Cum a scăpat milionarul Viorel Cataramă din procesul cu CNSAS. Concluzia judecătorilor: a scris, dar n-a „turnat”

Lucrător în comerțul exterior al regimului comunist

Viorel Cataramă este un milionar care s-a poziționat vreme de trei decenii în topul celor mai bogați români, este patronul fabricii de mobilă Elvila (pe care a fondat-o în 1990), a candidat la alegerile prezidențiale din 2019, iar acum este membru al PNL.

Din ultima poziție, pe care și-o nuanțează ca fiind „conservatoare”, Viorel Cataramă scria înainte de turul al doilea al alegerilor prezidențiale de anul acesta că „nu George Simion, ci Nicușor Dan ne poate duce mai repede către Est!” și că actualul președinte este „un neomarxist și un progresist notoriu”.

Până în decembrie 1989, Viorel Cataramă a lucrat la Întreprinderea de Comerț Exterior „Tehnoforestexport”, o firmă cu capital de stat a Securității.

În regimul comunist, exporturile României în străinătate se realizau exclusiv prin aceste întreprinderi, coordonate de drept de Ministerul Comerțului Exterior și de facto de Securitate.

Înalta Curte a respins, pe 11 iunie 2025, recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) împotriva hotărârii Curții de Apel București din 13 iunie 2023, prin care lui Viorel Cataramă i se dădea câștig de cauză.

Prima adeverință a CNSAS: Cataramă a semnat cu „W”, „Viorel” și „Voicu”

În urma depunerii candidaturii la alegerile prezidențiale din 2019, CNSAS a emis pe numele lui Viorel Cataramă o primă adeverință (15 octombrie 2019) prin care cercetătorii au constatat că:

• În calitate de economist la ICE Tehnoforestexport, Viorel Cataramă „figurează în dosar cu numele real, precum şi în calitate de candidat la recrutare, în atenţia unităţii centrale a Securităţii cu atribuţii pe linia întreprinderilor de comerţ exterior”.
• S-au identificat documente în care i-a fost atribuit de către ofiţerii de Securitate numele conspirativ „Viorel”, cât şi documente olografe, semnate de către domnul Cataramă Viorel atât cu numele real, cât şi cu numele conspirative „W” şi „Voicu”.

A doua adeverință: N-a fost colaborator, dar a încălcat drepturile omului

Două săptămâni mai târziu, CNSAS a emis o a doua adeverință (30 octombrie 2019) prin care și-a nuanțat poziția, în sensul că Viorel Cataramă n-a denunțat activități potrivnice regimului comunist, dar prin notele semnate sub pseudonim ar fi încălcat drepturi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privată:

• „Calitatea de colaborator al Securității nu poate fi reținută decât în privința persoanelor care au furnizat informații «prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului».
• Documentele citate în cuprinsul prezentei adeverințe nu fac referire la activități sau atitudini «potrivnice regimului totalitar comunist».
• Ținând seama de faptul că cele două condiții prevăzute de art. 2 lit. b (din OUG 24/2008 – n.r.) sunt cumulative, și nu alternative, iar în speță este îndeplinită numai cea de-a doua condiție, persoanei verificate nu i se poate reține calitatea de colaborator al Securității, în sensul legii”, se arată în a doua adeverință a CNSAS, din 30 octombrie 2019.

Procesul: Cataramă nu recunoaște niciunul din documentele CNSAS

Viorel Cataramă a deschis în instanță o acțiune în contencios administrativ împotriva CNSAS, prin care a cerut anularea celor două adeverințe, urmărind să obțină o soluție în care judecătorii să scrie negru pe alb că n-a avut legături cu Securitatea.

Cu alte cuvinte, poziția procesuală a  lui Viorel Cataramă a fost că nu recunoaște nici notele date sub pseudonim, nici pe cele date cu numele real.

