CAMERA ASCUNSĂ | Statul îţi dă bani pentru o proteză mai bună numai dacă eşti „clinic sănătos”. Un picior pentru Ion
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un program pe bani europeni care le-ar uşura traiul persoanelor cu dizabilităţi este îngropat de birocraţia, ignoranţa şi nepăsarea instituţiilor româneşti.
Cuprins:
- „Microbuzul nu stătea după mine”
- Comisiile de evaluare l-au trimis la muncă
- Ploaie de bani europeni
- DGASPC: „Cine v-a trimis la noi? Cine v-a informat?”
- „Nu ştiu de cineva care să-şi fi achiziţonat”
- AJOFM vrea adeverinţă că e “clinic sănătos”
- ANPD: „Noi nu ştim ce documente vrea AJOFM"
- Unde merg banii? La firme de foşti parlamentari
- Ce nu poate statul pot oamenii
- 35 de milioane de euro, bani europeni, ar trebui să le facă viaţa mai bună persoanelor cu dizabilităţi şi, în acelaşi timp, să scutească statul de plata unor indemnizaţii de handicap.
- Persoanele care doresc o proteză mai bună sau un scaun cu rotile mai bun, pentru a încerca să se descurce prin forţe proprii, au dreptul la un voucher de maximum 5.000 de euro.
- Aici intervine statul român: persoanele cu dizabilităţi nu pot beneficia de voucher decât dacă se declară clinic sănătoase
- Libertatea l-a însoțit pe Ion Aurel Ghiţă, un tânăr fără un picior, care a urcat şi a coborât zeci de scări prin instituţiile din Târgovişte, întrebând de voucherul pentru proteză.
- Funcţionarii fie nu ştiau de program, fie i-au spus că mai are de făcut nişte drumuri şi mai trebuie să aducă nişte acte. Acte şi un dosar cu şină.
Ion Aurel Ghiţă are 18 ani abia împliniţi şi un singur picior valid. Stângul i-a fost sfârtecat de o presă de baloţi, când se afla la muncă, în câmp. Avea 13 ani şi jumătate în vara accidentului.
“Pe moment, nu mă durea deloc. Durerile au început când am coborât din elicopter, pe Stadionul Dinamo”, îşi aminteşte băiatul.
Ion a fost operat de urgenţă, la Floreasca, de doctor Liviu Adrian. “Se tentează păstrarea genunchiului stâng, dar musculatura din jurul genunchiului s-a dovedit neviabilă (…) s-a decis amputaţia de necesitatea de la nivelul 1/3 medii a coapsei”, aşa au consemnat în fişă medicii. A pierdut mult sânge, “vreo două săptămâni nu am ştiut de mine. Când m-am trezit şi am văzut că nu mai am piciorul… Am plâns ce am plâns, dar n-ai ce să faci”.
„Microbuzul nu stătea după mine”
Puştiul s-a întors acasă, în satul Bilciureşti, Dâmboviţa, în cârje, încă nu-i fusese fixată nici o proteză. A început şcoala şi Ion ar fi trebuit să meargă într-a noua, la Târgovişte. „Dar mă mişcam greu, iar microbuzul nu mă aştepta. Nu stătea după mine. L-am pierdut o dată, de două ori… am renunţat“.
Ion e cel mai mic dintr-o familie cu opt copii. Patru băieţi şi patru fete. Fetele sunt toate măritate şi Ion râde cu toată faţa când pomeneşte de nepoţii lui, mulţi şi mărunţei. Familia l-a ajutat pe Ion să simtă cât mai puţin greul cârjelor. “Devenisem răsfăţatul tuturor”, şi asta îl făcea să se simtă şi bine, şi ciudat într-o familie care l-a învăţat să aibă drag de muncă.
Comisiile de evaluare l-au trimis la muncă
Prima proteză, primită de la spital, a fost provizorie. Apoi Ion a primit cadou de la câţiva medici tineri, din Bucureşti, o proteză nemţească. I s-a potrivit de minune. Ar fi trebuit schimbată la un an. Ion a păstrat-o încă doi ani.
Piciorul drept a crescut, proteza stângului a rămas în urmă cu patru centimetri. “Merg şchiop şi cad des, că nu mai am acelaşi echilibru. A început să mă doară şi coloana. Ca să nu se vadă că am un picior mai scurt, îl ţin încordat aşa, vedeţi? Se observă mai puţin”.
Toate planurile lui Ion se leagă de o proteză nouă, de tip activ, “mi-aş pune viaţa pe picioare”. A primit indemnizaţie de handicap şi indemnizaţie de însoţitor până la 18 ani.
Apoi comisiile medicale i-au schimbat gradul de handicap, din “grav cu însoţitor” în „accentuat”. “Medicii mi-au zis să merg la muncă”, spune Ion. Acum băiatul nu mai primeşte decât o indemnizaţie de 350 lei de la stat. Dar Ion nu vrea să trăiască din ajutorul statului.
Vreau să muncesc, să muncesc ceva ce-mi place, nu pentru bani. Că banii… Să-mi iau permis de conducere, să îmi fac o casă, să mă însor. Ion Aurel Ghiţă:
Protezele de care i-ar trebui lui sunt scumpe, între 10.000 şi 20.000 de euro. “Unul dintre fraţii mei mi-a zis că-şi vinde casa, după ce o termină. Casă făcută din munca lui, cu mâinile lui... Îşi vinde casa şi-mi ia proteză, iar el vine să stea cu părinţii noştri. Dar nu pot să-l las să facă asta”, oftează băiatul.
Ploaie de bani europeni
Printr-un ordin comun al ministrului Muncii, ministrului Sănătăţii şi preşedintelui CNAS, din aprilie anul trecut (O.M. nr. 721/481/310/2019 din 1 aprilie 2019), a fost lansat programul “Facilitarea inserției pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități”.
Metodologia de aplicare a acestui program a fost adoptată abia în octombrie. Astfel, persoanele cu dizabilităţi, între 18 şi 65 de ani, care sunt înregistrate ca şomeri, pot primi un voucher de maximum 5.000 de euro. Acest voucher urmează să fie folosit la “achiziţionarea unor dispozitive asistive şi tehnologii de acces” care să-i ajute pe oameni să-şi găsească mai uşor de muncă.
Agenţia Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi (ANPD), devenită între timp ANPDCA, este instituţia care se ocupă de acest proiect finanţat cu bani europeni, în jur de 35 de milioane de euro.
DGASPC: „Cine v-a trimis la noi? Cine v-a informat?”
Cu un voucher de la ANPD, Ion şi-ar putea plăti măcar o bucată din proteza de vis. Gabriel Ciobotaru, de la Asociaţia Şansa Ta, îl convinge pe băiat să depună o cerere.
Ion se lasă dus la Târgovişte. Pe drum, repetă, ca pentru el: „Nu iese treaba asta, n-are cum să iasă”. Completează cererea întrebând de două ori, să nu greşească. La adresă are îndoieli, că nu ştie strada. Numele de străzi reprezintă o invenţie recentă a primăriei Bilciureşti. Până la urmă, Ion scrie doar numărul.
Apoi băiatul intră în sediul renovat al Centrului Multifuncţional de Resurse şi Servicii pentru Adulţii cu Handicap din cadrul DGASPC Dâmboviţa. Aici lucrează comisiile de evaluare care i-au scăzut handicapul. Până acum, n-a ieşit nimic bun pentru Ion după vizitele în această clădire.
Portarul centrului ridică din umeri: „Cum, pentru proteză? Are certificat de handicap? Şi v-a trimis cineva aici la noi? Şi nu v-a spus şi la ce cameră? Duceţi-vă la camera 5, unde se depun dosarele şi întrebaţi-o pe doamna”.
