21 Aug. 2018 07:00 , de Ştefan Pană

Zeci de instituţii încalcă legea. Nu şi-au desemnat purtători de cuvânt sau refuză să le dezvăluie numele

Distribuie

Presa are rolul de a informa cetățeanul. Și, cel mai adesea, cetățeanul se adresează presei pentru a afla sau a lămuri informații și situații. În numele lui, jurnalistul adresează întrebări instituției.

Și, potrivit Legii liberului acces la informațiile publice, instituția trebuie să răspundă. Dar, surpriză. Libertatea a contactat peste 70 de instituţii şi autorităţi publice, locale şi centrale. O treime dintre ele nu ș-au desemnat purtatori de cuvânt. În frunte cu Parlamentul României.

Parlamentul şi unele ministere încalcă legea privind informaţiile publice. Au obligaţia să desemneze un purtător de cuvânt, care să discute cu jurnaliştii, dar o treime dintre zecile de instituţii contactate de Libertatea recunosc, deschis sau cu jumătate de gură, că n-au.

Un minister invocă inclusiv Regulamentul european privind protecţia datelor, pentru a refuza să spună cine este purtătorul de cuvânt al instituţiei. Faptul că legea nu este respectată rămâne doar o constatare, fără repercusiuni. Asta pentru că legea nu prevede şi sancţiuni.

România are de 17 ani o lege privind liberul acces la informațiile de interes public. Legea 544/2001 obligă toate instituţiile publice să aibă un purtător de cuvânt. Am vrut să verificăm respectarea acestei legi şi am contactat peste 70 de instituţii şi autorităţi publice, locale şi centrale. O treime dintre ele nu respectă legea. Printre acestea, Parlamentul, mai multe ministere, Curtea Constituţională şi unele consilii judeţene.

Mai întâi, o precizare: Legea 544/2001 nu obligă autorităţile să angajeze purtători de cuvânt, ci să desemneze unul din rândul angajaţilor pe care deja îi are.

Instituţiile stau pe gânduri dacă să respecte sau nu legea

Având în vedere această obligaţie legală, am întrebat instituţiile nu doar dacă au purtători de cuvânt, ci şi, în cazul în care nu au, să ne indice motivul pentru care nu au desemnat o astfel de persoană. De cele mai multe ori, nu am primit răspuns la această întrebare. Atunci când ni s-a răspuns, autorităţile au părut să nu ştie exact ce obligaţii au.

Iată exemplul Consiliului Judeţean Teleorman, care recunoaşte că nu are purtător de cuvânt, dar ne asigură că posibilitatea intrării în legalitate este luată în calcul.

„Nu a fost încadrată o persoană pe funcţia de purtător de cuvânt, dar se analizează posibilitatea ca într-un viitor apropiat să fie numit un purtător de cuvânt”, a transmis instituţia, la solicitarea Libertatea.

La fel se întâmplă şi la Vaslui, unde funcţia există, doar că ni s-a transmis că, momentan, este neocupată. Pe site-ul instituţiei nu am găsit un anunţ privind organizarea unui concurs.

În alte cazuri, ne-a fost dificil să interpretăm răspunsurile primite. Am vrut să ştim nu doar dacă purtătorul de cuvânt există, ci şi cine este, pentru a-l putea contacta. Misiune: imposibilă.

Numele purtătorului de cuvânt, Top Secret

Ministerul Comunicaţiilor nu vrea să comunice prea multe. Din răspunsul primit, înţelegem că instituţia nu are desemnată o persoană pe această funcţie. La întrebarea directă privind purtătorul de cuvânt, ni s-a spus că Ministerul are angajate două persoane, care se ocupă de gestionarea petiţiilor şi de relaţia cu presa. Nu avem, însă, voie să ştim cine sunt, din cauza … GDPR.

„Numele şi prenumele angajaţilor sunt incluse în categoria informaţiilor cu caracter personal, potrivit Regulamentului general de protecţie a datelor. (…) Aceste dispoziţii au intrat în vigoare la 25 mai 2018 şi sunt exceptate de la prevederile Legii nr. 544/2001”, ne spune Ministerul.

Autorii răspunsului nu se referă însă la articolul 14 din Legea 544: „Informaţiile cu privire la datele personale ale cetăţeanului pot deveni informaţii de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcţii publice„, ori secretizarea numelui unei persoane abilitate să discute cu jurnaliştii se poate considera că afectează această capacitate.

De o barieră ne-am lovit şi în cazul Ministerului Justiţiei, condus, aşa cum ni se transmite, de către „domnul profesor universitar doctor Tudorel Toader”. Acesta ia în calcul să reînfiinţeze un birou de presă, dar, între timp, există persoane care să se ocupe de relaţia cu jurnaliştii. Cine? La această întrebare, nu ni s-a răspuns, deşi am solicitat-o expres.

Doar şefii au voie să vorbească: Purtătorul de cuvânt sunt eu!

În încercarea de a explica de ce nu respectă legea, unele instituţii publice ne-au spus că doar conducătorii autorităţii sunt abilitaţi să facă declaraţii în faţa presei. Instituţiile invocă regulamente interne, fără a face referiri la prevederile Legii 544.

„Persoana care răspunde de interviuri şi menţine relaţia cu presa este preşedintele Consiliului Judeţean, dat fiind faptul că deţine informaţii despre activitatea desfăşurată de toate structurile aparatului de specialitate ale CJ”, ni s-a transmis de la Brăila.

Consiliul Judeţean Galaţi încearcă să ne convingă nu doar că preşedintele forului ţine legătura cu presa, dar că o face şi bine: „Se aduce în faţa cetăţenilor un bogat flux de evenimente, multe informaţii utile şi de mare impact”.

Iar cel mai bun exemplu în acest sens vine din Prahova, unde preşedintele Consiliului Județean este considerat… purtător de cuvânt.

„Preşedintele CJ Prahova este reprezentantul legal al judeţului, (…) ansamblul relaţiilor pe planurile de reprezentare substituindu-se poziţiei de purtător de cuvânt„.

Instituţiile statului nu par să cunoască legea

O explicaţie frecventă primită este că funcţia de purtător de cuvânt nu există în organigramă. Asta deşi Legea 544 prevede expres că o persoană trebuie desemnată, nu neapărat angajată.

„Funcția de purtător de cuvânt nu se regăsește în Statul de funcții al Serviciilor Camerei Deputaților”, ne-a transmis instituţia condusă de Liviu Dragnea.

La Senat, aceeaşi problemă: organigrama nu prevede.

Ministerul Apelor și Pădurilor şi Ministerul Mediului recunosc, la fel de candid, că nu au prevăzută funcţia în organigramă.

Din zecile de instituţii contactate de Libertatea, mai bine de o treime nu aveau purtător de cuvânt, aveau persoane desemnate să discute cu presa, dar nu dezvăluiau cine sau aveau astfel de persoane, însă fără competenţe de a dialoga în mod oficial cu mass-media, aşa cum cere legea.

Multe instituţii nu au răspuns până la publicarea acestui articol, nici măcar confirmând primirea solicitării. Cap de listă: însuşi Guvernul României.


Citeşte şi: „Bărbatul în alb” și drepturile omului, în Parlament. Ce spun deputații despre violențele de la miting: „Nu știu, nu am văzut, nu sunt la curent”

Loading...
Comentarii