Pe data de 13 iunie 2023, Curtea de Apel București i-a dat dreptate lui Viorel Cataramă doar în parte, în sensul că a anulat doar notele date la Securitate sub numele conspirative, pe motiv că cercetătorii de la CNSAS n-au dovedit că pseudonimele „W”, „Voicu” sau „Viorel” îi aparțin lui Viorel Cataramă.

Aceste note încalcă drepturile fundamentale ale omului, dar nu îndeplinesc standardul de probă pentru a fi reținute în sarcina omului de afaceri.

În schimb, în cele semnate cu numele real, instanța a constatat că Viorel Cataramă a furnizat Securității doar informații legate de activitatea de la ICE Tehnoforestexport.

Un detaliu important pe care îl rețin judecătorii e că și în cele semnate cu pseudonim, cât și în cele semnate cu numele real, autorul scrie alternativ, când la persoana I, când la persoana a III-a.

Motivarea instanței: Nu a fost colaborator al Securității în sensul legii

Iată ce rețin judecătorii Curții de Apel București în Hotărârea nr. 987/2023:

•  „Prin adeverința contestată s-a reținut că reclamantul a furnizat informații Securității, dar prin acestea nu erau denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist (prima condiție reținută de CNSAS ca nefiind îndeplinită), în schimb, unele dintre informații au vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului (a doua condiție reținută de CNSAS ca fiind îndeplinită).
• Curtea reţine din materialul probator administrat de CNSAS că nu există nicio justificare pentru care reclamantului i-ar fi fost atribuite numele conspirative (…) în condițiile în care reclamantul nu a semnat niciun angajament cu Securitatea şi nu se face dovada vreunui demers al Securității în sensul recrutării sale.
• Curtea observă că în toate notele semnate cu numele conspirative «Viorel», «Voicu» şi «W», relatările sunt la persoana a III-a, spre deosebire de notele semnate de reclamant cu numele real, în care relatarea se face preponderent la persoana întâi, cu mici excepții.
• Dar aspectul semnalat de reclamant în sensul că în unele dintre notele scrise şi semnate cu numele real, referirile la persoana sa sunt efectuate la persoana a treia, ceea ce ar însemna că respectivele note nu i-ar aparține, nu este întemeiat.
• În acest sens, Curtea are în vedere nota referitoare la vizita firmei Belco-Belgia din 12-13.12.1985 (olografă semnată cu numele real, menționată la pagina 3 a adeverinței), unde relatarea evenimentelor începe la persoana a treia, respectiv reclamantul vorbește despre el: «A fost așteptat de Cataramă Viorel…» , «Toate deplasările s-au făcut cu auto Volvo, fiind condus de Cataramă V.» pentru ca ulterior relatarea să continue la persoana I: «După conducerea firmei la aeroport, am parcat mașina Volvo (…) am plecat apoi (…) m-am întors din delegație (…). Bonurile se află la mine şi vă rog să-mi comunicați dacă pot folosi mașina proprie pt. (…)».
•  Susținerile reclamantului în sensul că notele pe care le-a scris și semnat personal cu numele real reprezentau rapoarte de serviciu pe care le-a transmis conducerii Tehnoforest, fosta întreprindere de comerț exterior, și nicidecum organului de Securitate, neputând fi catalogate informații date Securității în sensul art. 2 lit. b din ordonanță, sunt irelevante, întrucât acesta avea reprezentarea că rapoartele sale, chiar dacă erau adresate conducerii unității, ajungeau şi la cunoștința Securității.