Doamna de la camera 5 îi îndrumă pe Ion şi Gabriel spre CNAS: „Pentru schimbare de proteză vă duceţi la Casa de Sănătate, nu aici”. Intervine o doamnă de la camera vecină camerei 5: „Pentru voucher, mergeţi la camera 10”.
La camera 10, o altă doamnă se opreşte din mâncat prânzul pentru a da indicaţii.
-Unde depunem o cerere pentru proteză?
-Nu aici! Trebuie să ajungeţi la Casa de Sănătate...
-Păi, aici se dau voucherele speciale...
-Cine v-a informat?
-Colegii dumneavoastră.
După o scurtă consultare cu o colegă de birou: „Mergeţi la camera 14”.
La camera 14, în sfârşit, o doamnă blondă îi anunţă pe Ion şi pe Gabriel că au nimerit bine. “Şefa mea se ocupă de asta. La AJOFM aţi fost? Trebuie să vă ia acolo în evidenţă, pentru mediere, pentru consiliere pentru muncă. Vă ia în evidenţă ca persoană care căutaţi un loc de muncă. Şi abia după aia veniţi aici“.
„Nu ştiu de cineva care să-şi fi achiziţonat”
Doamna scrie pe o hârtiuţă numele unei directoare din AJOFM, cu care trebuie să vorbească Ion.
“Aţi văzut lista de dispozitive? Ştiţi ce dispozitiv vreţi?”. Ion nu ştie.
“Mi-a spus şefa mea să-mi lăsaţi un număr de telefon, o adresă de mail, vă trimite ea lista de dispozitive care se pot achiziţiona… Vă uitaţi acolo, vedeţi ce vă trebuie… Sunt foarte multe şi chiar trebuie parcurse, să înţelegeţi… Sunt chestii de care nici n-am crezut că există… dispozitive pe care nevăzătorii şi-i pun pe ochelari şi văd text… foarte evoluate…
Dispozitivele sunt scumpe şi sunt foarte avansate. Deci ei atât acoperă: 23.000 de lei. Statul atâta decontează. Vă dă un voucher… Programul e abia la început. Angajată DGASPC:
Gabriel întreabă cam cât durează până primeşte Ion voucherul. “Păi, din cererile primite, n-au fost foarte multe… Persoana nu trebuie să fie pensionară. Iar majoritatea persoanelor care ar fi avut nevoie erau pensionare, cu pensie de incapacitate de muncă… Să nu fie student… Şi iar intervin… că majoritatea copiilor care ar avea nevoie sunt la o şcoală… Persoanele în vârstă nu se încadrează. Pentru că trebuie să facă evaluarea asta pentru muncă… Şi-atunci nu sunt foarte multe cereri, mă înţelegeţi? Dar nu pot să vă spun de vreo aprobare şi de cineva care şi-ar fi achiziţionat până la momentul ăsta”.
AJOFM vrea adeverinţă că e “clinic sănătos”
Câteva sute de metri mai încolo, e sediul AJOFM. Aici căutarea durează mai puţin.
Doamna de la Forţele de Muncă e fermă: “Persoana e înregistrată la noi? Înregistrarea se face pe baza unui dosar. Unde domiciliaţi? Aveţi buletinul? Trebuie să mergeţi la punctul de la Băleni, acolo vă aflaţi în baza de date”.
Urmează lista cu hârtii pentru dosarul cerut de AJOFM: “Actul de studii îl aveţi? De ce nu-l aveţi? De la medicul de familie vă trebuie o adeverinţă medicală din care să reiasă că sunteţi clinic sănătos, apt de muncă sau apt cu unele restricţii… Deci dosarul e incomplet“.
De fapt, după cum arată şi o informare a Colegiului Medicilor din România, din data de 28 mai 2019, "medicul de familie nu este abilitat să emită adeverințe medicale care să precizeze sintagma apt de muncă". Doar medicul specialist în medicina muncii poate emite un astfel de act.
Medicul de familie dă numai adeverinţa pe care scrie: "Clinic sănătos. Nu este în evidenţă cu boli cronice sau neuropsihice".
Bilciureşti se află la 30 km de Băleni şi la 35 km de Târgovişte. Oriunde ar fi înregistrat, pe Ion un drum dus-întors îl costă cam 100 de lei.
ANPD: „Noi nu ştim ce documente vrea AJOFM"
De la ANPD, sunând la numărul de pe site-ul oficial, am aflat că Ion trebuie să mai facă cel puţin două drumuri la AJOFM, pentru a avea parte de mediere şi de consiliere în găsirea unui loc de muncă.
-Doamnă, spuneţi-mi, cum să-i dea medicul de familie adeverinţă că e clinic sănătos, când băiatul nu are un picior?
-Nu ştiu ce documente cere AJOFM-ul, eu ştiu numai ce documente trebuie să vină de la AJOFM.
-Şi cât durează analiza dosarului?
-15 zile.
Pentru ca Ion să se înscrie ca şomer neindemnizat, cum cere regulamentul de acordare a voucherului, are nevoie de cinci acte şi de, inevitabil, un dosar cu şină.
După ce e înregistrat ca şomer, trebuie să mai obţină un document, de la AJOFM, că a participat la două sesiuni de consiliere şi mediere. Acest acord trebuie adăugat lângă celelalte patru acte din dosarul pentru ANPD. Programul e explicat pe site-ul Autorităţii într-un grafic cu etape şi paşi, complicat de parcurs şi dacă ai două picioare zdravene.
Cel puţin patru drumuri a câte 100 de lei trebuie să mai facă Ion, pentru a-şi depune dosarul.
Unde merg banii? La firme de foşti parlamentari
Regulamentul programului e strict: doar pentru şomeri, cu vârsta între 18-65 de ani. Iar dispozitivele pot fi alese numai dintr-o listă afişată pe site-ul ANPD.
Pe acelaşi site, există şi o listă a furnizorilor de dispozitive asistive acceptaţi în program, listă care indică şi preţurile.
Furnizorii incluşi în program de ANPD sunt doar cinci: Audiozima SRL, LUTEX SA, SC Motivation SRL, SC Ortoprofil Prod Romania SRL, Ortopedica SRL.
Lutex SA îi aparţine unui fost deputat PDL /PNL, Ionaş Florin Urcan. Imediat după alegerile din decembrie 2016, politicianul mureşean a fost numit ambasador al Adunării Parlamentare a Mediteranei (APM). Firma lui Urcan importă şi distribuie dispozitive pentru nevăzători.
SC Ortoprofil Prod Romania SRL îl are acţionar majoritar pe Gyorgy Frunda, fost parlamentar UDMR, între 1990 şi 2012. Compania lui Frunda a fost vizată de percheziţii ale DIICOT, în mai 2018, în cadrul unei anchete privind decontări ilegale de la CNAS. Soţia lui Frunda este medic stomatolog şi membru în senatul Universităţii de Medicină din Târgu-Mureş.
Cu excepţia Lutex SA, furnizorii din programul ANPD au contracte şi cu filialele judeţene ale CNAS.
Dispozitivele asistive şi tehnologiile de acces furnizate prin acest program ar trebui, conform titlului programului, să fie “altele decât cele finanţate prin Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate”.
Ce nu poate statul pot oamenii
Dacă doriţi să îl ajutaţi pe Ion "să-şi pună viaţa pe picioare", cum spune el, cu o proteză mai bună, puteţi lua legătura cu redacţia noastră, la adresa libertatea@libertatea.ro. De asemenea, puteţi dona bani în conturile Asociaţiei Şansa Ta, cu precizarea: pentru Ion Aurel Ghiţă.
Iată conturile asociaţiei, deschise la Banca Comercială Română:
- CONT IN LEI RO64RNCB0591123278690001
- CONT IN EURO RO37RNCB0591123278690002
- CONT IN DOLARI RO10RNCB0591123278690003
SWIFT: RNCB RO BU
Se poate dona si prin Pay Pal – la adresa de email asociatia_sansata@yahoo.com
