Un tată tiran și-a torturat fiica pentru experiment nebunesc, în Franța: „Aveam clopoței cusuți pe haine, să știe dacă mă mișc în pivnița în care mă aruncase”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În 1936, francezul Louis Didier a cumpărat o fetiță de 6 ani, Janinne, promițând să o crească și să o educe, dar cu condiția ca părinții săi să nu o mai caute niciodată. Mai târziu, Didier a forțat-o pe Janine să-i devină soție și, în 1957, aceasta a născut-o pe Maude Julien (69 de ani), care a fost crescută în izolare extremă în nordul Franței. Devenită psihoterapeută specializată în traume, Maude a publicat volumul de memorii „Singura fată din lume”, citat de Daily Mail.
Cuprins:
- Louis Didier a aplicat metode dure pentru a crea o „ființă umană perfectă”, inclusiv obligarea fiicei sale Maude să bea alcool de mică, izolarea în întuneric printre șobolani sau contactul cu garduri electrice.
- În plus, mama ei a ignorat abuzurile sexuale suferite de Maude, ceea ce a amplificat traumele copilăriei acesteia.
- La 16 ani, Maude a găsit sprijin în profesorul ei de muzică, care a ajutat-o să se îndepărteze de controlul tatălui său.
- După moartea lui Didier în 1979, Maude, și-a reconstruit viața, devenind psihoterapeut specializat în traume.
Atenție, informații care vă pot afecta emoțional!
Fetița cumpărată de la un miner sărac
Totul a început într-o localitate din nordul Franței. În 1936, Louis Didier a cumpărat o fetiță de 6 ani, Janinne, de la un mineri sărac, promițând să o crească și să o educe, dar cu condiția ca părinții săi să nu o mai caute niciodată.
Louis Didier nu s-a oprit aici. El și-a crescut fiica adoptivă pentru a deveni soția sa și, în 1957, Janinne, la vârsta de 28 de ani, a născut-o pe Maude Julien, singura lor fiică.
Obsesia unui bărbat: crearea unei „ființe superioare”
Obsedat de ideea de a crea o „ființă umană perfectă” cu abilități intelectuale și fizice excepționale, Didier s-a izolat într-o casă din nordul Franței, departe de ochii lumii, cu soția și fiica sa.
Singura lor legătură cu realitatea era o cabină telefonică, pe care Didier o ținea mereu încuiată și cu cheia ascunsă.
Cea mai veche amintire a lui Maude, formată când avea 5 cinci ani, este despre o experiență în care a fost forțată să se îmbete, o experiență care i-a provocat leziuni hepatice cu care încă trăiește și în ziua de azi.
Didier și-a obligat fiica cea mică să bea băuturi alcoolice tari în timp ce îndeplinea sarcini dificile. Dacă tresărea sau arăta emoții, era pedepsită. Tatăl susținea ca așa își va întări voința.
Atunci când arăta emoție sau slăbiciune, era pedepsită prin privarea de afecțiune, părinții refuzând să o privească în ochi timp de săptămâni întregi.; „Tatăl meu spunea adesea: «Ești un instrument util pentru a obține informații de la cineva»”.
„Energie benefică” și metodele de „antrenament”
Ca să-i amintească lui Maude de puterea sa, Didier a forțat-o să se îmbăieze în cada lui murdară, spunând că acest lucru îi va permite să-i absoarbă „energia benefică”, chipurile mult mai puternică decât a ei.
Metodele de „antrenament” aplicate de Didier includeau ținerea mâinilor pe un gard electric sau nopți petrecute într-un subsol întunecat, plin de șobolani, unde trebuia să „mediteze asupra morții”.
«Dacă deschizi gura, șobolanii vor simți asta și te vor mânca din interior.», așa mă amenința tatăl meu.
Fetei i s-a interzis să mănânce orice mâncare care avea vreun gust, partea principală a dietei copilului era orez fiert crud sau legume crude.
Suferință și abuz în familie
Maude avea rareori voie să iasă din casă. În ciuda iernilor geroase, era călită, „cambuza” ei nu avea deloc căldură.
Pe lângă abuzurile tatălui, Maude a fost supusă unor traume suplimentare din partea mamei sale. În memoriile sale, intitulate „Singura fată din lume”, Maude povestește despre momentele în care mama ei a fost martoră la abuzurile sexuale comise de un grădinar al familiei, dar a ales să ignore situația.
Maude a crescut și a început să se revolte, recurgând la lucruri mărunte, inclusiv intrând prin efracție în biroul tatălui ei.
În cele din urmă, a încercat să se sinucidă. Supradoza a eșuat.
Drumul spre libertate
Sub supravegherea atentă a tatălui ei, Maude a învățat să cânte la pian, vioară, saxofon, trompetă și contrabasul, abilități despre care Didier credea că o vor ajuta „să supraviețuiască într-un lagăr de concentrare”.
La 16 ani, a fost invitată pentru prima dată la un profesor de muzică, deoarece tatăl ei nu o mai putea învăța singur. A început să lucreze cu „monsieur Molin”, care a devenit cheia către evadarea ei.
Molin a convins-o să meargă la o școală de muzică departe de casă și chiar i-a găsit un loc de muncă într-un magazin de instrumente muzicale.
Deși Didier alesese deja un bărbat potrivit pentru fiica sa, un bărbat homosexual de vreo 50 de ani, s-a răzgândit când Molin l-a prezentat unui alt student de-ai săi.
Când a împlinit 18 ani, Didier i-a permis să se căsătorească cu un elev al lui Molin, cu condiția „să se întoarcă acasă virgină după șase luni”. Maude a plecat și nu s-a mai întors niciodată.
O viață renăscută
Viața în libertate nu a fost ușoară pentru Maude. Crescută într-un mediu izolat, nu știa alfabetul, dicționarele erau interzise în casa tatălui ei. Nu învățase lucruri de bază, cum ar fi cum să poarte o conversație
După moartea tatălui său în 1979, Maude a început să-și reconstruiască viața. A devenit mamă, a urmat terapie și, mai târziu, s-a remarcat ca psihoterapeut, specializându-se în traume și control psihologic.
Înainte de a avea propriii copii, Maud stătea în grădini publice, privind mamele cum interacționează cu copiii lor, fără a avea ea însăși un model de iubire maternă.
Ea are o fiică, acum în vârstă de 35 de ani, cu tânărul muzician cu care s-a căsătorit înainte de a divorța în cele din urmă.
Ulterior s-a recăsătorit și a avut o altă fiică în 1990, înainte de a începe o carieră impresionantă. Acum lucrează ca psihoterapeut, specializându-se în traume, fobii și control psihologic.
Ghid despre cum să evadezi dintr-o „închisoare”
În ciuda unei copilării oribile, Maud insistă că povestea ei nu este una de suferință: „Aceasta nu este o poveste despre suferință. Este un ghid despre cum să evadezi dintr-o închisoare. Poți supraviețui unor experiențe extrem de grele și totuși să găsești o cale de ieșire”.
Maude consideră că tatăl ei, pe care îl descrie ca pe un „lider fanatic de cult”, a fost la rândul său traumatizat în copilărie.
Singura dată când a vorbit despre trecutul lui cu emoție a fost când a povestit cum tatăl său l-a păcălit să-și mănânce iepurele de casă preferat. Cred că asta l-a lipsit de orice sentiment față de alte ființe vii.
