24 Feb. 2018 12:00 , de Anca Vințeanu

VIDEO REPORTAJ: O familie din Dolj supraviețuiește într-un bordei: “Am născut pe întuneric, aș vrea să-mi scot copiii la lumină”

Distribuie

Sunt unii oameni care muncesc o viață întreagă să strângă avere, să le ofere copiilor case, mașini și ceva bani pentru a porni în viață. Însă sunt alte suflete care visează doar să poată avea o cameră, un acoperiș deasupra capului și un pat unde să le doarmă odraslele. Pentru familia Zisu, din comuna doljeană Lișteava, singura dorință este să își poată scoate cei cinci copii din bordeiul în care locuiesc de când se știu și să îi mute într-o locuință nouă, fără a mai fi nevoiți să suporte frigul din casa de sub pământ.

La marginea comunei doljene Lișteava, localitate aflată la 70 de kilometri de capitala Olteniei, Craiova, în urmă cu mulți ani, mai multe familii și-au construit, precum cârtițele, case în pământ. Nu au de niciunele și pentru a le oferi copiilor un adăpost, au săpat pământul și gropile le-au transformat în locuințe. De-a lungul timpului, mulți dintre ei au reușit să scape de bordeiele de pământ și să își ridice locuințe adevărate. Însă, pe loc a rămas familia Zisu, care și acum, pe timp de iarnă, își tine cei cinci copii în groapa de la marginea satului, mergând seara la culcare în două paturi improvizate din butuci de lemne.

Unii au mai fost la muncă în străinătate și au mai făcut bani. Al meu a fost și el plecat, dar n-a mai putut să muncească să ne construim și noi o căsuță cu banii noștri. Am primit ajutor de la primărie, de la Protecția Copilului. Dacă nu muncești, nu poți să faci nimic. Muncim și noi prin sat, vrem să facem un viitor mai frumos la copii, dacă nu facem noi, cine ne face?', povestește Elisabeta Zisu.

În bordei, cei șapte membri ai familiei Zisu nu au de niciunele. Nici alimentare cu energie electrică, nici apă, nici căldură, dar nici ce să pună pe masă la cei cinci copii.

Am vorbit să ne tragă și nouă lumină aici, dar să vedem. Un copil de-al meu l-am născut în întuneric', a mai spus doljeanca.

Două bordeie la marginea satului

Lângă bordeiul în care locuiește Elisabeta cu soțul ei și cu cei cinci copii, cumnatul femeii a făcut și el unul.

Și-a făcut și el loc aici ca să își crească copiii. A fost și el la muncă, dar nevastă-sa a făcut depresie și nu i-a lăsat pe cei mici cu ea acasă. Asta e viața la noi în Lișteava. Nu ne ajută nimeni cu nimic, decât cu promisiuni', povestește femeia.

Viața sub pământ nu este ușoară. Din cauza condițiilor insalubre, copiii se îmbolnăvesc adesea.

Fusăi și până la tata în vale să văd dacă are 50 lei să le iau la copii sirop, la ăsta mic îi curge și urechea, și nasul. Mi-e greu că nu am de niciunele dar nu avem ce face', a mai spus Elisabeta.

De câteva luni, reprezentanții Primăriei Lișteava și cei ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dolj au achiziționat materiale de construcție și lângă bordeiul în care locuiește Elisabeta Zisu a fost ridicată o cameră cu verandă.

Deocamdată stăm în bordei, dar mai avem puțin și terminăm. Cei de la Protecția Copilului au zis că ne bagă lumină în camera ridicată acum și să ne ajute la casă cu ce mai avem nevoie. Mai mergem și noi la muncă să luăm mâncare la copii. Mergem la oameni să spargem lemne, mai ne ajută Primăria cu mâncare, cu bani. Stăm și noi așa pe întuneric până ne bagă lumina în casă', a mai povestit Elisabeta Zisu.

Pe frig, fără lemne

Deși au mai primit ajutor de la oamenii din sat, de la primărie și Protecția Copilului, familia Zisu a rămas fără lemne de foc.

Nu mai avem nici ce pune pe foc, dar nici nu putem merge la pădure, că sunt mascații, e Poliția și ne prind', zice femeia.

Manu, unul dintre băiețeii familiei Zisu, merge la școală și, pentru că vrea să învețe, are și ce mânca dimineața.

Vine autobuzul galben și ne ia să mergem la școală. Am mâncat azi lapte și biscuiți', spune băiatul.

La școală merg doar doi dintre copii, deși ar trebui să urmeze cursurile școlii primare și una dintre fete, însă nu are cărți și caiete, dar nici haine cu ce să se îmbrace.

Soții Zisu sunt dispuși să facă orice pentru a le oferi copiilor un viitor mai bun. Se luptă acum să le fie terminată camera de cărămidă și să le fie tras curentul în casă.

Au trimis maistrul de la primărie, au băgat lama și au vrut să toarne fundația. M-au întrebat cum vreau să fie cămăruța. Le-am spus să facem o cameră patru pe patru și o alta în față, ca dacă plouă să nu intre apa în casă. În martie acum vine să ne bage parchetul, când dă căldura, avem și gresia și faianța luate, am și geamurile și ușile plătite tot, să băgăm termopanul', povestește Constantin Zisu, capul familiei.

Bărbatul spune că multă lume a venit să ii vadă cum stau în bordeie, însă nimeni nu le-a întins efectiv vreo mână de ajutor. Toate cele șapte suflete trăiesc din alocația copiilor și din ajutorul social.


Citește și: JURNAL DE FRONT DIN AFGANISTAN. Ziua 8: Alexandru și Deniz, o poveste de dragoste cu reguli de război – VIDEO


Loading...
Comentarii