Povestea: un luzăr care o freacă pe-acasă, în apartamentul pe care-l împarte cu cel mai bun prieten, este rugat de acesta să o scoată la o întâlnire pe colega de care e-ndrăgostit. Planul e simplu: luzărul trebuie să se poarte ca un ticălos şi s-o dezamăgească pe colegă în aşa hal încât ea să-l prefere pe colegul foarte timid. Ceea ce vă aşteptaţi să se întâmple chiar se întâmplă: cei doi fac sex, se îndrăgostesc, iar „cel mai bun prieten” îl dă pe „cel mai bun duşman” afară din casă…
Luzărul e jucat de un anume Dane Cook, pe care-ţi vine să-l dai afară din film! E genul de mutră care cere palme şi genul de actor care-ar trebui să ceară ajutor de şomaj. Ok, e bine distribuit – tipul chiar trebuie să fie antipatic de la prima vedere. Dar felul cum îşi „interpretează” rolul (de parc-ar fi vreun James Bond în vreo superproducţie) e-atât de jenant, de prost, încât devine enervant. Prietenul cel timid (cu un maldăr de dvd-uri şi reviste porno sub pat) e Jason Biggs, care a fost în „Plăcinta americană”, iar acum a rămas pe marginea farfuriei goale. Iar blonda e Kate Hudson, care aici o imită pe Meg Ryan – şi care probabil e-atât de ambetată după divorţ, încât acceptă să joace orice.
Singurul moment la care chiar râzi este o nuntă, pe care luzărul o distruge (distrugându-şi reputaţia) în zece paşi, unul mai golănesc ca altul. E o avalanşă de obrăznicii porcoase care te face să te gândeşti cum ar fi arătat filmul (o „comedie romantică” pentru diabetici – altfel spus, cu bancuri fizice în loc de zahăr) dacă scenariul ar fi avut aceeaşi inspiraţie cap-coadă; din păcate, asta vine abia la coadă…