INTERVIU | Stelarc, artistul cu o ureche implantată în braţ: ,,În viitorul apropiat am putea trăi fără puls”
VIDEO

INTERVIU | Stelarc, artistul cu o ureche implantată în braţ: ,,În viitorul apropiat, am putea trăi fără puls" - VIDEO

Text: Ionuţ Iordăchescu; Video: Cosmin Nistor

Stelarc, acum în vârstă de 72 de ani, şi-a împins corpul dincolo de limitele imaginaţiei multora dintre noi. A atârnat în cârlige înfipte în propria piele, a înghiţit o mică sculptură şi şi-a implantat o ureche' în antebraţul stâng.  Toate acestea gravitează în jurul unei idei mari, care, la fel ca acţiunile în sine, depăşeşc imaginaţia: corpul uman este desuet, trebuie şi poate fi îmbunătăţit şi extins. În lumea celor pasionaţi de tehnologie, inteligenţă artificială şi augmentare corporală, Stelarc este o legendă şi un vizionar. Australianul cu origini cipriote se află pentru prima oară în România, unde participă la NOVA, festivalul de noi tehnologii în artele performative, organizat de POINT. Cu această ocazie, Stelarc a acordat un interviu cotidianului Libertatea, primul pentru presa din România.

Care este cel mai simplu fel de a explica ce faceţi şi cine sunteţi?

Numele meu este Stelarc şi sunt artist performer'. Am început să fac asta la Școala de Arte, când mi-am dat seama că pictez prost (râde). Mereu am fost interesat de corpul uman şi de evoluţia arhitecturală a corpului uman, de anatomii comparative, cum experimenteză animalele şi insectele şi devin conştiente. Aceasta a fost ideea generală din spatele acţiunilor mele. Arhitectură anatomică alternativă prin folosirea tehnologiei.

Aţi spus într-un interviu: ,,Cred că nu voi mai avea destul timp pentru câte lucruri vreau să fac cu corpul meu'.

(râde) Avem o longevitate limitată. Trăim, în medie, 80 de ani cu o sănătate bună, apoi ne deteriorăm brusc şi murim. Şi este o problemă când deja ai 72 de ani (vârsta lui – n.r). (râde)

Pentru noi, ceilalţi oameni, este prea devreme sau prea târziu să vorbim despre îmbunătăţirea corpului, extinderea lui?

Într-un fel, este prea devreme, dar deja se întâmplă în unele moduri. În ceea ce priveşte tehnologia medicală, proteze, implanturi neuronale, inimi artificiale, toate aceste lucruri se întâmplă deja, dar, probabil, doar dacă eşti foarte bolnav, dacă a suferit corpul tău răni grave într-un accident de maşină, dacă eşti paralizat. Doar atunci ai acces la aceste noi tehnologii, noi implanturi. Dar pentru corpuri normale, aşa cum este al meu, este dificil să convingi medici, de exemplu, să construiască o altă ureche în corpul tău. Ei sunt ocupaţi să repare corpuri traumatizate sau grav rănite. Aşadar, nu este prea devreme dacă eşti rănit, dar încă nu este posibil să faci îmbunătăţiri sofisticate ale corpului. Cel puţin nu în prezent.

Există o comunitate a celor care aduc modificări propriilor corpuri.  Tineri care experimentează cu propriile corpuri, care, de exemplu, îşi bifurcă limba, penisul, care aduc schimbări radicale corpurilor lor. Ştim că există şi operaţie de schimbare radicală a sexului. Este uimitor, dacă te gândeşti la asta. Că te naşti de un anumit gen şi apoi, chirurgical, îţi poţi schimba sexul. Este chiar remarcabil.  Un exemplu pe care îmi place să-l folosesc este cel al inimii-turbină. Este un nou tip de inimă artificială, mult mai mică, mai robustă şi mai de încredere decât modelele anterioare. Circulă sângele fără să-l pulseze. Aşadar, în viitorul apropiat, ai putea să-ţi odihneşti capul pe pieptul iubitei, care va fi caldă, va respira, va vorbi, cu siguranţă va fi în viaţă, dar nu-i va bătea inima (râde). Aşadar, o fiinţă este în viaţă, vorbeşte, respiră, dar nu are puls. Vechea metodă de a verifica pulsul cuiva pentru a vedea dacă trăieşte va fi golită de sens. De asemenea, mii de ani în care ne-am gândit la inimă ca la un organ asociat romantismului, vor fi şi aceştia şterşi.

Auzim oameni vorbind despre  corpul perfect', adesea în contextul acceptării sociale. Cum aţi descrie dumneavoastră corpul perfect şi ce credeţi despre această formulă?

Cred că este o abordare greşită, pentru că ideea unui corp perfect, în sens utopic sau eugenic, este parţial o judecată de valoare, partial un construct social şi cultural. Când eu vorbesc despre modificarea corpului, mă refer la o anatomie alternativă, o arhitectură anatomică alternativă. Cu alte cuvinte, da, hai să experimentăm cu o a treia mână, cu o ureche în plus, un braţ extensibil. Să experimentăm deplasarea cu un robot mobil cu şase picioare. Dar asta nu înseamnă că aşa ar trebui să fie. În mod ideal, este o chestiune care ţine de alegere. Şi asta se întâmplă în comunitatea celor care îşi modifică corpul. Tinerii aleg să-şi modifice corpul în felul lor, pentru motivele lor. Nu îi forţează nimeni.

 

Ştiu că sunteţi foarte atent când descrieţi urechea din braţ. Ce ne puteţi spune despre ea?

Urechea din braţ este în parte construită cirurgical, în parte crescută din celule. Cu alte cuvinte, un material implantat chirurgical, numit «medpor», care este inserat sub piele. Faptul că scheletul său este poros încurajează celulele să crească în schelet şi, pe măsură ce intră acolo, începe şi vascularizarea. Îşi creează propria rezervă de sânge. Urechea este integrată complet în corp şi a devenit o parte a corpului meu, o parte vie a corpului meu.

De ce va fi capabilă în viitorul apropiat? Ce planuri aveţi cu ea?

Vreau să fie replica unei structuri faciale pe braţul meu. Este interesant din punct de vedere vizual, dar proiectul se referă, în esenţă, la ideea ca internetul să facă urechea să funcţioneze pentru ca ea să devină un dispozitiv periferic de ascultare pentru oameni din alte locuri. Am participat recent la o conferinţă  despre «hackingul» corpului, în Austin, Texas, şi i-am întâlnit pentru prima oară pe oamenii cu care până atunci vorbisem doar pe Skype. Lucrăm la un cip şi la un microfon mic pe care să-l inserăm în ureche pentru a se conecta fără fir la internet şi vom putea să transformăm urechea într-un dispozitiv periferic de ascultare pentru oamenii din alte locuri. Eu am două urechi cu care aud bine, deci urechea (din braţ – n.r.) nu este pentru mine. Este un fel de ureche-internet, o ureche accesibilă oamenilor din alte locuri, încorporându-i un GPS pentru ca oamenii să poată detecta urechea, care va fi, să sperăm, tot conectată de corpul meu.

Va avea şi lumini sub piele, pentru a arăta dacă transmisiunea are sau nu loc. De asemenea, poate şi un senzor de atingere, pentru a-i permite urechii să înţeleagă poziţia şi orientarea, care, poate, va genera un mod de a controla transmisiunea. Să închidă şi să deschidă urechea, de exemplu. Este foarte entuziasmant, nu sunt sigur dacă va avea succes, a durat mult planificarea pentru a avea un rezultat bun, dar anul viitor, în martie sau aprilie, vom face implantul şi urechea va funcţiona cu ajutorul internetului pentru o perioadă lungă de timp, sper. Cel puţin vom avea o dovadă. Deja am testat micul microfon în ureche după cea de-a doua operaţie, iar vocea chirurgului a fost receptată şi transmisă fără fir. Este plauzibil,  dar există o varietate de probleme. Putem încărca bateria din exterior, prin piele, aşa că bateria poate fi implementată şi încărcată fără probleme şi evident că vom folosi energie tot timpul pentru ca această transmisiune fără fir să funcţioneze.

Ce credeţi despre inteligenţa artificială? Ştim, deja, că în opinia dumneavoastră roboţii nu vor prelua controlul dintr-o dată?

Sunt foarte interesat de inteligenţa artificială. Mai ales dacă aş avea doar jumătate de creier (râde). Serios, ştim acum că sistemele calculatoarelor, procesarea informaţiei se face mai repede, putem recupera cu încredere informaţii din arhivele calculatoarelor noastre. În multe feluri, sistemele de inteligenţă artificială pot funcţiona mai bine, mai repede şi, probabil, mai eficient, mai ales în recunoaşterea tiparelor, procesarea unui volum mare de date. Asta e foarte important şi noi nu o putem face. Putem face lucruri la o scară mai mică, când suntem aproape unul de celălalt. Desigur, când vine vorba despre a gândi şi acţiona creativ, poate încă mai avem întruparea destul de flexibilă pentru a face asta, dar inteligenţa artificală va fi găzduită de roboţi care se pot mişca mai repede decât noi, care sunt la fel de atletici ca şi noi. Da, va avea loc o hibridizare treptată a corpului cu maşinăriile sale. În viitorul apropiat, cu micro-miniaturizarea tehnologiei, cu nanotehnologie, unii vor spune că toată tehnologia va fi invizibilă, pentru că toată va fi în interiorul corpului nostru.

Faceţi unele lucruri extreme, chiar şocante. Credeţi că apar nişte dileme morale?

În unele situaţii, ar putea exista consideraţii etice sau morale, dar folosesc doar corpul meu, în majoritatea reprezentaţiilor mele. Cu câteva ocazii am colaborat, dar, de cele mai multe ori, trebuie să răspund doar pentru mine. De exemplu, dacă proiectez o sculptură pe care urmează să o înghit, trebuie să-mi asum consecinţele fizice şi riscurile medicale. Dacă introduce sculptura în corpul tău este o problemă. Trebuie să fiu conştient de riscurile pe care le implică asta, dacă ceva se întâmplă din punct de vedere medical, va trebui să-mi asum răspunderea pentru siguranţa ta. Aşa văd eu lucrurile. Prin faptul că folosesc doar corpul meu, multe din riscurile etice sunt reduse sau, cel puţin, există cineva care să-şi asume răspunderea.

 Cum credeţi că sunteţi primit în această parte a lumii? Unele părţi ale Europei de Est au ratat întâlnirea cu modernitatea. Plus că majoritatea oamenilor de aici sunt creştini.

Oamenii răspund diferit la aceste proiecte şi reprezentaţii. Dacă este o audienţă formată din iubitori de artă, tot vor exista nişte oameni care vor obiecta, dar cel puţin vor avea un context despre art performance'. Pentru mine, problema cu unele observaţii religioase ale acestor proiecte este că dacă sunt fundamentalişti sau creştini de dreapta ar putea considera că astfel de acţiuni sunt blasfemiatoare.

 Vă este corpul afectat de munca aceasta?

Nu cred. Nu s-a întâmplat până acum. Desigur, acest corp are 72 de ani, aşa că poate nu mai este la fel de flexibil sau tânăr în unele privinţe, dar, până acum, nu a fost o problemă. Am făcut o suspendare în urmă cu cinci sau şase ani, fac mişcări fizice dificile tot timpul.

Ce ne puteţi spune despre viaţa dumneavoastră personală? Sunteţi căsătorit? Aveţi copii? Aveţi o dietă specială? Fumaţi? Vă place să alergaţi?

Deci vreţi să vorbiţi despre proastele mele obiceiuri (râde).

Am fost însurat şi am două fiice adulte din acel mariaj. Una dintre ele este curator, cealaltă lucrează la o universitate, în domeniul artei. Deci au legături cu arta, dar nu sunt artişti. Am doi fraţi şi două surori gemene care au lucrat. Un frate a fost bancher, celălalt a vândut maşini. Aşadar, sunt foarte diferit de restul familiei mele. Nu am fumat niciodată, nu beau alcool, cu excepţia sake-ului japonez, pentru că am trăit 19 ani în Japonia, aşa că îmi plac mâncarea japoneză şi sake-ul. Niciuna dintre aceste reprezentaţii nu necesită un antrenament anume sau o abilitate anume. Dar, da, mă menţin în formă, obişnuiam să joc squash, acum merg la sală constant. Îmi menţin forma fizică, dar niciunul dintre aceste proiecte nu este făcut metodic şi nu cere o abilitate anume.

Vă mulţumesc foarte mult. Succes!

Mulţumesc!


Comentarii