Woody negru

Cineva care n-a vazut in viata sa un film de Woody Allen ar putea crede, cu “Visul Cassandrei” in fata ochilor, ca autorul lui este unul dintre acei pesimisti incurabili pentru care Viata e-o tragedie, Omenirea – o adunatura de mafioti criminali, iar Speranta, o corabie scufundata. “Visul Cassandrei” nu e-o corabie, ci o barca, iar filmul lui Allen se cheama la fel ca barca Allen a facut un fel de “va urma” la povestea din “Match Point” (plasata tot la Londra), parindu-i-se, probabil, ca faptul ca acel film se termina cu “bine” a fost o gluma necugetata. Asa ca a revenit – de asta data, coborind doua trepte pe scara sociala si imaginind o situatie in care doi frati, ajunsi la ananghie, trebuie sa ucida cu singe rece. Fratii sint interpretati de Ewan McGregor si Colin Farrell, iar unchiul machiavelic de Tom Wilkinson (unul dintre “stripperii” din “The Full Monty”).

Singele, desi acelasi, nu are aceeasi temperatura in venele fratilor. Ian (McGregor) se dovedeste de un cinism pe care nici el nu-l banuise, in timp ce Terry (Farrell, excelent), in ciuda aparentelor de dur, e plin de acea gelatina numita “constiinta”. Asta complica lucrurile, intrucit unchiul Howard – obisnuit cu contractele – n-are ce face cu gelatina: fratii se trezesc in corzi, luati la pumni de contractul semnat cu unchiul si cu arbitrul constiintei tragindu-l pe Terry deoparte – caci, desi cu ochii umflati, acesta e singurul care mai vede totusi ceva.

“Visul Cassandrei” e un film negru ca smoala si neutru ca un contract. Daca visul inseamna spe-ranta, atunci “Visul Cassandrei” e un cosmar. Nu are eleganta si flamboaianta sofisticata din “Match Point”, caci nu e un meci de tenis, ci unul de box. Si, in felul sau (un fel de “Irina Palm” fara sex, fara sens si fara happy-end), este perfect.

Alex Leo Serban
Critic de film

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE