În condiţiile de caniculă din Guyana Franceză, numeroşii vizitatori şi spectatori au aclamat primele jeturi luminoase care au apărut la baza noului lansator atunci când motorul principal şi cele două boostere care îl flanchează au fost aprinse. Separarea primului etaj a avut loc apoi la şapte minunte de acest moment.
The final laps of a marathon race. Thanks to everyone in our group for accompanying us in these final moments and over the years it has taken to get this project to this crucial point.
— ArianeGroup (@ArianeGroup) July 8, 2024
Are you ready to shout “GO #ARIANE6!”?@CNES @ESA @EuropeSpacePort @Arianespace#ArianeGroup pic.twitter.com/V28GGOoV8H
Lansarea a avut loc cu o oră mai târziu decât era prevăzut iniţial, dar acest lucru nu va conta. Va mai fi nevoie apoi de ceva timp pentru a analiza toate datele şi pentru ca specialiştii să se asigure că motorul Vinci reîncărcabil de pe treapta a treia a funcţionat corect.
Însă partea cea mai grea a trecut. Racheta a dispărut, nu a distrus rampa de lansare şi nu a explodat în zbor.
Timp de mai bine de un an, Europa a fost complet lipsită de acces la spaţiu. Acum, este trimis un mesaj concurenţei, în special companiei americane SpaceX.
Numărătoarea inversă a fost lansată oficial cu o zi înainte, dar lucrurile serioase au început la ora 6 dimineaţa, când macaraua mobilă de 70 de metri înălţime, montată pe şine, s-a mişcat pentru a poziţiona racheta, care fusese instalată pe platforma de lansare timp de aproape trei luni.
Ca şi la repetiţia generală din iunie, numărătoarea inversă s-a desfăşurat fără probleme, dar de data aceasta nu s-a mai oprit la 18 secunde. Mai mult de 14 ani de muncă au fost fructificaţi în câteva secunde.
După doar două minute, racheta atingea 8 000 km/h.
Deşi faza crucială de decolare s-a desfăşurat fără probleme, trebuia aşteptat încă puţin înainte de a putea considera misiunea un succes. După 56 de minute de zbor, motorul Vinci de pe etajul superior trebuie să fie reaprins.
Ceea ce face Ariane 6 atât de specială, ceea ce justifică această nouă rachetă, este motorul reîncărcabil care permite lansarea sateliţilor la diferite altitudini. Acesta este unul dintre cele mai importante criterii pentru a determina succesul sau nu al acestui prim zbor.
Etajul superior al rachetei va înconjura Pământul de două ori înainte de a arde în momentul în care va reintra în atmosferă. Racheta este monitorizată la sol de şapte staţii din întreaga lume: două în Guyana Franceză, alta lângă Toulouse, iar celelalte în Australia, Bermuda, India şi Santa Maria.
Dacă va fi un succes deplin, această lansare va deschide noi perspective pentru industria spaţială europeană, precum şi pentru Centrul Spaţial Guyana, care vizează în continuare 30 de lansări pe an până în 2030.