♦ Când m-am pensionat, m-am dus la Oficiul de Asistență Socială să mă înregistrez. Tipa din spatele biroului mi-a cerut buletinul, să-mi verifice vârsta. Îl uitasem acasă. I-am cerut scuze, i-am spus că mă duc acasă să-l iau și mă întorc. A fost foarte drăguță: “Nu vă mai deranjați, descheiați-vă la cămașă.” Părul cărunt de pe pieptul meu a convins-o și mi-a înregistrat solicitarea. Încântat de solicitudinea ei, când am ajuns acasă i-am povestit nevesti-mii. Ea a spus: “Trebuia să-ți scoți și pantalonii, poate primeai și ajutor pentru cei cu dizabilități”…
♦ Stăteam alături de nevastă-mea, la întâlnirea de 30 de ani de la terminarea liceului, și mă tot uitam la o tipă bine, dar beată turtă, care-și legăna nostalgic între două degete paharul, singură, la o masă de alături. Nevasta-mea m-a întrebat: “O cunoști?”. “Sigur”, am oftat, “e prima mea prietenă din liceu. Am înțeles că s-a apucat de băut imediat după ce ne-am despărțit și de-atunci n-a mai fost trează”. “Dumnezeule!, a spus nevastă-mea, cine s-ar fi gândit că o persoană poate sărbători atât de mult timp?”…
♦ Nevastă-mea stătea goală și se privea în oglinda din dormitor. Nu se prea bucura de ce vedea și mi-a spus: “Mă simt oribil! Atât de grasă și de bătrână! Am nevoie de un compliment!” Așa că i-am spuns: “Vederea ți-a rămas perfectă”…
♦ Un scoțian, proprietar de firmă, se adresează angajaților:
– Voi ați lucrat anul acesta foarte bine, drept pentru care profiturile companiei au crescut substanțial. Ca recunoștință, fiecare dintre voi va primi câte un cec de douăzeci de lire.
Bucurie generală. Patronul continuă:
– Dacă și la anul veți lucra la fel de bine, atunci am să le și semnez.
♦ – Ați urmat recomandarea mea?, întreabă doctorul. O pastilă înainte de masă și un coniac mic la desert?
– Da, doar că la pastile am rămas cu 3 săptămâni în urmă, pe când la coniac, am o lună avans.
♦ – Eu am ajuns, în sfârșit, la o înțelegere cu soția mea. O zi mă duc eu la cumpărături, o zi merge ea.
– Și sunteți mulțumiți?
– Bineînțeles! O zi bem, o zi mâncăm…