MENIU CAUTĂ

Adăposturile antidezastru: metroul, ultima șansă! O hotărâre a Guvernului veche de doi ani nu are încă norme de aplicare

Adriana Oprea
  • Libertatea v-a prezentat, în episoadele anterioare, situaţia adăposturilor unde populaţia Capitalei ar trebui să se refugieze în caz de dezastru.
  • Există un „fond privat de adăpostire”, buncăre aflate la subsolurile blocurilor, dar acestea aparţin proprietarilor de apartamente din imobilele respective. Iar multe dintre ele au fost transformate în spaţii de depozitare.
  • Mai sunt adăposturile publice. Acestea, pe lângă faptul că nu există o evidenţă clară a lor, sunt insuficiente.
  • „Ultima redută”, locul unde oamenii s-ar putea adăposti în caz de dezastru, este metroul. Conform unei hotărâri de Guvern din 2016, staţiile de metrou se transformă, în caz de nevoie, în adăposturi de protecţie civilă.
  • Doar că hotărârea respectivă n-a fost urmată şi de elaborarea normelor metodologice, deci nu poate fi implementată. Şi au trecut de-atunci doi ani. 

 

După ce a primit o „Informare privind situația actuală a fondului național de adăpostire a populației”, Consiliul Suprem de Apărare a Țării a cerut Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, instituție cu atribuții în domeniul reglementării și controlului adăpostirii, să elaboreze un plan național.

Aprobată în septembrie 2015, „Concepția națională de protecție prin evacuare și adăpostire a personalului, autorităților administrației publice centrale și locale, instituțiilor publice, operatorilor economici și a populației, în situații de conflict armat” subliniază că e imperios necesară mărirea fondului de adăpostire realizat pe timp de pace.

O HG fără norme de aplicare

A fost emisă o nouă hotărâre de guvern, prin care stațiile de metrou au fost incluse în categoria construcțiilor la care e obligatorie realizarea adăposturilor de protecție civilă. Dar nici aceasta nu e pusă în practică, pentru că, susține Metrorex, „normele metodologice de aplicare nu au fost elaborare”.

În nota de fundamentare a HG 862/2016 se precizează că, pentru implementarea noilor dispoziții, vor fi elaborate „norme tehnice privind proiectarea și executarea adăposturilor și a punctelor de comandă de protecție civilă, care vor fi aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne”.

Au trecut doi ani de atunci, dar normele lipsesc.

Proiectul IGSU, „defectuos formulat”

Normele ar fi trebuit elaborate de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU) încă din anul 2015.

În ianuarie 2016, IGSU a redactat un proiect pe care l-a trimis, spre consultare, specialiștilor. „Este defectuos formulat, nu prezintă o fundamentare a demersului și preia proceduri din documente naționale vechi, nereușind adaptarea la noile tehnici constructive și la noile politici de apărare civilă”, a fost reacția Ordinului Arhitecților din România.

Proiectul a fost abandonat, iar astăzi sunt în vigoare normele de acum 20 de ani, dintr-o decizie din 1999 semnată de premierul Radu Vasile.

Semnul unui adăpost de protecție civilă, într-o stație de pe Magistrala 2. În spatele ușii, este vestiarul angajaților de la Metrorex

În timp ce Metrorex susține că ar respecta hotărârea din 2016 dacă ar exista norme de aplicare, ISU consideră că nici n-ar fi nevoie de construirea unor adăposturi de protecție civilă, pentru că „nu există stații de metrou construite după intrarea în vigoare a HG 862/2016”, iar legea nu se aplică retroactiv.

E teorema care se aplică și în cazul unităților de învățământ care nu mai au nevoie de autorizație de securitate la incendiu, dacă au fost construite înainte de 1992, an din care a devenit obligatorie autorizația PSI. Ca și cum incendiile sau orice alte nenorociri s-ar împiedica de-o cifră sau ar dispărea, înghițite de vidul legislativ.

Norma este de o persoană/un metru pătrat

În acest moment, toate stațiile de metrou sunt DOAR spații de adăpostire, care asigură protecția „împotriva undei de șoc, radiației penetrante, substanțelor toxice de luptă, preparatelor bacteriene și a efectelor incendiilor exterioare”.

Pentru ca stațiile de metrou să poată funcționa în regim de protecție civilă, e necesar ca „cel puțin un acces în stație să fie amplasat în afara zonei de dărâmături a clădirilor învecinate”. Accesul în spațiul de adăpostire trebuie prevăzut cu o poartă de închidere etanșă.

„Intrările în stații vor fi dimensionate pentru a permite accesul persoanelor în adăpost. Fiecare acces se prevede cu o poartă de închidere etanșă” (OMAI 143/18.02.2004)

Pentru fiecare stație de metrou, norma de 1 metru pătrat de suprafață de adăpostire pentru o persoană determină numărul oamenilor care pot fi primiți în interior.

Iar timpul maxim de izolare totală nu poate depăși 72 de ore.

Hrana: ceai și alimente concentrate

În caz de război sau de dezastre, în capetele stațiilor de metrou ar trebui amplasate grupuri sanitare: un WC la 150 de persoane adăpostite, un lavoar la 250 de persoane și un pisoar la 250 de bărbați. Teoretic, încăperile în care vor funcționa grupurile sanitare deja există, iar echiparea cu obiecte sanitare se va face „în caz de necesitate”.

Tot atunci, în fiecare stație de metrou ar exista un cabinet de consultație medicală, o cameră pentru igiena copilului, dar și staționare pentru izolare.

O altă cameră, prevăzută cu lavoar și prize electrice, ar putea fi folosită pentru depozitarea hranei (ceai și alimente concentrate).

Instalațiile de ventilare de la metrou ar trebui să asigure în spațiile de adăpostire o temperatură a aerului între 28 și 35 grade Celsius, dar și o concentrație de dioxid de carbon sub 2%.

Greu de realizat asta, în condițiile în care, în vreme de pace, Libertatea a făcut un experiment la metrou, iar rezultatele au fost îngrijorătoare: aerul de la metrou e de 10 ori mai nociv decât limita legală. Într-o zi a săptămânii, în care oamenii doar circulă cu metroul, nu se adăpostesc în stații.

Galeriile de metrou vor fi blocate

Când stațiile ar funcționa ca spații de adăpostire, legăturile cu exteriorul și cu galeriile de metrou vor fi închise cu porți speciale.

ISUBIF susține că toate stațiile de metrou aflate acum în exploatare ar putea deveni „spații potențiale de adăpostire/cazare”, având o capacitate însumată de 137.000 de persoane.

Practic, după ce sună sirenele de alarmare, doar 1 din 15 bucureșteni s-ar putea salva coborând în stația de metrou.

Unde fugim, așadar, când sună alarma?

Și de ce pe timp de pace sună sirenele, ca și cum am avea cu toții loc în adăposturi, în caz de război?   


Citește și:

EXPERIMENT LIBERTATEA. Unde fugim când sună alarma? Buncăre private și subsoluri abandonate din anii ’90

Primăriile bâjbâie prin buncărele birocrației! Care e situația adăposturilor publice antidezastru aflate în administrarea consiliilor locale

Comentarii