Concursurile școlare declanșează competiție națională între părinți. „Mămicile pun presiune pe copii, vor performanță, iar apoi se laudă pe la vecini”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Potrivit Legii Educației, elevii din învățământul primar nu pot participa la olimpiade școlare și nici la alte concursuri naționale finanțate de stat. La cele private însă, care nu sunt organizate de minister, părinții își pot înscrie copiii încă din clasa pregătitoare. Însă, când vine vorba despre relevanța acestor competiții, multe voci din sistem le contestă, considerându-le inutile. Iar cel mai blamat dintre toate pare a fi Comper, o testare gratuită, accesibilă ca și dificultate și care se organizează în aproape toate școlile din țară.
Cuprins:
- Învățătorul Petruț Rizea: „Concursurile organizate la clasele mici sunt irelevante”
- „Copiii de la pregătitoare nu știu să citească, dar sunt înscriși la competiții de matematică și comunicare”
- „Am avut elevi care au plâns pentru că nu au luat 100 de puncte la Comper”
- „Sunt elevi care știu dinainte subiectele. Asta nu se mai numește testare”
- „Subiectele tip grilă nu mă ajută să cunosc nivelul real al unui copil”
- „Cerințele sunt, de multe ori, ambigue și neclare”
- Când interesul poartă fesul. „Rezultatele bune ale elevilor asigură gradația de merit a dascălilor”
- „Există o competiție acerbă nu între copii, ci între părinți”
- „La Comper vorbim despre aparențe, nu despre excelență în educație”
Învățătorul Petruț Rizea: „Concursurile organizate la clasele mici sunt irelevante”
Elevii claselor primare nu pot participa la olimpiade școlare și nici la alte concursuri naționale, a decis Ministerul Educației, deschizând, astfel, ușa competițiilor private, la care părinții își înghesuie copiii încă de la cele mai fragede vârste: dacă la LuminaMath înscrierile se fac din clasa a II-a, la Gazeta Matematică Junior și Comper pot participa inclusiv elevi de clasă pregătitoare.
Însă acestea nu sunt singurele concursuri. Este vorba despre mult mai multe competiții, unele gratuite, altele contra cost, organizate local, regional și național și care evaluează competențele elevilor la matematică, limbi străine, comunicare, Limba română, cultură generală, științe ale naturii etc.
„Pentru că nu se percep taxe de participare și nici nu este foarte dificil, Comper se numără printre concursurile cu cel mai mare succes în rândul părinților”, a declarat pentru Libertatea Petruț Rizea, învățător la Școala gimnazială „Sfântul Calinic de la Cernica” din București.
Acesta a precizat însă că relevanța concursurilor la clasele mici este aproape inexistentă. „Comper, de exemplu, este un concurs care se organizează în școli, testările au loc în clasă, elevii sunt supravegheați de învățătoare care, la final, corectează și lucrările. Însă această competiție nu este relevantă, pentru că nu reflectă cunoștințele reale ale elevilor”, a explicat învățătorul.
„Copiii de la pregătitoare nu știu să citească, dar sunt înscriși la competiții de matematică și comunicare”
Petruț Rizea consideră că este mai important pentru elevii din clasele primare să parcurgă programa școlară, materia, manualele.
„Să facem ceea ce avem de făcut la clasă. De exemplu, ar fi mult mai important pentru dezvoltarea lor să-și însușească alfabetul. Gândiți-vă că înscriem un copil la un concurs de acest gen, dar el nici măcar nu știe să citească. Motiv pentru care cerințele subiectelor sunt citite de învățător, cu voce tare, în clasă. Mi se pare cel puțin absurd! Și, pentru că nu sunt de acord cu așa ceva, am refuzat Comperul pentru copiii mei, când erau în clasa zero”.
Învățătorul consideră că un elev care participă la o competiție de acest gen trebuie să dețină niște achiziții de bază: să știe să citească, să poată înțelege un text la nivel minim, să poată înțelege un enunț, o cerință, să știe să extragă anumite informații. „În clasele primare se pun bazele alfabetizării, înțelegerii, cititului, scrisului, calculelor elementare. Este perioada achizițiilor, nu a evaluărilor”.
„Am avut elevi care au plâns pentru că nu au luat 100 de puncte la Comper”
Tot în clasele primare, elevii învață cum să-și gestioneze emoțiile, cum să relaționeze unii cu alții. „Este vârsta la care ei nu-și înțeleg pe deplin trăirile, tind să exagereze anumite anumite lucruri sau, dimpotrivă, să nu le conștientizeze. Consider că, din punct de vedere cognitiv, elevii claselor I - IV nu sunt pregătiți pentru astfel de competiții”, ne-a mai spus dascălul.
Petruț Rizea consideră că, până la un anumit punct, este bine ca elevilor să le fie stimulat spiritul competitiv, însă, pe de altă parte, acest lucru poate fi realizat și prin alte activități la clasă. „Nu e obligatoriu să-i trecem de la vârste atât de fragede printr-o competiție, pentru că ei încă nu sunt pregătiți psihic și emoțional să-i facă față”.
La vârsta de 6-7 ani, copiii nu știu cum să gestioneze un eșec, iar un concurs la care nu s-au descurcat excelent i-ar putea dezechilibra emoțional mai ales pe cei de la care părinții au mari așteptări. „Eu le-am spus elevilor mei, încă din cele mai mici clase, că un eșec nu-i definește ca persoane. Știind asta, copiii au devenit din ce în ce mai relaxați, dau testul, îl termină, îl corectăm împreună și vedem unde au greșit. Dar am ajuns la această „performanță” după discuții lungi pe care le-am avut atât cu ei, cât și cu părinții lor”.
La început însă, în clasele mai mici, mulți dintre elevii învățătorului plângeau dacă primeau un punctaj mic. „Veneau cu o anumită presiune de acasă. Un punctaj mic era pentru ei era o catastrofă, un dezastru. Și începeau să plângă. Pentru că sunt părinți care pun pe umerii lor o foarte mare presiune, iar acești copii, care încă nu sunt foarte maturi emoțional, cedează”.
Din acest motiv, în timp, copiii de vârste mici ar putea dezvolta anxietate față de școală, mai spune învățătorul Rizea. Ei vor ajunge să elimine toate celelalte elemente care aduc bucurie și motivație, asociind scoala doar cu stres, presiune, teamă și emoții negative. „Se vor gândi întotdeauna ce va spune mama, ce va spune tata, cum vor râde frații sau prietenii de ei, le va fi teamă că-și vor dezamăgi familiile. Și vor ajunge, în viitor, să învețe nu pentru ei înșiși, ci pentru cei din jurul lor”.
„Sunt elevi care știu dinainte subiectele. Asta nu se mai numește testare”
Petruț Rizea mai atrage atenția asupra unui aspect care aruncă în derizoriu concursul Comper: părinții au posibilitatea de a-și face un cont pe platforma competiției de unde pot accesa subiectele. „S-a întâmplat chiar la clasa mea: unii dintre părinți au accesat subiectele înainte, le-au rezolvat acasă cu copiii, iar apoi i-au pus să învețe pe dinafară răspunsurile de la grilă. Și atunci pentru ce mai dăm testarea asta?”, se întreabă dascălul. Acesta consideră că importantă este abordarea centrată pe elevi și competiția cu ei înșiși, nu cu ceilalți colegi.
Această afirmație este întărită, culmea, chiar de către un părinte. Daniel Șuștac, fondatorul grupului „Părinții elevilor din România” și președintele Asociației pentru Depolitizarea Educației, a confirmat spunând că, într-adevăr, de multe ori, subiectele sunt cunoscute dinainte.
„Acest lucru se întâmplă pentru cp testarea nu se dă la aceeași oră în toate școlile, iar mulți elevi află subiectele de la frați, prieteni care au dat înainte, cunoscuți, profesori meditatori. Evident, mulți vin cu subiectele gata făcute sau chiar cu rezolvările la ei. Iată de ce nu vorbim despre o competiție relevantă: unu la mână, acești copii își fură căciula singuri și, doi la mână, o astfel de fraudă îi dezavantajează, uneori, pe elevii cu adevărat buni și muncitori”, a mărturisit Daniel Șuștac.
„Subiectele tip grilă nu mă ajută să cunosc nivelul real al unui copil”
Învățătorul Petruț Rizea a mai punctat un aspect: testările de tip grilă nu reflectă în totalitate achizițiile dobândite de-a lungul timpului.
„La matematică, de exemplu, aș prefera un concurs unde elevii să scrie cu mânuța lor rezolvarea subiectelor, să demonstreze pe hârtie cât de bine stăpânesc anumite conexiuni logice, să vezi tu, ca profesor, cum gândește acel copil, ce judecăți de valoare emite, cum pune lucrurile cap la cap, cum le filtrează prin propria sa gândire. O literă bifată nu mă ajută să cunosc nivelul real al acelui copil”.
La Limba română, la fel, testarea presupune bifarea răspunsurilor corecte, o modalitate de evaluare superficială, consideră Petruț Rizea. „Mi-aș dori ca elevul să extragă informații pe baza textului, să văd dacă a înțeles textul. Să văd ortografie, punctuație, asta m-ar interesa pe mine: formarea elevului în ansamblu, nu ce a încercuit el pe o foaie de hârtie. Căci, poate a bifat răspunsurile la nimereală sau le-a învățat pe de rost”.
„Cerințele sunt, de multe ori, ambigue și neclare”
Petruț Rizea a mărturisit că unele competiții - Gazeta Matematică, de exemplu - sunt foarte solicitante pentru copiii de vârstă mică. „Subiectele sunt grele, îi solicită pe copii, exercițiile au un grad de dificultate ridicat. Iar tu, ca profesor, nu poți să-i pregătești pentru un astfel de nivel la clasă. Pentru că nu ai timp. Trebuie să predai tuturor copiilor: și celor buni, dar și celor cu rezultate mai slabe. Nu îi poți pregăti separat, să acoperi și nevoile celor performanți și ale celor de nivel mai slab”.
Subiectele care se dau la concursuri sunt concepute diferit față de ce cele din manual, sunt formulate într-o notă mai practică față de cum este obișnuit elevul, continuă învățătorul. „De multe ori, cerințele îi induc pe copii în eroare, unele sunt ambigue, neclar formulate, nu precizează concret ceea trebuie să rezolve elevul. Și vă spun sincer: s-a întâmplat să găsesc inclusiv greșeli în enunțurile de la Comper”.
Există, apoi, moduri diferite de abordare a exercițiilor. „Dincolo de dificultatea subiectelor, în manuale regăsim anumite tipuri de cerințe, la concurs, altele. Există o discrepanță în abordare, iar mulți elevi chiar aici se blochează. Pentru că ei nu au făcut așa ceva la clasă. Și mă refer la copii buni, dar care se pierd în acele cerințe cu care nu sunt obișnuiți”.
Când interesul poartă fesul. „Rezultatele bune ale elevilor asigură gradația de merit a dascălilor”
De foarte multe ori, rezolvarea subiectelor de la Comper este „strecurată” elevilor chiar de învățătorii cu care dau testarea. Mai direct sau mai voalat, multe cadre didactice îi ajută pe copii, le explică în detaliu cerințele, îi atenționează cu privire la anumite aspecte, capcane, le explică fraze, cuvinte, le oferă o mulțime de indicii. Motivul? Ar fi, de fapt, chiar trei, explică Petruț Rizea.
„În primul rând, orice diplomă obținută de elevi, orice competiție câștigată, orice performanță la clasă contribuie decisiv la obținerea de către învățător a gradației de merit. În al doilea rând, dacă au avut elevi înscriși la astfel de competiții, profesorii primesc niște adeverințe de profesor corector, de profesor coordonator, documente care se adaugă apoi la dosarul lor profesional”.
Să nu uităm nici de competiția dintre profesori, de multe ori acerbă. Fiecare are mândria sa, orgoliile și ambițiile sale.
„Dacă la final de an școlar ai rezultate foarte bune, ești mai bine văzut în cancelarie, mai apreciat. Se spune despre tine că ești un profesor dedicat. Apoi, sunt dascăli care intră în competiție unii cu alții. De ce să se prezinte colega cu zece elevi la etapa națională și eu doar cu doi? Asta ar însemna că eu nu mi-am pregătit suficient de bine copiii. Nu mai vorbim despre faptul că, uneori, chiar directorul școlii te trage de mânecă și-ți reproșează că nu-i pregătești pe elevi suficient de bine pentru astfel de competiții. Și atunci, ce faci? Le dai testul și îi ghidezi în aflarea răspunsurilor corecte”, explică Petruț Rizea.
Și iată cum, la final, toată lumea este mulțumită: învățătorul are performanțe la clasă, elevii se bucură de punctaje mari și au impresia că stăpânesc materia, iar părinții, mulți dintre ei, își satisfac propriile orgolii.
„Există o competiție acerbă nu între copii, ci între părinți”
Avocatul Zeno Daniel Șuștac, reprezentantul părinților din România, a explicat pentru Libertatea că există trei mari categorii de părinți. Sunt acei oameni studioși, conștienți de potențialul copiilor lor, copii pe care îi încurajează să devină cea mai bună variantă a lor, dar sunt și părinți care urmăresc să-și satisfacă doar propriile frustrări, orgolii și ambiții.
„Neîmplinirile lor educaționale sunt compensate de împlinirile copilului. Mă refer la acei oameni care pun o presiune enormă pe umerii celor mici, iar apoi se laudă cu performanța lor. Îi împovărează cu meditații, cu pregătire suplimentară la matematică, română, limbi străine, îi înscriu la tot felul de cursuri, lecții private, cluburi“.
Învățătorul Petruț Rizea a cunoscut acest tip de parenting în mod direct, chiar la clasa unde predă. „Al meu copil a luat 100 de puncte la Comper. Al tău cât a luat? Al meu s-a calificat la națională. Al tău? Dar la română ce a făcut? Al meu a făcut maxim! Sunt discuții extrem de nocive între părinți. Pentru că, din păcate, există o competiție acerbă în primul rând între adulți. Iar acest lucru aruncă concursul în derizoriu”.
„La Comper vorbim despre aparențe, nu despre excelență în educație”
Zeno Daniel Șuștac este de părere că înscrierea la competiții și concursuri școlare trebuie să țină cont, în primul rând, de specificul copilului, de interesele lui, de dezvoltarea și pasiunile lui și nu de dorințele absurde ale părinților sau profesorilor.
„S-a creat o adevărată isterie nejustificată și am ajuns să dăm o foarte mare importanță unor aparențe. Pentru că la Comper vorbim despre aparențe, nu despre excelență în educație. Să nu uităm că nivelul la Comper nu este un nivel foarte ridicat”.
Există, însă, și acei părinți care nu vor să le răpească celor mici copilăria. „Merg pe ideea că au timp pentru competiții și concursuri mai târziu, când vor fi mai mari. Și nu este o abordare parentală rea. Dimpotrivă. Poate, uneori, face mai bine decât impulsul acela atât de nociv de a compara copiii între ei, de a dezvolta spiritul competiției la vârste mici, de a pune presiuni inutile de genul «Ce notă a luat colegul tău? De ce a luat mai mult decât tine? Tu de ce nu nu ești în stare? Hai, că și tu poți! Să nu-mi vii acasă fără 100 de puncte!»”.
Acestă excelență râvnită de părinți prematur ar putea fi atinsă de copii și fără a pune o așa de mare presiune pe umerii lor, au mai precizat cei doi specialiști. „Un copil de 6 sau 7 ani nu are nevoie de stres, de emoții, nu trebuie implicat în competiții pe care nu le poate gestiona emoțional. El poate fi pregătit pentru viitoarele examene și fără astfel de presiuni inutile. Evident, excepție de la această regulă sunt copiii pentru care matematica, Limba română, limbile străine sunt deja o pasiune și învață de plăcere”, au mai spus cei doi specialiști.
