Ca să plac bărbaților, am slăbit 40 de kilograme

La vârsta de douăzeci de ani, subsemnata Carla Munteanu, din Brașov, era o fată normală. Pe la douăzeci și cinci de ani, ajunsesem chiar drăguță, dar în perioada următoare am început inexorabil – să mă îngraș.

Inexorabil, adică nu mai puteam opri acest fenomen odios. Era (spuneau doctorii) bulimie. Mă sileam a-mi stopa teribila poftă de mâncare și nu reușeam. îmi impuneam diete și nu puteam să le respect. Luam pastile de slăbit care mă îngrășau. Eram o femeie singură dintr-un apartament singuratic (mă eliberasem de domiciliul părintesc), așadar nu se găsea nimeni lângă mine ca să mă tragă de mâna aceea pe care o tot întindeam în frigider sau prin cămară. Culmea: lucram la un depozit de alimente, ca șefă de echipă.

Nu cunoscusem dragostea decât prea puțin, în vremurile mele bune, iar acum eram disperată, căci ajunsesem la o sută de kilograme, iar bărbaților le era greu până să mă și ocolească cu privirea.

însă noaptea, mă visam frumoasă și sexy. Fierbinte. Seducătoare. De un erotism sălbatic. 0 prezență care le ridica bărbaților părul de pe ceafă și le furnica pielea, în timp ce de-a lungul șirei spinării li se prelingeau picături de sudoare.

Dar dimineața mă trezeam la crunta realitate. Mâncam pe fugă ceva ușor, un sendviș-două plus cel mult un fursec; și mă duceam la serviciu cu taxiul (noroc că nu era departe), după ce mi se spusese într-un mijloc de transport în comun că ar trebui să plătesc două locuri, căci nici la Brașov nu ducem lipsă de mitocani.

Mă întorceam seara acasă la fel de tristă cum plecasem. în dormitor, îmi cădea privirea pe așternuturile mototolite, dovada somnului meu zbuciumat. Pe noptiera de la capul patului se aflau două mici stative cu fotografii din „viața mea anterioară”, când arătam bine. și privindu-le, îmi venea să plâng un plâns amar.

Dar nu plânsul era soluția. Trebuia să mă mobilizez. Aveam deja douăzeci și nouă de ani și simțeam că trece viața pe lângă mine – vieții nu-i era greu să mă ocolească, deși aveam ditamai circumferința.

Mă sună într-o zi o colegă, Ștefania, tot grasă (dar nu cât mine) și-mi spune:

— Carla, tu ai auzit de tratamentul pentru slăbire recomandat de doctorul….? M-am uitat chiar acum la televizor și mi-am notat tot.

— Ștefi, sunt ăștia doctori cum sunt eu balerină. M-am săturat de șarlatani. Aoleu, n-aș vrea să mai folosesc cuvântul „săturat”!

Mă mir că mai aveam simțul umorului.

— Dar metodele astea par interesante! a insistat Ștefania.

— Dragă, m-am resemnat. 0 să mor de tânără, încercând să slăbesc ca să plac bărbaților, că de altceva nu-mi pasă.

— Te rog eu, notează-ți!

— Ce pana mea de metode?

— Metode combinate.

— Foarte edificator.

— Vrei să le știi?

— E mult de scris?

— Comsi-comsa.

— Trimite-mi pe mail!

— Bine, fiipe fază…

Și mi-a trimis. Era vorba despre combinația supremă de suplicii și e greu de crezut că „doctorului” îi scăpase ceva: trei rețete hipocalorice, gimnastică medicală, saună, acupunctură, electrostimulare musculară, prevenirea erofagiei, aromaterapie (asta-i o porcărie), masaj profesionist (în general) și masaj cu miere (în special, pentru combaterea celulitei, căci, la mine, nu mai era cazul de prevenire) plus niște pastile „naturiste” de care nu mai auzisem. Mai trebuia să mănânci un rahat ca să fie tacâmul complet.

„Dar ce mă costă să încerc toate alea?”, m-am întrebat. M-au costat timp – a trebuit să-mi iau tot felul de concedii și de zile libere. M-au costat bani, nu puțini. însă mi-am pus la maximă încercare toate resursele și toată ambiția. La maturitate, creierul te coordonează. Când ești încă tânăr, sexul te mână în luptă.

După chinuri care au durat zece luni, mi-am văzut visul împlinit, nu numai în oglindă, ci și în ochii bărbaților. Era oare adevărat? Da, era ceva… incredibil, dar adevărat.

Vă rog să mă credeți, deși pare miraculos: în zece luni, am slăbit patruzeci de kilograme. Am apărut și la un post de televiziune, unde mi-am spus povestea slăbitului, dar ăia au profitat de mine ca să-și facă și ei reclamă la niște produse de slăbit și nu mi-au dat niciun ban. Eu barem zic mersi că am ajuns „vedetă” de televiziune.

— Ce mai zici? am întrebat-o pe ștefi.

— Nu zic nimic. Sunt copleșită. Eu n-am reușit să slăbesc nici zece kile.

Dintre toate metodele mele de slăbire (combinate sau paralele) la care m-am supus, cred că cele mai eficiente au fost înfometarea (post negru zile la rând), gimnastica și sauna, în ordinea asta. Am acum șaizeci de kilograme, arăt bine, căci sunt destul de înaltă, pielea nu mi s-a moleșit… Dacă mai pot să dau jos kilograme, bine, dar în mod sigur nu voi mai pune niciunul în plus. Niciun gram măcar!

Așa cum spuneam, bărbații mă privesc altfel – și nu se mulțumesc numai să mă privească. Pentru a recupera timpul pierdut, acum nu am numai un iubit, am trei și lista rămâne deschisă. Hai, lăsați pudibonderia…

Dar aveți grijă: nu toată lumea scapă cu bine din astfel de aventuri terapeutice intensive! Se pot crea dereglaje severe – eu am avut noroc.

Deci sfatul meu, doamnelor, nu poate fi decât acesta: mâncare puțină și sănătoasă, mișcare multă și dragoste grupa mare. Fără fumat, fără alcool.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE