Spre deosebire de primirea liderului american, a 25-a vizită a lui Vladimir Putin în China, care coincide cu a 25-a aniversare a Tratatului de bună vecinătate dintre cele două țări, se anunță a fi mult mai discretă, dar cu implicații geopolitice profunde.

Deși unii oficiali de la Washington sperau la o răcire a relațiilor sino-ruse, parteneriatul celor două state continuă să sfideze pronosticurile occidentale. Însă, pe ce se bazează cu adevărat această relație și cât va rezista?

Rusia, dependentă de economia chineză

Experții subliniază că relația este profund inegală, balanța puterii înclinând decisiv în favoarea Beijingului.

China este cel mai mare partener comercial al Rusiei, în timp ce schimburile cu Moscova reprezintă doar 4% din comerțul internațional al Chinei.

Sancțiunile occidentale au împins Rusia în brațele Beijingului. Gigantul chinez Huawei a devenit pilonul telecomunicațiilor rusești, iar peste 90% din tehnologia supusă sancțiunilor pe care Rusia o importă provine din China (o creștere de 10% față de anul trecut), element vital pentru susținerea efortului său militar.

„Rusia este pe deplin în buzunarul Chinei, iar China poate dicta termenii”, explică Alexander Gabuev, directorul Carnegie Russia Eurasia Center.

Orgoliul rusesc și „autocontrolul” chinez

Deși dezechilibrul este evident, Moscova refuză statutul de stat vasal. Dmitri Trenin, expert rus în afaceri internaționale, sublinia recent că „este absolut esențial să menținem o poziție de egalitate”.

China este conștientă de această dinamică și evită să provoace elitele rusești. Marcin Kaczmarski, specialist în studii de securitate, descrie politica Beijingului drept una de autocontrol.

De exemplu, după ce Xi Jinping l-ar fi îndemnat pe Vladimir Putin să nu folosească arme nucleare în Ucraina, Moscova a anunțat imediat amplasarea de arme nucleare tactice în Belarus – o mișcare percepută ca o demonstrație de independență față de orice presiune externă.

Beneficii reciproce

Parteneriatul supraviețuiește pentru că servește intereselor vitale ale ambelor națiuni. China își asigură securitatea energetică importând petrol și gaze rusești la prețuri avantajoase.

Construcția conductei Power of Siberia 2 (cu o capacitate de 50 de miliarde de metri cubi pe an) ar reprezenta un pas istoric în acest sens.

Dincolo de granița comună de 4.300 kilometri și de economiile complementare, cele două țări sunt unite de opoziția față de ordinea mondială condusă de SUA.

Mai mult, ele nu se critică reciproc pe teme sensibile (cum ar fi situația din Xinjiang sau moartea lui Alexei Navalnîi).

Potrivit fostului diplomat Bobo Lo, relația rezistă tocmai pentru că nu este o alianță militară rigidă, ci un parteneriat strategic flexibil.

Diferențe de viziune și schimbări sociale

Chiar dacă se opun „hegemoniei occidentale”, tacticile lor diferă. Un analist chinez explică faptul că Rusia dorește crearea unei ordini mondiale care să ocolească complet SUA, în timp ce Beijingul rămâne pragmatic, evitând acțiunile pripite și menținând mereu o ușă deschisă dialogului cu Washingtonul.

La nivel social, deși foști diplomați precum Charles Parton cred că rușii de rând ar prefera în continuare investițiile și stilul de viață occidental, realitatea sancțiunilor schimbă datele problemei.

Regimul fără vize, zborurile zilnice și necesitatea au făcut ca rușii să adopte masiv mașinile, telefoanele și tehnologia din China, consolidând legăturile interumane.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Urmărește cel mai nou VIDEO
Comentează
Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.