10 mai este Ziua Taților. Ce trebuie să știi despre sărbătoarea specială care a prins rădăcini și în România

Cum a apărut Ziua Tatălui

Ideea unei zile dedicate tatălui a apărut după ce Ziua Mamei a început să fie promovată în Statele Unite. Un rol important l-a avut Sonora Dodd, fiica unui veteran de război care și-a crescut singur cei șase copii și care a susținut că și tații ar trebui să aibă o zi a lor. Ea a propus inițial data de 5 iunie, ziua de naștere a tatălui ei. Pentru că organizatorii nu au avut suficient timp pentru pregătiri, sărbătoarea a fost mutată în a treia duminică din iunie, în anul 1910.

La început, Ziua Tatălui nu a avut succesul așteptat, dar din 1930 sărbătoarea a început să fie susținută și de comercianți, inclusiv de producători de ceai, tutun și cadouri. În 1966, președintele american Lyndon B. Johnson a stabilit ca Ziua Tatălui să fie marcată în a treia duminică din iunie. În timp, sărbătoarea a devenit populară în mai multe țări, dar nu este celebrată peste tot în aceeași zi.

România a fost mult timp fără o zi oficială dedicată tatălui

Până în 2009, România nu avea o zi oficială dedicată tatălui și paternității. Propunerea legislativă a fost adoptată de Senat la 9 iunie 2009 și de Camera Deputaților la 29 septembrie 2009, apoi a fost promulgată în octombrie 2009.

Din anul 2010, Ziua Tatălui este sărbătorită în România în a doua duminică din luna mai și are legătură directă cu rolul tatălui în familie și în societate. Ea amintește că ambii părinți au o contribuție importantă în viața copilului și că relația dintre părinți și copii trebuie susținută, nu doar declarată.

Tații pot sta acasă cu bebelușii

Ziua Tatălui readuce în discuție și drepturile pe care le au tații după nașterea copilului. În România, tatăl copilului nou-născut are dreptul la concediu paternal plătit, acordat la cerere, în primele opt săptămâni de la naștere.

Concediul paternal este de 10 zile lucrătoare. Dacă tatăl a absolvit un curs de puericultură și are atestat, concediul poate fi prelungit cu încă 5 zile lucrătoare. Indemnizația pentru acest concediu este plătită de angajator și este egală cu salariul corespunzător perioadei respective.

Concediul paternal nu depinde de vechimea în muncă. Perioada este considerată vechime în muncă, în serviciu și în specialitate. Angajatorul are obligația să aprobe cererea, iar legea interzice tratamentul nefavorabil aplicat tatălui care cere sau efectuează acest concediu.

Tații pot intra și în concediu de creștere a copilului

Pe lângă concediul paternal, tații pot beneficia și de concediu pentru creșterea copilului, la fel ca mamele, dacă îndeplinesc condițiile legale. În România, părinții pot sta acasă pentru creșterea copilului până la vârsta de doi ani a acestuia, iar în cazul copilului cu handicap, până la trei ani.

Indemnizația lunară pentru creșterea copilului este calculată în funcție de veniturile realizate anterior. Potrivit informațiilor publicate de DGASPC Sector 6, cuantumul este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani anteriori nașterii copilului, dar nu poate depăși 8.500 de lei.

Aceste drepturi arată că rolul tatălui nu mai este privit doar simbolic. Legea permite taților să fie prezenți în primele săptămâni de viață ale copilului și să se implice direct în îngrijirea lui.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro