Ultimul gest al unui pensionar din Italia: înainte să moară a făcut un întreg oraș să vorbească despre el
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Întreaga comunitate din localitatea Roncade, din provincia italiană Treviso, vorbește despre testamentul neobișnuit și extrem de generos al lui Vittorio Varnier, un pensionar în vârstă de 75 de ani, scrie publicația sârbă Blic, parte a trustului media Ringier.
Cuprins:
Era un om tăcut, retras și ordonat, văzut zilnic în aceeași zonă a cartierului Biancade: ziarul, benzi desenate, cafeaua, scurte conversații cu trecătorii. Nimic nu lăsa să se întrevadă că pregătește un document care avea să aducă orașul în centrul atenției.
A lăsat 600.000 de euro împărțiți cu precizie
Varnier, pensionarul din Italia, a lăsat în apartamentul său un testament scris îngrijit, pe cinci pagini. A subliniat că toate obligațiile au fost achitate, facturile plătite și cheltuielile clar stabilite în avans.
Averea sa a fost împărțită până la ultimul euro, astfel:
- aproximativ 150.000 de euro și apartamentul au fost lăsate Primăriei din Roncade
- aproximativ 300.000 de euro merg către organizații caritabile și centre pentru tratarea bolilor
- o parte din sumă a revenit unui prieten și unei rude.
- în garaj a lăsat și câteva mii de benzi desenate adunate de-a lungul deceniilor, menționând că le oferă cu plăcere bibliotecii, dacă pot fi folosite.
În document și-a exprimat dorința ca testamentul să fie citit în fața consiliului local „pentru a evita speculațiile și interpretările greșite”. Totul, ca și în viață, a fost precis, detaliat și fără improvizații.
Mesajul pentru oraș și banca goală rămasă în urma lui
Primarul Marco Donadel a declarat că locuitorii sunt surprinși și emoționați. L-a descris pe Varnier drept un om demn, mereu îngrijit și discret, care nu a cerut niciodată ajutor din partea autorităților și nu s-a plâns de nimic.
Locuitorii din Roncade spun că era un om al obiceiurilor: în fiecare dimineață același drum, aceleași ziare, aceeași bancă. Atunci când timp de două zile la rând nu a mai apărut la chioșcul local, vecinii au observat imediat că ceva nu este în regulă.
Cea mai puternică impresie a lăsat-o ultima sa dorință: ca donația să ajute comunitatea și totul să fie făcut cu demnitate, fără dispute și fără politizare.
La final, a lăsat un dar generos locului în care a trăit în liniște, iar simbolul plecării sale a devenit banca goală pe care stătea în fiecare dimineață.
