Viziuni traseist-liberale în Bulbucata, Giurgiu: asistaţii strâng gunoaie pe marginea drumului, supravegheaţi de un inspector care e finul primarului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
REPORTAJ. Una dintre vorbele preferate ale tuturor guvernărilor este aceea că ”asistații social trebuie scoși la muncă”. Dacă e posibil, în văzul lumii. Cum arată, în sudul țării, o zi de muncă de șosea a unor oameni săraci, care iau 142 de lei pe lună ajutor social, mișcare gândită de o administrație locală care a trecut înainte de alegeri de la PSD la PNL, luându-și și rubedeniile și relațiile cu ei?
Cuprins:
Deşi într-o stare destul de uzată, drumul judeţean 411, dintre Stâlpu şi Bulbucata, în Giurgiu, este destul de circulat. Pe marginea lui, joi, 11 ianuarie, stăteau înşiraţi saci cu gunoaie, ca nişte borne lăsate în urmă de vreo civilizaţie care n-a avut chef să încetinească.
Gunoaie cu mâinile goale
Gunoiul a fost strâns de dimineaţă de patru asistaţi social din 30, câţi numără comuna Bulbucata. Primăria a trimis o maşină, i-a luat de acasă şi i-a adus aici, pe marginea drumului, de la ora 8 dimineaţa. Ca să adune gunoaiele, le-a dat nişte saci de plastic. Nici măşti, nici veste, nici mănuşi. Să adune gunoaiele cu mâinile goale.
Cei patru au terminat treaba în jurul orei 13. S-au aşezat pe iarbă sau pe buturugi, să aştepte OK-ul inspectorului din primărie şi maşina de gunoi. Se uită lung în zare sau în pământ, doi fumează. Cel mai nerăbdător e un bărbat de 55 de ani, care nu poate vorbi, dar surâde tot timpul şi îşi ridică mereu pantalonii de trening, predispuşi să cedeze la gravitaţie.
Patru regi şi un bugetar
Alături, pe o buturugă, ca un rege în pribegie, stă un bărbat de 60 de ani, înalt, uscat, cu o geacă largă ca un clopot, cu faţa acoperită intermitent de urechile căciulii ruseşti, care au tendinţa să fluture.
O bătrână cu basmaua legată peste gură, să ţină de cald, smulge firicele de lemn din bastonul ei. Are 70 de ani şi a venit azi să-i ţină locul fiicei sale. “Fata mea are 50 de ani, a găsit ceva de lucru, cu ziua, şi s-a dus. M-a trimis pe mine aicea”. Dacă refuză să presteze munca în folosul comunităţii, fiica riscă să piardă ajutorul de 142 de lei lunar.
“Atât iau şi eu”, spune al patrulea membru al echipei, un bărbat de 61 de ani, care stă ghemuit şi fumează.
Din banii ăştia, cumpăr pâine, nişte pachete de ţigări. Medicamente, nu. Medicamente îmi mai trimite fata sau îmi mai face rost o doamnă de la noi, de la farmacie, pe datorie.
Mai are câţiva ani până la pensie, dar, adaugă el gânditor, „cine-ajunge până atunci”. A lucrat la combinatul chimic din Giurgiu, până s-a închis, apoi, pe unde a apucat.
N-a mâncat nimic de dimineaţă, “am apucat să-mi beau cafeaua şi, obiceiul meu, după ce beau cafeaua, să beau şi apă. Şi gata, au venit şi m-au luat”. Nu protestează. “Ar fi trebuit să fim mai mulţi, să meargă mai repede”.
Sacii trădători
Soseşte, cu maşina de serviciu, inspectorul Ionuţ-Viorel Neacşu, de la Primăria Bulbucata. E un tânăr de vreo 30 de ani, în ţinută sport, energic şi binedispus, de parcă n-a ratat nici un mic-dejun al campionilor.
Dintr-un buzunar scoate un sul de saci de plastic, pe care spune că a dat 10 lei, “ştiu că nu sunt buni, dar asta aveau, nici saci nu mai găsim”.
Vine şi autogunoiera, cu doi angajaţi de la salubritate. Maşina opreşte din loc în loc, iar asistaţii social şi cei doi muncitori se grăbesc să adune sacii şi să-i catapulteze printre maxilarele de tablă ale utilajului. Numai că sacii se rup şi gunoaiele se împrăştie.
Toată munca de dimineaţă până-n prânz se duce de râpă din cauza plasticului trădător, livrat de primărie. Oamenii culeg sticlele, PET-urile, dozele turtite de aluminiu, cartoanele şi ce mai pot apuca şi aruncă direct în gunoieră.
“Uitaţi-vă la ei, pot munci!”
Bătrâna care ţinea locul fiicei a plecat. Au trecut nişte cunoscuţi din satul ei cu maşina şi au luat-o. Primăria asigură doar drumul la dus. La întors, care nu e neapărat în folosul comunităţii, mai degrabă dimpotrivă, judecând după tonul ferm al inspectorului, se descurcă fiecare cum poate.
“Terenul ăsta nu ţine de noi, de fapt”, explică din mers Neacşu. “Ţine de comuna Iepureşti. Dar cei de la Primăria Iepureşti nu-şi fac de treaba, de atâtea ori le-am transmis să cureţe locul. Nu le pasă”.
Pe lângă echipa de pe DJ 411, inspectorul a scos la muncă în folosul comunităţii încă vreo 20 de oameni, tot beneficiari de ajutor social, tot la recoltat gunoaie.
“Păi, spuneţi, nu e corect aşa? Aveţi altă soluţie? Uitaţi-vă la ei! Oamenii ăştia pot munci, dar nu vor. Astă-vară, au venit patronii de la nişte solarii, să le dea de lucru şi nu au vrut. Suntem obligaţi să-i întreţinem? Chiar aşa, să nu facă şi ei ceva?”, spune angajatul Primăriei Bulbucata.
Simţindu-se indirect răspunzător de calitatea sacilor, Neacşu a dat şi el o mână de ajutor la încărcat gunoiera. Unul dintre saci s-a rupt şi a eliberat conţinutul chiar când inspectorul îi făcea vânt în maşină. Gunoiul a căzut în ploaie pe asfalt, dar Neacşu s-a arcuit ca la scrimă, mişcare ce s-a dovedit salvatoare pentru pantofii lui sport noi-nouţi.
Cumetria şi alte doctrine
Curăţenia e tratată cu importanţa cuvenită de Primăria Bulbucata. Instituţia are contract cu SC Salserv Ecosistem SRL, pentru colectarea selectivă a deşeurilor. Locuitorii din comună plătesc lunar o taxă de 6 lei de persoană pentru servicii de salubrizare.
La începutul pandemiei, drumurile din Bulbucata, mai mult sau mai puţin asfaltate, au fost stropite generos cu soluţie de hipoclorit de sodiu, după cum anunţa Primăria pe pagina de Facebook.
Mai aproape de Bucureşti (37 km) decât de Giurgiu (56 km), Bulbucata are patru sate şi în jur de 1.500 de locuitori. Din 2012, primăria este condusă de Lucia Andrei, profesoară de matematică la gimnaziul din comună. Înainte de alegerile locale de anul trecut, Andrei a migrat de la PSD la PNL.
Soţul primăriţei, Cornel Andrei, este directorul şcolii din Bulbucata. Unul dintre fiii primăriţei, Iulian Andrei, este consilier local în comună. Un alt fiu al edilului din Bulbucata, Mircea Andrei, este finul preşedintelui PSD Giurgiu, Marian Mina. Acest al doilea fiu a deţinut şi funcţia de director la Apele Române, filiala Giurgiu, în perioada când naşul lui conducea Consiliul Judeţean.
Ionuţ Neacşu, inspectorul care a supravegheat munca prestată de asistaţii social, este finul Luciei Andrei.
Într-un raport din 2018, de pe site-ul Ministerului Muncii, Bulbucata apare printre comunele din Giurgiu “pentru care Consiliul Local a transmis că nu au persoane marginalizate”.
