Zeci de mii de soldați ruși au fugit de pe front de la începutul invaziei Ucrainei: „Oamenii sunt gunoi pentru Ministerul Apărării. Carne de tun, atât!”

Date secrete scurse de la Kremlin

Numărul militarilor ruși care au dezertat sau au părăsit unitatea fără permisiune continuă să crească în sudul Rusiei și Caucazul de Nord.

Aproximativ 50.000 de militari au fugit din armata rusă de la începutul invaziei în Ucraina. În decembrie 2024, un canal Telegram a publicat liste cu peste 26.000 de militari din Districtul Federal de Sud care au părăsit unitățile fără permisiune. Aceste date provin dintr-o scurgere de informații de la Ministerul Apărării.

Pe baza acestor date, precum și a unei liste cu 36.000 de soldați care au fugit din război, gestionată de proiectul ucrainean „Vreau să trăiesc”, jurnaliștii de la publicația „Povești importante” au reușit să verifice cel puțin 49.000 de nume ale celor care au dezertat.

Oficial, statisticile privind dezertările nu sunt făcute publice în Rusia. Totuși, din puținele date disponibile reiese că în 2024 au fost condamnați 9.200 de militari pentru infracțiuni contra serviciului militar.

Anterior, presa independentă a scris că rușii n-au proteze pentru soldații mutilați în război, iar umătate dintre răniți au suferit amputări.

Printre dezertori s-au numărat peste 1.000 de soldați din Divizia 20 Pușcași Motorizați a Gărzii din Regiunea Volgograd, care erau căutați pentru plecare fără permisiune sau dezertare. Dintre aceștia, 858 erau soldați contractuali, 150 de soldați mobilizați și doi recruți (26 de ofițeri juniori, un maior și doi locotenent-colonei).

„Oamenii sunt gunoi pentru funcționarii din Ministerul Apărării de orice nivel. Îi folosesc, sunt carne de tun, atât”, a declarat Ivan Ciuviliaev, reprezentant al proiectului „Du-te în pădure” care ajută militarii să evite recrutarea.

Acuzațiile penale pentru „abandon fără permisiune” și condamnările efective la închisoare pentru soldații ruși în timpul războiului declanșat împotriva Ucrainei reprezintă un scenariu excepțional, spune activistul.

„E și ceva legat de gelozie: o soție care înșală și un bărbat care își părăsește unitatea fără permisiunea de a rezolva lucrurile”

Evgheni Koceghin, liderul mișcării „Veghe la Volgograd”, a explicat că „soldații fug de război, că în ei s-au trezit sentimente profunde antirăzboi. Dar, de cele mai multe ori, este o chestiune personală, ceva legat de gelozie: o soție care înșală și un bărbat care își părăsește unitatea fără permisiunea de a rezolva lucrurile. Sau, de exemplu, îngrijirea copiilor”.

Iuri Musaelian, un soldat mobilizat din Adighea, condamnat la 5,5 ani de închisoare într-o colonie penală cu regim general, și-a explicat absența din unitatea sa timp de peste o lună invocând necesitatea de a-și îngriji tatăl bolnav.

Conform apelului său împotriva sentinței, tatăl soldatului, decorat pentru serviciul său în Afganistan, fusese supus unei intervenții chirurgicale și se afla într-o stare neputincioasă. Musaelian a solicitat revizuirea sentinței, considerând că este singurul susținător financiar al părinților și soției sale, izolarea sa ar duce la „ruina economică a familiei” și că el însuși a fost rănit în război și necesită tratament pentru o afecțiune cronică a stomacului, tratament care nu este disponibil într-o colonie penală. Instanța nu a fost convinsă de argumentele sale, iar sentința a fost menținută.

6 ani de închisoare pentru că a plecat să-și îngrijească tatăl

Aleksandr Korolev, medalia Suvorov pentru curaj și vitejie, a invocat „circumstanțe dificile ale vieții” similare – boala tatălui său – pentru plecarea sa din unitate. Potrivit avocaților săi, soldatul a cerut comandamentului să i se permită să-și viziteze tatăl, dar nu a primit niciodată acceptul. În iunie anul trecut, a plecat singur, a ajutat cu treburile casnice și s-a prezentat la biroul comandantului în septembrie. Tatăl său a murit în octombrie. Pentru absența sa de 3 luni, o instanță din Novocerkask l-a condamnat pe Korolev la 6 ani de închisoare.

De cele mai multe ori, dincolo de motive personale, militarii invocă încălcări ale drepturilor lor de către stat, ceea ce i-a determinat să fugă din armată.

• Maksim Pecericikin a lipsit din unitatea sa timp de peste o lună din cauza dorinței sale de a primi tratament suplimentar. În Piatigorsk, a fost condamnat la 6 ani și jumătate într-o colonie penală cu regim general, o decizie care nu a reușit să fie apelată. 
• Dmitri Nijelski, un soldat contractual din Stavropol , și-a anunțat unitatea despre tratamentul său, dar nu a putut niciodată să îl primească; a fost reținut și condamnat la 6 ani și trei luni de închisoare.

