‘Titlul sau adio!’

Catre finalul anilor ’70, Mircea Lucescu parasea Dinamo si lumea selecta a Capitalei pentru o destinatie ciudata pe atunci: Hunedoara. La scurt timp, echipa locala de fotbal, Corvinul, devine un fenomen. Din haurile esalonului secund, Lucescu ajunge cu gasca hunedoreana in cupele europene. Unul dintre ‘copiii-minune’ ai Hunedoarei se numea Ioan Andone. La trei decenii distanta, Andone (47 de ani) e azi unul dintre cei mai respectati antrenori romani. Sub biciusca sa, CFR Cluj se uita de sus la marile puteri ale Capitalei. Dinamo, fosta sa echipa, priveste de jos si suspina dupa fostul copil al Hunedoarei.

Ati fost unul dintre preferatii lui Mircea Lucescu.
Mai tarziu. La inceput, marele favorit al lui nea Mircea era Gabor. Era atacant, asa cum fusese si nea Mircea, ii placea sa lucreze cu el, sa-l promoveze.

Cum s-a format marea echipa a Corvinului?
Cand Lucescu a venit la Hunedoara, la echipa erau multi jucatori din afara Hunedoarei. De altfel, in primul an, nea Mircea a venit pe la mijlocul campionatului, am si retrogradat in B. Atunci, el a ales solutia reconstructiei, bazandu-se si pe o generatie de exceptie alcatuita din localnici ca Gabor, Rednic, Klein, Dumnezeu sa-l ierte…

Andone…
Da, si Andone. Eu am apucat sa debutez si in Divizia A in anul in care am retrogradat, la un meci cu Progresul, pe fostul stadion ‘Republicii’. Dar titular am devenit in Divizia B. Pe atunci, inca mai pendulam intre carte si fotbal. Eu am invatat foarte bine. De exemplu, la Bacalaureat am avut cea mai buna medie pe liceu, 9 si ceva. Am dat la Cluj, la Constructii, la facultate, dar am picat. Mama, mama, ce suparare a fost atunci pe ai mei, mai ales ca so-
ra-mea, care era mai mare cu sase ani, facuse Facultatea de Chimie, la Timisoara. Pana la urma, am facut facultatea la Hunedoara.

Se castiga bine la Corvinul?
Fabulos! Mai bine ca la Dinamo, daca-ti vine sa crezi! Jucam pe 4.000 de lei la victorie acasa si pe 8.000 afara. Plus salariul de 3.500 de lei de la Combinatul Siderurgic.

Iar la Dinamo?
Pai, la Dinamo aveam 650 de lei acasa si 1.300 afara. Bine, la Dinamo erau importante primele din cupele europene. Sau cele de la meciurile cu Steaua. La Dinamo aveam prime si la meciurile amicale din strainatate. La o victorie intr-un asa meci amical, luam 200 de dolari, bani frumosi pe atunci. Un meci castigat cu Steaua insemna si 2.000 de dolari, o avere pe atunci! ?n cupele europene, la fel, prime mari. Cu Sampdoria am jucat pe 1.000 de dolari, cu Dundee United pe 500 de lire sterline…

Romulus Gabor a refuzat sa paraseasca formatia Corvinul.
Asa a decis el. Eu, de exemplu, in 1982 am refuzat Steaua. Apoi, m-am consultat cu Mircea Lucescu, iar nea Mircea a zis ca e bine sa merg la Dinamo. Alte conditii, alte perspective… La semnatura, Dinamo mi-a dat 1.000 de marci si o aprobare de Dacie.

Si ce grad?
A, la inceput am fost locotenent major de Militie. Eram angajat la Circa 4 Bucuresti, dar niciodata n-am fost pe acolo. In fiecare luna venea un tip cu salariul in plic si semnam statul de plata. N-am stiut nici macar pe unde venea Circa asta numarul 4. Nici azi nu stiu. Salariul era de vreo 4.000 de lei. Dar
mi-am facut treaba la Dinamo, uite ca galeria nu m-a uitat nici acum.

E adevarat ca vi s-au oferit sume mari ca sa va intoarceti antrenor?
Discutii au fost, dar la mine nu banii sunt marea problema. Eu bani am. Dar i-am promis lui Arpad Paszkany ca vom face treaba la Cluj, iar cand eu promit ceva, apoi ma tin de cuvant. Plus ca demiterea mea de la Dinamo, la jumatatea unui campionat in care eram pe primul loc, mi-a produs o amaraciune mare. Nu se uita asa usor.

Cat au durat discutiile cu Arpad Paszkany?
M-a intrebat daca la ce lot are CFR si la ce jucatori vor mai veni pot lua titlul. Am spus din prima „da!”. Acesta e si obiectivul: ori luam campionatul, ori imi fac bagajele, ne dam mana si adio!

Cei mai periculosi adversari: Camataru si Caniggia

Fundas de meserie, actualul antrenor al lui CFR Cluj a avut parte de multe dueluri cu adversari de renume. ‘De la noi, cel mai greu mi-a fost sa-l „tin” pe Camataru. Mama, ce jucator! Avea de toate. Forta, viteza, proteja mingea, joc de cap! De afara, argentinianul Caniggia, iarasi greu de tinut. Sau Ian Rush si Kenny Dalglish de la Liverpool. Primul, un vulpoi ca la carte. Al doilea, tehnic si inteligent, de nu stiai cum sa-l ataci’, marturiseste Andone.

Socrul, sef la Militie si Securitate

Ioan Andone nu se fereste sa spuna ca socrul sau a fost unul dintre oamenii de baza ai regimului comunist la Hunedoara. ‘Era seful Inspectoratului Judetean de Militie si de Securitate in anii 80. Mare microbist, dar, ca sa vezi, echipa lui de suflet era Jiul, nu Corvinul. N-a avut insa nimic impotriva sa-i devin ginere, ha, ha… Mai glumim… Dar cat era el de sus si la ce relatii avea, atunci, la povestea cu Valentin, nici prin gand nu i-a trecut sa intervina cu ceva’, spune Andone.

In vara lui 2004, Andone a fost purtat pe brate de jucatorii lui Dinamo, la cucerirea titlului. Antrenorul crede ca scena se va repeta la vara, cu jucatorii de la CFR

„I-am aratat lui Valentin degetul mijlociu”

A ramas de pomina intamplarea de la meciul cu Steaua din 1989, din Ghencea, cand l-ati infruntat pe Valentin Ceausescu…
Era sa ma coste mult chestia aia. Pur si simplu, n-am mai suportat. Steaua ne-a dat golul doi, golul victoriei, prin Balint, in minutele de prelungire, cand noi aveam doi jucatori eliminati. N-am mai rezistat. S-a spus atunci ca mi-am dat chilotii jos in fata tribunei oficiale, dar nu e adevarat. M-am dus catre ei, era tribuna plina de generali de armata, si i-am aratat lui Valentin degetul mijlociu. Imediat dupa meci, seara, m-au bagat in sedinta generalii de la Interne…

Ce vi s-a spus?
Ei, unora dintre ei le-a placut… Ma puneau sa spun, sa le explic de ce am facut asta, daca a fost premeditat, fel si fel… Mai rau pentru mine era ca mi se pregatea excluderea din viata sportiva. Cateva zile m-au „perpelit”. Ma si gandeam ce sa fac… Ma apucam de antrenorat sau acasa, la Combinat, la Hunedoara… Apoi, se zvonea ca voi fi suspendat doi ani. Pana la urma mi-au dat voie sa joc la finalul sezonului. De fapt, meciurile cu Steaua erau singurele care contau si pentru noi, si pentru ei, ca-n rest bateam peste tot. Bine ca a venit Revolutia! Nu se mai putea… Bine, pentru noi, cei de la Dinamo, n-a fost prea bine. Ne huiduia lumea peste tot. La un meci la Sibiu, am jucat fara sa ne protejeze macar un jandarm. Putea intra peste noi oricine, in vestiar, pe teren…

„Revolutia m-a gasit cu 100.000 de marci la saltea”

Cum a fost la Coppa del Mondo?
Un Campionat Mondial e ceva unic. Pacat pentru echipa de atunci ca toti se gandeau numai la un transfer afara. Cine se mai concentra la joc? Era un grup al celor tineri, care aveau totul inainte, si un grup al celor mai „trecuti”, ca mine, ca Lung, ca Rotariu, Rednic, pentru care Italia 90 era ultimul tren. Bine, eu nu plangeam dupa bani, la Revolutie stransesem deja la saltea cam 100.000 de marci, dar toti isi doreau sa joace in strainatate…

Golul lui Milla din meciul cu Camerun?
Of, mereu golul lui Milla… A fost mai inte-ligent, mai smecher ca mine. Am gresit ca am lasat mingea sa cada. M-a si impins discret, dar aia a fost greseala mea, ca am lasat-o sa cada. El a venit de departe, era in plina viteza, a mai pus si soldul…

Afaceri prospere in imobiliare

Pe langa banii castigati din fotbal, antrenorul isi sporeste averea in urma afacerilor imobiliare: ‘V-am spus, vorbind de oferta de la Dinamo, ca la mine nu banii-s problema. Am un bloc in Tei, plus alte doua in constructie in zona Floreasca. Am investit de cativa ani in imobiliare, dar de afaceri propriu-zis se ocupa sotia mea si inca un prieten, care mi-e si asociat’.

O imagine istorica: nationala (Andone in medalion) imediat dupa Revolutie, cand a jucat intr-un turneu amical cu sigla unui sponsor pe piept, lucru interzis

In 1990, la 30 de ani, Andone s-a transferat la Elche (Spania), apoi, timp de 2 ani, a jucat la Heerenveen

Andone (stanga) nu refuza cate un chef pe cinste. Aici, alaturi de interpreta Maria Dragomiroiu si de fostul sau coleg dinamovist Dorin Mateut

Urmărește-ne pe Google News