• Având în vedere că nu se face dovada recrutării reclamantului de către Securitate şi nici atribuirii acestuia de nume conspirative, Curtea constată că documentele olografe semnate cu numele conspirative «W» și «Voicu», precum şi documentele în care reclamantului i-a fost atribuit numele conspirativ «Viorel» menționate la pct. 4 din adeverință nu îndeplinesc standardul de probă impus de art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008 şi se impune eliminarea lor din actul contestat.
• Pentru aceleași considerente se impun a fi înlăturate din adeverință şi notele olografe nesemnate de la pagina 7 din adeverință, respectiv de la pagina 17, ultima fiind relativă la numitul Ş.C.
• Vor fi însă menținute la pct. 4 din adeverință notele olografe semnate cu numele real de reclamant, respectiv cele de la paginile 2-6, precum şi nota din 27.05.1986, olografă, semnată cu numele real de la pagina 7 întrucât aceste documente nu au fost contestate că nu ar aparține reclamantului, iar păstrarea lor justifică concluziile finale ale adeverinței.
• Cu privire la solicitarea reclamantului de înlăturare în parte de la pct. 5 din Adeverința nr. 3470/30.10.2019 a constatării conform căreia ar fi fost îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008, Curtea o găsește întemeiată și o va admite pentru următoarele motive.
• Se observă că punctul 5 din adeverință nu oferă în concret nicio justificare pentru care s-a reținut că informațiile comunicate de reclamant prin cele 11 documente al căror conținut a fost enunțat la pct. 4 al actului ar îndeplini cea de-a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008. Conform legii, această condiție se referă la efectele furnizării informaţiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
• Curtea reține din extrasul stenogramei ședinței Colegiului CNSAS din data de 29.10.2019 că nici membrii colegiului CNSAS nu au înțeles care erau informațiile furnizate de reclamant care ar fi îngrădit drepturi şi libertăți fundamentale ale omului, reținând că încălcarea dreptului la viață privată ar putea fi dedusă din paragraful în care se face vorbire că „nu schimbă valuta la casele de schimb valutar”, dar pentru lămurire, au solicitat un nou aviz juridic clarificator.
• În cuprinsul noului Aviz al Direcției Juridice nr. 765/30.10.2019 se lămurește care sunt informațiile din documentele menționate la pct. C din Nota de constatare nr. S/DI/I/1583/15.10.2019 care conțin şi aspecte de natură privată, şi anume (…), înlăturate din materialul probator întrucât nu întruneau standardul de probă.
• Având în vedere că din documentele menținute de instanță la pct. 4 din adeverință, care au fost semnate reclamant cu numele propriu rezultă doar informații comerciale referitoare la derularea contractului extern cu firma Belco-Belgia, vizitele în România ale reprezentanților acestei firme, date tehnice privitoare la producție, precum şi vizitele efectuate la fabrici din ţară, cum de altfel a reținut şi Direcția Juridică a CNSAS în ultimul aviz acordat, 
• Curtea constată că informațiile furnizate de reclamant nu întrunesc nici cerința de a afecta dreptul la viață privată al persoanelor despre care se relata, deci nu au îngrădit drepturi şi libertăți fundamentale ale omului.
• În concluzie, Curtea va înlătura de la pct. 5 din Adeverința nr. 3470 din 30.10.2019 constatarea conform căreia ar fi fost îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută de dispoz. art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, respectiv că informaţiile ar fi «vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului»”, se arată în documentul citat.

Ce ar fi raportat Viorel Cataramă la Securitate sub pseudonime

În Adeverința CNSAS nr. 3470/30.10.2019, cercetătorii fac referire la 11 note semnate de Viorel Cataramă fie olograf, cu numele real, fie sub pseudonime, din care prezentăm doar trei, ca fiind grăitoare cu privire la activitatea acestuia la ICE Tehnoforestexport:

Notă referitoare la vizita firmei Belco din Belgia în perioada 11-16.05.1986; participanți străini (…), nedatată, olografă, semnată cu numele real:

• „La transbordarea bagajelor din maşina mea în mașina firmei dl. H.V.R. (Hans van Rewaik, patronul Belco – n.r.)  m-a rugat să păstrez în mașina mea până la reîntoarcerea din Bulgaria a unei pungi cu diverse obiecte de protocol: cafea, cașcaval, supe concentrate, două calendare.
• Aceste obiecte au fost scoase din geamantanele celor doi cetățeni străini și introduse în pungi de plastic. Una din aceste pungi a fost dată d-lui Ș. (conținea țigări, cafea, cașcaval), alta a fost lăsată spre păstrare în mașina mea.
• În alte două pungi a pus câte un pachet de cafea și o bucată de cașcaval; aceste pungi ne-au fost oferite nouă (una mie, una colegului meu B). Eu am primit, de asemenea, și o revistă Paris Match (ediția cu căsătoria fiicei lui Belmondo).
• Dl. H.V.R. a motivat lăsarea pungii în RSR întrucât are probleme cu vama la trecerea frontierei în Bulgaria. Menționez: punga lăsată la mine în mașină nu a conținut țigări, însă nu pot preciza exact numărul pachetelor de cafea și cașcaval întrucât nu le-am numărat; această pungă i-am înmânat-o d-lui H.V. R. la Tr. Măgurele, după întoarcerea sa din Bulgaria”.

Anexă, 11.03.1987, olografă, semnată „W”, înregistrată pe numele candidatului „Viorel”:

• „Dl. H.V.R. – directorul general (patronul) firmei Belco. Este cetățean olandez în vârstă de 42 ani, născut în luna iunie în Olanda. Are 1,80 m înălțime, păr negru cu fire argintii. Este o fire impulsivă, putând trece rapid de la o stare de nervozitate maximă la o stare de totală relaxare.
• Are o capacitate f. mare de lucru și călătorește f. mult, practic nu există săptămână în care să nu viziteze o țară (sau mai multe) străină. În ultimul timp intenționează dezvoltarea relațiilor de afaceri cu SUA, în care scop a întreprins vizite în această țară, ultima chiar în luna feb. 1987. Dispune de o situație materială excepțională, fiind moştenitorul uneia dintre cele mai bogate familii din Olanda.
• Nu fumează, bea moderat, nu îl interesează femeile în timpul vizitelor de afaceri, nu are alte vicii de care să avem cunoștință. (…) . Întreține relații cu dl. J.H., soțul cântăreței A.S., (n.r. – Jan Hilgen, primul soț al Angelei Similea) cu care se întâlnește frecvent în timpul vizitelor în România.
• În timpul vizitelor în România, cheltuiește sume mari de bani (lei), deși nu am observat niciodată a schimba valută la birourile de schimb valutar. Consider oportună dezvoltarea afacerilor cu firma, cu condiția ca persoanele care derulează această firmă să respecte cu strictețe legile țării (…)”.

Nota referitoare la relațiile existente între dl. H.V.R. și dl. A. F., 22.02.1988, olografă, semnată cu numele conspirativ „Voicu”:

• „Dl. H.V.R. (n.r. – Hans van Rewaik) a comunicat Consulului că a semnat toate hârtiile privind acordarea unui loc de muncă d-lui F. la sosirea acestuia în Olanda, oferindu-i un contract de muncă pe 5 ani; În aceste condiții a întrebat când va primi dl F. viza olandeză.
• Dl. Consul a răspuns că se ridică 2 mari probleme privind acordarea vizei olandeze permanente d-lui F.: socrul d-lui F., Ș. L., aflat în prezent în Olanda, deși a solicitat în mai multe rânduri viza permanentă de ședere în Olanda, nu a primit-o încă, mergând periodic la poliție pentru prelungirea vizei temporare, fiind oricând posibil de expulzare din țară.
• În aceste condiții motivul invocat de familia F. pentru părăsirea definitivă a R.S. România și anume reunirea familiei nu se susține, dl. Ș. L. nefiind cetățean olandez.
• Dl. F. și-a dat de bună voie și nesilit de nimeni demisia din funcția deținută la CPL Oradea; de la 01.01.1988 atât d-I F., cât și soția lui nu lucrează nicăieri; în ultimul timp d-I F. consumă cantități din ce în ce mai mari de alcool.
• Dl. H.V.R. a cerut d-lui. F. să-și găsească imediat un serviciu, să renunțe la alcool și să ducă o viață normală până la primirea vizei olandeze. I-a comunicat totodată că, deși este supărat pe el, își va menține angajamentul luat și anume de a-i oferi o slujbă la sosirea în Olanda”.

Foto: Ionuț Mureșan

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro