13 ani fără Laura Stoica. Pe 9 martie 2006, cântăreața, gravidă, murea într-un accident de mașină, împreună cu logodnicul ei
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
“Vreau să am steaua mea/ Vreau să ajung la ea”... Și a ajuns. Acum 13 ani, Laura Stoica pleca din Raiul pe care și-l imagina de când aflase că va deveni mamă în Raiul celor drepți, alături de copilul ei nenăscut și de logodnic. Azi, familia încearcă să-i mențină numele viu printr-un festival, iar prietenii își amintesc cele mai frumoase momente trăite alături de ea.
“În 1995 făceam drumuri la Brașov, la mine acasă, dar și la Cerbul de Aur, era cel mai mare festival din Europa de Est! La un moment dat, m-am trezit la masă cu ea, la o terasă în spatele scenei, unde veneau artiștii. «Ăsta - de mine era vorba -, cine e? Ce caută aici, printre noi? Aaaa, te știu, ești de la Robingo», a spus ea și așa s-a legat prietenia noastră. Laura a fost cea mai frumoasă nebună pe care am cunoscut-o vreodată. Să ne gândim mereu la ea. Anul trecut am concertat în memoria ei, la Târgoviște”Horia Brenciu
Un accident șocant ne-o răpea, pe 9 martie 2006, pe Laura Stoica. Artista se întorcea, cu viitorul său soț, de la un concert dedicat femeilor și organizat, pe 8 martie, de Primăria Urziceni la Casa de Cultură din localitate.
Pe șoseaua București - Urziceni, în apropiere de comuna ialomițeană Sinești, seara, pe la ora 21.00, Laura părăsea această lume ca “Un actor grăbit”, după ce un șofer vrâncean, despre care se presupune că ar fi adormit la volan, a intrat pe contrasens și a izbit în plin mașina condusă de logodnicul vedetei, Cristian Mărgescu, baterist în trupa ei. Avea 39 de ani și era fericită că urma să devină, în sfârșit, mamă.
“Laura era o cântăreață și o rockeriță adevărată, pentru că așa s-a născut. O voce ca a ei cu greu poți găsi azi în toată lumea asta, la fel stilul în care interpreta ea. Prin 2000 a tras o melodie în studioul meu, dar, din păcate, hardul computerului a luat foc și nu am mai putut recupera nimic. Mi-a părut rău că nu am putut veni cu o piesă nouă după moartea ei”Adrian Daminescu
Focul care a mistuit hardul de computer cu înregistrarea Laurei dăduse și titlul unei melodii emblematice de-a îndrăgitei artiste. “Focul, primul nostru legământ/Focul, arde-n ultimul cuvânt/Focul, liniștea o va spulbera/Focul, greu de stins când s-a aprins/Focul arde-n fiecare vis/Focul arde-n trup și-n inima mea”...
“Muzica mă face să trăiesc clipa la maximum. Ea îmi dă cele mai frumoase senzații, emoțiile sunt cele mai condensate. Muzica este prezentă în procent de 90% în viața mea, în ea mă regăsesc cu cea mai mare pasiune. Mi-a adus cele mai mari satisfacții și niciodată nu m-a trădat”, spunea artista, care pe 10 octombrie ar fi împlinit 52 ani.
Mormântul solistei din Cimitirul Bellu este în continuare acoperit de flori, ca și crucea funerară de la locul tragediei din 2006. Oamenii nu au uitat-o și, în periplurile lor rutiere, se opresc să-i aprindă o lumânare celei socotite una dintre cele mai bune voci ale pop-rock-ului românesc.
Nici familia sa, fratele și mama, nu o pot uita și-i duc amintirea mai departe prin fundația ce poartă numele artistei. Această fundație organizează anual un festival în cadrul căruia sunt căutați tineri talentați care să cânte piesele Laurei.
Anul acesta, Festivalul Laura Stoica de la Târgoviște ajungela a treia ediție. Va avea loc, ca de obicei, la începutul lunii octombrie, aproape ziua ei de naștere.
“Am lucrat timp de 10 ani cu Laura. Era singura solistă din agenția de impresariat, singura fată și cânta rock! Iar colegi i-au fost Iris, Compact, Holograf, Altar, Nicu Alifantis, Alexandru Andrieș. Între noi a fost o relație ca între un tată și fiica lui” Impresarul Aurel Mitran
“Laura a fost sora mea de cruce. Din 1987, trei ani la rând, am fost respinși amândoi, an de an, la Festivalul de la Mamaia”. În final, în 1990, după trei ediții pentru care ne-am pregătit intens amândoi, am fost admiși, a fost marea noastră șansă, în special pentru ea. Laura a câștigat atunci primul mare festival muzical după Revoluție, a luat Marele Premiu și Premiul I la festival, la secțiunea Interpretare. Doamne, câte amintiri mă leagă de ea! Amândoi din provincie, mergeam la cursuri muzicale împreună, mâncam pe unde apucam... Eu, mai cumpătat, ea, mai cheltuitoare. A fost un om minunat. Dumnezeu s-o odihnească!”Ovidiu Komornyik.
