MENIU CAUTĂ
, de Andreea Archip

VIDEO | Trei țări într-o singură zi: Estonia, Finlanda și România. În Finlanda, copiii au propriul lor scrutin odată cu cei mari, la noi nu pot vota nici măcar adulții!

Distribuie

Ziarul „Libertatea” a încercat un experiment inedit. Reporterul Andreea Archip a fost în trei țări într-o zi să exploreze sistemul de vot. În Estonia se votează online, în Finlanda prin corespondență, în România doar la cozi interminabile. 

„Mergeți acolo la ziar și ziceți că sunt și pesediști, da? Eu am mai întâlnit alții la coadă azi. Nu ne lăsăm noi manipulați. Eu mă documentez, citesc noaptea, știu ce se întâmplă…”, spune un tânăr cu șapcă roșie în fața Ambasadei României din Helsinki. Apoi se urcă împreună cu prietena într-un taxi. În spatele lui se adună o gașcă nu la fel de norocoasă ca băiatul din Bacău fan PSD. Ei n-au putut să voteze. Așa că au făcut o plângere la BEC. „Este frustrant… Cred că suntem cea mai prost organizată țară la alegeri”, spune o fată punând în geantă plângerea pentru Biroul electoral. A stat două ore în ploaie, vânt și 5 grade Celsius. „La 30 de ani de la Revoluție…”, caută o concluzie un bărbat care a reușit să voteze cu scandal. „Două cabine, două ștampile”, strigă cu năduf o femeie.

26 mai 2019. Alegeri europarlamentare. Istoria se repetă în diaspora românească. Și dacă n-am avea de unde învăța… E deja ora 10 seara. Lumina nu a căzut, că așa e vara în țările nordice. Străzile din zona Töölö sunt însă pustii. Se aude doar ploaia care vine în valuri. Și derulez în cap ziua ce tocmai apune.

Alegeri pro Europa

La ora 8 dimineața votam la Ambasada României din Tallin. Era pustiu. Oricum nu sunt decât în jur de 200 de români în toată Estonia. Am fost a treia persoană care a votat. Primele două erau din comisia electorală. La secția de votare estoniană organizată în mall-ul Solaris era destul de pustiu. Estonienii au votat fie în avans, la secțiile de votare deschise cu o săptămână înainte de ziua de vot, fie online. Cei mai mulți au ales de fapt varianta electronică. 2 minute, un dispozitiv mobil și gata, ai votat. Un sistem pentru care Estonia este invidiată în toată lumea.

„Am venit să votez clasic. Știu că e la modă să votezi online, dar am vrut să votez la secție. Cred că e important să ne facem, noi tinerii, vocea auzită. Și să rămânem uniți în Europa”, spune Jana, o tânără care votează pentru a treia oară în viața ei.

Vecinii finlandezi au și ei un sistem de vot care ajută diaspora să nu stea la cozi: votul prin corespondență. „Mi-ar plăcea să existe politici europene în domeniul informaticii, tehnologiei”, spune un tânăr finlandez, într-o engleză perfectă, după ce a votat la primăria din Helsinki. Un alt băiat refuză să spună în fața camerei pentru ce a votat. Pleacă și se întoarce. „Cred că nu e bine să nu vorbești cu jurnaliștii atunci când te întreabă ceva…”, își motivează decizia și apoi vorbește despre importanța Uniunii integrate.

Și finlandezii, și estonienii au votat în număr mult mai mare decât în anii trecuți. Și ei nu au avut un referendum pe justiție.

La o mică bibliotecă din Helsinki, la doi pași de ambasada României, pot vota și copiii, indiferent de vârstă. Un scrutin făcut pentru prima dată special pentru ei. Pot alege dintre Urs, Bufniță, Căprioară, Măgar, Râs și Vulpe. Voturile vor fi numărate în paralel cu alegerile adevărate. Copiii se întreabă ce calități ar avea fiecare animal ca să fie potrivit pentru acest Bruxelles fictiv. „Nu e niciodată prea devreme să înveți cum să votezi. Și pentru ei e și distractiv. Părinții votează într-o parte, copiii în cealaltă”, explică bibliotecara.

Poate va câștiga Ursul. Doar că el e mereu păcălit de Vulpe. La fel cum și românii se amăgesc de fiecare dată că vor putea să voteze.

26 mai 2019 va rămâne pentru mine ziua în care am pășit în trei țări: Estonia, Finlanda și România, fiindcă teritoriul ambasadei este considerat ca fiind al țării respective. În Estonia, cabinele de vot nici măcar nu au uși. Iar în Finlanda nici măcar nu mi s-a cerut o legitimație de presă. Din curtea ambasadei am fost însă scoasă afară. Da, nu aveam acreditare, greșeala mea. Mă obișnuisem cu fețele zâmbitoare și cu transparența din celelalte țări.

Comentarii