Unde se află cea mai mică închisoare din lume

• Închisoarea, situată în centrul insulei, are două celule fără ferestre, cea mai mare măsurând doar 1,8×2,4 metri. Este folosită pentru detenții temporare, în special pentru persoane aflate în stare de ebrietate, în timp ce delictele grave sunt gestionate de autoritățile din Guernsey.
• În 1990, Sark a fost scena unei încercări de invazie, când un fizician francez, André Gardes, a fost arestat după ce a planificat să preia insula. Arma sa, o pușcă semiautomată, este expusă la Muzeul din Sark.

Ca un magazin sau o căsuță de grădină

Pe insula Sark din Canalul Mânecii, o clădire minusculă, care poate fi confundată cu un magazin sau o căsuță de grădină, deține un record: este cea mai mică închisoare din lume.

Cu o populație de aproximativ 600 de locuitori, insula Sark este parte din arhipelagul „Channel Islands” și se remarcă prin peisajele liniștite și tradițiile unice.

Construită în 1856, această închisoare este situată chiar în mijlocul insulei, lângă centrul pentru vizitatori.

Clădirea este din piatră, având o ușă grea de culoare verde, un acoperiș în formă de butoi și două celule mici. Prima celulă măsoară 1,8×2,4 metri, iar cea de-a doua, chiar mai mică, are 1,8×1,8 metri. Ambele sunt lipsite de ferestre și nu sunt potrivite pentru detenție pe termen lung.

De obicei, sunt reținuți doar cei ce consumă alcool în exces

În ciuda dimensiunilor reduse, închisoarea este funcțională, dar rar utilizată. De obicei, celulele sunt folosite pentru detenții temporare, cum ar fi pentru persoanele care au consumat alcool în exces, fie localnici, fie turiști. Delictele grave sunt gestionate de autoritățile din Guernsey, o altă insulă din arhipelag.

Sark rămâne un loc aproape atemporal, lipsit de haosul lumii moderne. Accesul se face doar cu barca, iar autovehiculele sunt interzise – Cartea Recordurilor

Singurele mijloace de transport permise sunt bicicletele, tractoarele și vehiculele trase de cai, ceea ce limitează infracțiunile rutiere.

Istoria acestei închisori începe în 1588, când a fost construită prima clădire lângă biserică. Înainte ca aceasta să fie folosită, infractorii erau pedepsiți prin expunerea în butuci, fiind ridiculizați public.

A furat o batistă, a fost închisă, a tricotat și clevetit

Totuși, unele persoane ajungeau în închisoare pentru maxim 3 zile. Un exemplu celebru este o servitoare care, în secolul al XIX-lea, a fost închisă timp de 3 zile pentru că a furat o batistă. Fiind speriată de întuneric, femeia a fost sprijinită de localnice care s-au așezat lângă ea, conversând și tricotând până la eliberarea ei.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, insula a fost ocupată de Germania nazistă, iar în noaptea de 3 spre 4 octombrie 1942 pe insulă a avut loc o acțiune de comando a armatei britanice.

Tentativa de cucerire

Un alt episod fascinant din istoria închisorii din Sark a avut loc în 1990, când André Gardes, un fizician francez, a încercat să cucerească insula. El a planificat o invazie, afișând postere cu detalii despre atacul său.

Ulterior, Gardes a fost predat autorităților franceze, iar arma sa este acum expusă la Muzeul din Sark.

Insula a fost pentru mult timp bază de operațiuni pentru pirați și stabiliment ale comunităților monastice. În secolul XVI, Seniorul (azi, șeful guvernului insulei) a primit ordin să colonizeze insula pentru a împiedica acțiunile, piraților. Astfel 40 de familii s-au instalat și insula a fost împărțită în 40 de feude.

Cum se conduce insula

Chiar și aparatul de guvernare al insulei ar putea stârni curiozitate: în calitate de dependență autoguvernată a Coroanei Britanice, Sark își păstrează un anumit grad de autonomie. Insula funcționează cu propriul parlament, propria constituție și un set unic de reglementări bazate pe legea normandă.

În 2008, insula a organizat primele alegeri generale, mai mulți candidați locali depunând candidatura pentru cele 28 de locuri din parlament („Chief Pleas”).

Înainte de 2008, insula era guvernată de un lord feudal, Seigneur (Domnul conacului), un titlu care datează din epoca elisabetană.

Primul Seigneur a fost Hellier de Carteret, primul Seigneur de Sark, numit de Elisabeta I în 1563.

Cine asigură ordinea

Ordinea pe insulă este asigurată de o mică echipă de ofițeri de poliție locali: Constable-ul (ofițer superior) și Vingtenier-ul.

După un an, este ales un nou Vingtenier, în timp ce „fostul” este promovat în funcția de nou polițist.

Un agent adjunct cu post fix ajută la gestionarea activităților zilnice și se ocupă de documente. 

Pe insulă se vorbește un dialect al limbii normande.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE