Chiar dacă pare greu de crezut, tânărul Marcu Dimitrie a ales să aibă grijă de oi şi să se retragă în Munţii Parâng, deşi pasiunea vieţii lui a fost învăţătura.
A decis să urmeze acest drum, al ciobănitului, pentru că "sunt un cioban căruia îi place înţelepciunea populară mai mult decât filosofia". Şi spune acest lucru după ce a urmat cursurile facultăţilor de etnologie, psihologie şi filosofie şi s-a apuact şi de un doctorat, dar l-a abandonat.
Autenticul cioban are şi un blog, decebaluirea.blogspot.com, unde publică poveşti ciobăneşti, dezbateri referitoare la probleme ciobăneşti actuale şi fotografii.
Departe de lumea dezlănţuită, Marcu Dimitrie este fericit alături de averea lui: cărţile, o soţie şi o fetiţă şi cele 130 de oi. "Sunt propriul meu stăpân, dar slujesc la oi", a declarat tânărul de 32 de ani cu mult umor.
Le cântă mioarelor din fluier şi seara târziu când gerul e năprasnic, lui Marcu îi place să citească din marii filosofi ai lumii: Jean-Paul Sartre, Albert Camus, Nietzsche...dar şi literatură. Recunoaşte senin că a renunţat la toate tratatele de filosofie pentru a se putea bucura de libertate.




















