producția de nichel vine din Indonezia, iar rafinarea cobaltului și nichelului este dominată de China. Din acest motiv, susținătorii mineritului submarin spun că nodulii din Zona Clarion-Clipperton ar putea reduce dependența lumii de câteva state și ar putea alimenta tranziția energetică. Problema este că aceste metale se află într-un ecosistem aproape necunoscut.

Peste 90% dintre speciile din zonă nu au fost descrise

O analiză publicată de Muzeul de Istorie Naturală din Londra, bazată pe cel mai amplu studiu biologic al regiunii de până acum, a identificat 5.578 de specii de animale în Zona Clarion-Clipperton. Dintre acestea, doar 436 au fost denumite și descrise oficial de știință. Celelalte peste 5.000 de specii erau complet noi pentru cercetători.

Asta înseamnă că peste 90% dintre speciile înregistrate în zonă nu fuseseră descrise până atunci. Iar cercetătorii cred că numărul real al formelor de viață ar putea fi mult mai mare, pentru că zona este încă foarte puțin studiată.

În ultimii ani, expedițiile științifice au continuat să scoată la iveală organisme necunoscute. Au fost identificate specii noi de stele de mare, crustacee de adâncime și chiar o superfamilie complet nouă, numită Mirabestiidae. O astfel de descoperire este rară, pentru că nu înseamnă doar o specie nouă, ci o ramură mult mai mare și distinctă a vieții.

Rocile nu sunt doar resursă, ci și habitat

Pentru companiile miniere, nodulii sunt o resursă minerală. Pentru multe dintre organismele de pe fundul oceanului, ei sunt însă locul de care depinde supraviețuirea. Într-un mediu dominat de sedimente moi, aceste roci sunt printre puținele suprafețe solide. Pe ele se fixează bureți marini, anemone și alte organisme. Unele specii nu pot trăi fără noduli, pentru că nu au alt suport pe care să se prindă.

De aceea, oamenii de știință avertizează că exploatarea nu ar însemna doar ridicarea unor pietre de pe fundul oceanului, ci și îndepărtarea unei părți importante din habitatul local.

Ce au arătat experimentele făcute până acum

Unul dintre cele mai importante experimente privind efectele mineritului submarin a început în 1989, în bazinul Peru, într-o zonă aflată la aproximativ 4.150 de metri adâncime. Cercetătorii germani au tras o grapă pe fundul oceanului pentru a simula, la scară mică, deranjul produs de exploatarea comercială.

Zona a fost verificată din nou după mai mulți ani. Rezultatele au fost îngrijorătoare. La 26 de ani de la experiment, urmele erau încă vizibile pe fundul oceanului, iar mai multe comunități de organisme nu își reveniseră complet. Unele animale care depind de suprafețe solide pentru a se fixa au rămas mult reduse în zonele afectate.

Un alt studiu a arătat că și comunitățile microbiene s-au refăcut doar parțial după 26 de ani. Cercetătorii au estimat că recuperarea completă ar putea dura aproximativ 50 de ani, cel puțin în cazul microorganismelor analizate. Aceste rezultate arată că, în adâncurile oceanului, urmele lăsate de oameni pot rămâne vizibile timp de decenii.

SUA și China au început cursa pentru zăcământul de 18 trilioane de dolari din Pacific

Autoritatea Internațională pentru Fundul Mării lucrează de ani de zile la regulile pentru exploatarea mineralelor din apele internaționale, dar nu a aprobat încă un cod final pentru mineritul comercial. Presiunea a crescut după ce Nauru, statul care sponsorizează The Metals Company, a cerut în 2021 accelerarea procedurilor. Termenul pentru finalizarea regulilor a expirat în 2023 fără un acord.

În 2025, Statele Unite au decis să permită agențiilor federale să acorde licențe pentru exploatarea mineralelor din adâncuri, inclusiv în ape internaționale. The Metals Company a depus apoi o cerere în cadrul american, o mișcare contestată de Autoritatea Internațională pentru Fundul Mării.

China și-a accelerat, la rândul ei, testele în Zona Clarion-Clipperton. Până acum, în operațiuni de probă au fost ridicate deja mii de tone de noduli. În 2022, Nauru Ocean Resources, filială a The Metals Company, a colectat peste 3.000 de tone din zona NORI-D, într-un test prezentat drept primul de acest tip la scară comercială.

Tot mai multe state cer oprirea mineritului submarin

În paralel cu presiunea companiilor, crește și opoziția politică. Cel puțin 32 de țări au cerut un moratoriu, o pauză preventivă sau o amânare a mineritului comercial în adâncurile oceanelor până când știința va înțelege mai bine riscurile. Printre statele care susțin o pauză se numără Franța, Germania, Brazilia, Chile, Costa Rica și mai multe state insulare din Pacific, precum Fiji, Palau, Samoa, Vanuatu și Tuvalu.

Argumentul lor este că omenirea nu ar trebui să înceapă exploatarea industrială a unui ecosistem în care majoritatea speciilor nu sunt nici măcar descrise. Industria răspunde că aceleași metale sunt necesare pentru baterii, electrificare și reducerea dependenței de mineritul terestru, care produce deja daune sociale și de mediu documentate.

Momentan, singurele lucruri clare sunt faptul că resursa este uriașă, valoarea economică este enormă, dar riscul ecologic nu poate fi calculat complet, pentru că o mare parte din viața de acolo nici măcar nu a fost încă numită.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE