Odihnit probabil dupa lunga pauza pe care si-a acordat-o, Theodor Stolojan s-a gandit sa iasa din letargie si sa incerce o revenire in viata publica. Dar nu prin prezentarea unui program politic sau economic personal, ci printr-un atac la adresa fostilor colegi care l-au recuperat de langa Ion Iliescu croindu-i haine liberale, care par sa-l stranga pe la coate. Sunt de acord cu o “solutie Stolojan” pentru “iesirea din criza economica si politica”. Dar parcurgem o astfel de criza?
Nu cu foarte mult timp in urma, Traian Basescu spunea ca in prezent avem cel mai performant guvern. In aceste conditii nu vad rostul unei schimbari politice majore. Iar daca o schimbare se impune totusi, ceea ce ar insemna ca Traian Basescu a mintit, nu cred ca Stolojan ar fi cea mai buna solutie. Cine isi mai aduce aminte de performantele sale in scurtul mandat de premier? Si cine le poate enumera? A excelat prin ceva? Eu nu imi amintesc decat de ideea nefericita a nationalizarii valutei. O idee demna nu de un premier, ci de un carciumar care foloseste botezarea vinului drept unica metoda de relansare bugetara. La fel, acum flutura ideea fuziunii PNL cu PD.
Ce treaba are aceasta fuziune cu pretul patrunjelului, eu unul nu inteleg. De fapt, “solutia Stolojan” nu pare a fi una economica. Ci o disperata incercare a lui Traian Basescu de a-l indeparta pe Calin Popescu Tariceanu, dupa ce a obosit incercand sa-l determine sa demisioneze. O solutie nu atat pentru Romania, cat pentru orgoliul lui Traian Basescu. O solutie obosita a unui om care nu mai gaseste alte rezolvari pentru a-si indeplini promisiunile electorale.