Tinereţe fără bătrâneţe şi zâmbete fără rid

Dar ştiu sigur că, de când a apărut programul care îngăduie prelucrarea fotografiilor pe computer, vedetele n-au mai vrut să apară în poze decât după ce şi-au verificat singure fiecare rid, aluniţă sau şunculiţă, dornice să rămână pentru posteritate într-o formă desăvârşită, ca şi cum adineauri ar fi terminat cura de detoxificare, al miilea antrenament de fitness şi stylingul în cel mai luxos salon. Iar noi, cei care lucrăm într-o industrie aservită imaginii, n-am mai avut nici tihnă, nici odihnă.
Se prelucrau pozele şi pe vremuri, când aparatele de fotografiat râşneau înăuntrul lor o rolă de film. Pozele se developau, li se făceau nişte copii mărite, apoi treceau prin etapa de retuş. Aşa s-a ajuns la caraghioasele şi mult amintitele cazuri în care Ceauşescu a apărut şi cu o pălărie pe scăfârlie fiindcă, văzând în poze că omologul lui din întâlnirea bilaterală îşi păstrase tichia pe cap, regretase că el se căciulise şi descăciulise prea devreme, şi cu o pălărie în mână, pentru că omul de la retuş a uitat să i-o râcâie din imagine pe cea reală. Sau în care, în jurul gambelor Elenei Ceauşescu, subţiate dintr-un exces de zel patriotic, covorul a rămas fără desen.
Însă de-a lungul anilor din urmă, când pozele nu se mai inscripţionează pe filme, ci direct în varianta lor digitală, arta prelucrării a depăşit pragul psihologic al retuşului şi a ajuns la cel psihiatric al tinereţii fără bătrâneţe şi al zâmbetelor fără rid. Am avut parte de întâlniri cu doamne care ne-au pus să jurăm, înainte săncepem şedinţa foto, că le vom lungi picioarele sau subţia talia, că o să le operăm pe ecran aluniţa nesuferită de pe nas sau o să le întinerim zdravăn, ridicându-le pomeţii, netezindu-le ridurile sau făcându-le o liposucţie digitală – că n-au avut timp sau bani să treacă pe la estetician şi le-a rămas nădejdea în noi.
Şi, luaţi de avântul înfrumuseţărilor, ne-am apucat noi înşine să corectăm ceea ce Dumnezeu sau nenea chirurgul n-au vrut să modifice, în aşa fel încât ni s-a întâmplat odată, nu de mult, să ne sune o actriţă frumoasă pe care fostul nostru art-director zelos, luat de febra dizainului şi de alte febre bărbăteşti, o făcuse încă şi mai frumoasă, inflamându- i decolteul fără măsură. Şi ne-a povestit biata, splendida femeie, că maică-sa a ocărât-o groaznic că şi-a pus silicoane şi nici măcar n-a avut bunul simţ să se consulte cu ea şi cu mătuşă-sa, şi-acum nici nu recunoaşte, obraznica, deşi pozele stau mărturie pe veci!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE