Până atunci, obişnuitele frecuşuri şi disensiunile inerente pot eroda acest proiect generos. De fapt, în plan politic acest pact este o nadă aruncată UDMR. O momeală, dar şi un şantaj, pentru că liderii maghiari vor fi obligaţi să se hotărască dacă mai vor să fie la putere în 2012, evident plecând de la premisa că USL va câştiga aceste alegeri.
Pus la zid, PDL va trebui să facă şi el o ofertă generoasă UDMR pentru a rămâne în arcul guvernamental. Pe lângă acest semnal politic, USL nu este decât o lovitură de imagine. În sfârşit, Opoziţia s-a unit şi este gata – cel puţin declarativ – să conducă ţara. E o presiune nu doar asupra guvernului castrat al lui Emil Boc, ci şi a preşedintelui Traian Băsescu. Care se poate din nou trezi suspendat, după o mai veche dorinţă şi obsesie ale lui Dan Voiculescu. Fără a forţa nota, USL nu este altceva decât un “322” juridic, adică numărul de parlamentari care l-au suspendat pe Băsescu. Rămân însă la ideea mea că această alianţă USL a fost făcută în grabă şi a dispărut efectul surprizei. Alta era dacă ea lua naştere înaintea alegerilor! Aşa, PDL are timp să o demonizeze, să vorbească de “Mostruoasa coaliţie”, de trădarea electoratului de dreapta, de socializarea PNL. O vorbă românească spune că graba strică treaba!