Mama, româncă, s-a cunoscut cu tatăl, nigerian, undeva în Turcia, apoi au plecat în Irlanda, iar acolo s-a născut actualul rugbist de la Dinamo București, Joseph Agbo. „Este un love story ca-n filmele cu James Bond”, se distrează tânărul de 20 de ani. „Nici eu nu știu exact cum s-au cunoscut, câți ani au stat în Turcia, cert este că eu m-am născut în Irlanda, am crescut la Galway, un orășel din vestul țării, iar din 2020 am venit în România”, a povestit Joseph. J

oacă atât pentru echipa de seniori, cu care are contract, dar și pentru „Baby Bulldogs”, formația de tineret a alb-roșiilor. Totodată, având și cetățenie română, reprezintă echipa națională U20, după ce a fost selecționat și la U18. Pe o bancă din parcul Herăstrău, într-un interviu acordat Libertatea, tânărul sportiv a vorbit despre viața sa în România, patria mamei sale, dar și țara pe care își dorește s-o reprezinte în competițiile internaționale. Dialogul a fost în limba engleză, cu toată că Joseph poate vorbi puțin și în limba română, fără să aibă un accent străin!

Viața unui irlandez revenit în țara mamei sale: „Îmi place la români că nu le pasă de nimic! Și nu pricep cine le dă carnet șoferilor de aici”
Lângă statuiua lui Eminescu

Libertatea:- Joseph, cum ai interacționat cu România până să ajungi la București?
Joseph Agbo: – Vara, o dată la doi ani, dar și de Crăciun, am venit la București, rudele noastre stau în cartierul Titan. Mai am o mătușă și un unchi la Giurgiu, la ei mai mergeam și mai ajung și acum, la un grătar.

– Ce știai, practic, despre România?
– Știam, în primul rând, din Irlanda. În zona în care am crescut eu erau mulți români, nu erau ceva neobișnuit pentru mine. Sunt diverse familii în aria orașului meu, 50-60 de familii.

– Lucruri pozitive sau negative?
– Vorbim de familii respectabile, care muncesc, am aflat lucruri bune, astfel, despre români. Bine, ca să-ți zic adevărul, în Galway auzi lucruri bune despre români, la Dublin lucruri rele.

”Am sânge latin”

– Și ce-ai învățat prima dată cu și despre români?
– (râde) Manele, tradiții, prietenie, moștenire. Am și prieteni nigerieni și ghanezi care, din prietenie pentru români, au trecut la ortodoxism.

– Serios?
– Da, da. Și eu m-am împrietenit cu românii ortodocși, deși eu sunt catolic, iar de Paște ciocnim ouă, ne zicem „Hristos a Înviat!”.

– Ce ai luat de la mamă, ce ai luat de la tată?
– Muzica și mâncarea. Mănânc mult, mama mi-a făcut de mic sarmale, mămăligă, cozonac, ciorbe. Tatei îi prepara fel de fel de supe nigeriene, mie românește.

– Eu te întrebam mai degrabă în privința personalității.
– Nu m-am gândit niciodată serios la chestia asta. Cred că sunt cam ca mama, mai degrabă român! Am sânge latin, fierbinte (râde).

Invață româna și din subtitrări

– Cât de bine știi limba română?
– Înțeleg foarte bine, o vorbesc așa și așa. Deși, toată lumea care m-a auzit în română, îmi spune că vorbesc cu un accent autentic, de aici, natural, neaoș. Dar n-am curaj să vorbesc fluent. Când mă uit la TV, pun filmul în limba originală, cu subtitrare în limba română, ca să învăț mai bine. Cred că mă descurc bine în română.

– Ai vreo expresie preferată în română?
– Da: „Ce crezi?!”. Nu știu să-ți spun de ce, dar îmi place mult cum se aude. Uite altă expresie (spune în limba română): „Niciodată în viața mea!”. Da, n-am accent britanic sau african, probabil, fiindcă o auzeam pe mama vorbind în română și încercam să o imit.

– Te-a învățat și ea?
– Da, plus de la TV, îmi dădea pe posturi românești. Mama și mătușa și-au bătut capul cu mine să învăț română.

– Tatăl tău vorbește româna?
– Doar câteva cuvinte.

Viața unui irlandez revenit în țara mamei sale: „Îmi place la români că nu le pasă de nimic! Și nu pricep cine le dă carnet șoferilor de aici”
La o plimbare, prin parc

”Am carnet, dar mă deplasez cu metroul și cu autobuzul”

– Îți place România?
– Mult. Galway este un oraș mic, mic rău, în 30-40 de minute îi cunoști pe toți oamenii de acolo. București este ceva uriaș în comparație cu locul unde am crescut eu.

– Unde e viața mai scumpă?
– Clar, Irlanda. Una dintre cele mai scumpe din Europa. Nu știu câte state sunt mai scumpe. Ai o bancnotă de 50 de euro, o risipești într-un minut. Iar în Dublin viața e și mai scumpă. Dar, în România, mă termină și pe mine prețul carburantului. Am carnet de conducere, dar mă deplasez cu autobuzul și cu metroul în București. E mai convenabil din toate punctele de vedere.

– Ai vreun loc preferat în București?
– Herăstrău, Arcul de Triumf mi se pare impunător, sunt multe locuri. Îmi place să merg în parc și să joc baschet, mă relaxează.

– Ce-ai recomanda irlandezilor?
– Therme, locul acela deosebit de lângă București, zona centrală, cu Piața Universității, Centrul Vechi, Piața Unirii, zona fântânilor. Îmi place să mă plimb pe Kiseleff, este multă vegetație. Am mai fost și în alte orașe cu familia, mi-au plăcut Brașov și Constanța, dar cel mai tare mi se pare Transfăgărășanul!

– Ai zis că te uiți la TV, ca să mai înveți româna. Există vreo personalitate din România pe care s-o apreciezi?
– Pfaaa, nu cred că știu pe cineva. Uite, mi-a plăcut filmul acela „Miami Bici”, îmi place de tipul acela Codin Maticiuc, mi se pare haios și un băiat interesant.

– Ai fost pe litoralul românesc?
– Da! Frumos tare.

– Scump?
– Tot ce e frumos, costă! Nu te poți distra ieftin, ci trebuie să scoți banii din buzunar. Cluburile costă peste tot în lume. Am fost în Loft, Nuba, important e să ai masă, acolo toți vor. Am văzut că aici în România este „cultura mesei”.

– Adică?
– În Irlanda nu e nevoie de așa ceva, poți bea sau te distra și-n picioare. Aici, observ că e cool să te dai mare, să te expui.

”Ca niște pui fără cap, te calcă pe trecerea de pietoni”

– Ai cumpărat sau ai investi banii într-o roabă plină cu șampanii?
– Daaa, știu ce e! M-am amuzat de nebunia asta. Exces! Sincer, mi-a plăcut atmosfera, am trăit un astfel de moment, a fost un party, au venit cu roaba de șampanii, ne-au dat câte una la fiecare și am aruncat pe acolo un pic. Dar eu nu aș cumpăra o roabă de șampanii și să arunc băutura aiurea. Mi se pare nebunie! Și risipă. Nu sunt genul să fac show, deși tânăr, am capul pe umeri. Da, mi s-a părut amuzant, dar atât.

– Dar tu ce faci la mare?
– Ador să mă bronzez, să stau la plajă, să mă plimb cu jet-ski-ul și să iau cina cu familia la un restaurant. Unchiul meu are un apartament la Mamaia, mergem și stăm acolo.

– Ce-ți place cel mai mult la români?
– Grea întrebare… Stai! Asta-mi place: că nu le pasă de nimic!

– Poți dezvolta?
– Au așa o libertate a lor. Poate că aceasta este mentalitatea în orașele mari. Dar cei din orașele mici au tendința de a copia după unul sau altul, în orașele mari fiecare se crede primarul sau președintele țării. În România, întâlnești mulți oameni care acționează sau se consideră stăpânii țării!

– Ce nu-ți place?
– Sută la sută modul cum conduc românii. Nu pricep cine le dă licența auto. Conduc ca niște pui fără cap. Sincer, ți-e frică să treci pe culoarea verde a semaforului.

– De ce?
– Păi era să dea peste mine! Te calcă pe trecerea de pietoni. Plus calitatea drumurilor este …

Urmărește-ne pe Google News