Rafhat Satubaldiev din regiunea Astrahan a declarat că ar fi trebuit să fie eliberat complet din armată, deoarece sănătatea sa, slăbită după ce a fost rănit, l-a împiedicat să continue serviciul. Pentru 2 cazuri de evadare timp de 4 luni, a primit o pedeapsă cu suspendare de 5 ani și jumătate. În apel, Satubaldiyev a solicitat o pedeapsă de 2 ani, dar instanța i-a respins cererea.

Stare psiho-emoțională gravă

Participanții la invazia Ucrainei se plâng de probleme nu doar de sănătate fizică, ci și mintală. De exemplu, soldatul Viaceslav Severin, care a plecat acasă fără permisiune, a mărturisit în instanță că persoana care îi era comandament i-a refuzat de mult timp permisiunea, în ciuda „stării sale psiho-emoționale grave” cauzate de boala tatălui său. Severin a fost reținut după 15 luni de absență. Un tribunal din Volgograd l-a condamnat la 5 ani într-o colonie penală cu regim general.

• Ivan Nikitin, tatăl a 3 copii, a primit o condamnare de 6 ani la Groznîi, după ce a raportat și o stare emoțională dificilă și refuzul comandamentului de a-l trimite la un examen medical din cauza stării sale de sănătate care se înrăutățește.
• Soldatul contractual cecen Rustam Șipiev nu s-a mai întors în unitatea sa după reabilitare. El a încercat să facă pedeapsa de 6 ani de închisoare, deoarece nu știa că era obligat să se întoarcă în serviciul activ după eliberarea sa anticipată din sanatoriu. Cu toate acestea, comandantul sanatoriului a explicat în instanță că eliberarea anticipată a lui Șipiev a fost cauzată de încălcări repetate ale regimului. Sentința a fost menținută.

N-a mai avut bani să se întoarcă la unitate

Uneori, personalul militar rus acuză direct comanda, anchetatorii sau angajații Ministerului Apărării responsabili de plăți.

Nurgazi Karabalaev din Astrahan a declarat că nu s-a putut întoarce la unitatea sa timp de aproape trei săptămâni, deoarece nu avea bani de călătorie – se presupune că soldatul nu primea plățile necesare.

Cred că situațiile personale îi motivează pe soldați să-și abandoneze pozițiile mult mai puternic decât orice valori, idealuri complexe și nobile. În cele din urmă, ar putea fi pur și simplu teama pentru viața lor atunci când un regiment este pe cale să fie măcelărit și să nu se mai întoarcă niciodată – Evgheni Koceghin.

O persoană condamnată a declarat explicit că a fugit din cauza „acțiunilor neglijente ale comandamentului” și a faptului că a fost trimisă în misiuni „practic fără muniție”. Acesta a fost Serghei Gusakov, tatăl multor copii din Budionnovsk, regiunea Stavropol. Se pare că a semnat un contract cu Ministerul Apărării în timp ce se afla în închisoare.

Gusakov a fost condamnat de două ori: la 6 luni de libertate restricționată pentru vătămare corporală în 2023 și la un an și o lună într-o colonie penală de maximă securitate pentru vătămare corporală moderată cu utilizarea unei arme.

„Am fost trimis în misiuni de luptă fără muniție”

Gusakov a primit sentința pe 31 ianuarie 2024, iar în aprilie a acelui an, a plecat la război. 3 luni mai târziu, fostul prizonier a evadat de pe front. A rămas liber din iulie până în noiembrie, până când a fost reținut de ofițerii din biroul comandantului, care l-au dus la unitatea sa.

De acolo, fostul prizonier a evadat din nou chiar a doua zi, rămânând ascuns timp de 4 luni. În declarația sa finală, Gusakov a declarat că „acțiunile sale au fost dictate de necesitatea de a-și păstra viața și sănătatea, deoarece, din cauza coordonării deficitare a comandamentului, personalul a fost trimis în misiuni de luptă ca parte a unei operațiuni militare speciale, practic fără muniție”.

În ciuda acordului lui Gusakov de a intra din nou în război, instanța l-a condamnat la opt ani într-o colonie penală de maximă securitate.

„De ce nu vrea cineva să participe la un război? Pentru că nu vrea să participe la un război. Nu vrea să ucidă și să moară. Totul este destul de simplu aici. Nu are rost să mai trecem în revistă toate acestea”, consideră activistul pentru drepturile omului Ivan Chuviliaev.

„Armata este un mediu închis, ca o închisoare”

Evgheni Kocegin a subliniat că „armata este un mediu închis, ca o închisoare. Dacă există cazuri în care oamenii refuză să lupte din motive morale, sistemul nu vrea să vorbească despre asta – alții ar putea vedea asta și ar decide să evadeze și ei. Prin urmare, pentru a preveni apariția oricăror gânduri negative în mintea militarilor, aceste informații sunt ascunse. Niciunul dintre noi nu poate să verifice acest lucru, cu excepția unor rare scurgeri interne de la Ministerul Apărării”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE