Când a fost unicul moment când Jorge a simțit cu adevărat mândria tatălui: „A fost primul «te iubesc»”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În 2004, Jorge și-a pierdut tatăl, iar de mai bine de 20 de ani, încearcă să se împace cu această pierdere. Este sigur că nu va reuși niciodată, însă zilnic, încearcă să umple acest gol. Din propria suferință, dar și înțelegere către alte persoane aflate în aceeași situație, artistul a scris cartea „Ceapa sufletului” prin care încearcă să-i ajute și pe alții să înțeleagă și să accepte situații din viața lor.
Jorge a vorbit la „Dincolo de copertă” de traumele din copilărie, dar și de cele pe care le-a experimentat din postura de adult. Recunoaște că a fost nevoie de timp pentru a conștientiza toate lucrurile care i se întâmplă, dar și pentru a-și da seama de unde au început toate temerile lui, toate stările emoționale. Faptul că și-a pierdut părintele poate la vârsta la care avea cea mai mare nevoie de el, l-a făcut pe Jorge să conștientizeze că rănile lui erau mai vechi decât își închipuia el.
Chiar și după ani de studiu, de discuții cu specialiști în domeniul psihologiei și după o carte scrisă, Jorge are regretul că nu a avut suficient timp alături de tatăl lui. A avut toată dragostea și susținerea părinților, însă aceștia nu i-au spus-o punctual prea des, așa cum face el acum cu copiii lui. Până să-l piardă pe tatăl lui, Jorge a auzit o singură dată „te iubesc”. „O singură dată. Eu am ajuns în București la „PopStars”. Aveam 20 ani. Era o emisiune TV la Pro Tv, cu cântăreți, băieți, fete, și așa am ajuns în trupa Cocktail. Era 2023. După ce am câștigat, am sunat acasă. Aveam dreptul la un telefon. Totul era filmat, ca la TV. Atunci, tata mi-a zis la telefon: „Sunt mândru de tine. Tata te iubește”. Ăla a fost singurul „tata te iubește” din viața mea. N-a mai existat altul. Că după aceea a murit tata, Dumnezeu să-l odihnească. A fost primul „te iubesc” zis cu panou. Deci nu a fost: te iubesc, fiule. Dar l-am primit...wow. Mi s-a părut foarte ciudat când l-am auzit, dar faptul că l-am auzit că-mi spune că este mândru de mine a fost o cărămidă pentru o fundație foarte puternică din punct de vedere al stabilității mele”, a povestit Jorge la „Dincolo de copertă”
Au trecut mai bine de 20 de ani de atunci, însă acea frază îi răsună și acum în minte, mai ales că a venit într-un moment în care avea mare nevoie de acea îmbărbătare. „Eram și singur în București, trebuia să mă și descurc. Eram bărbățel tânăr. Ce să știi la 20-21 de ani. Habar nu aveam de niciunele, dar aveam impresia că le știu pe toate ca orice tânăr adolescent sau tânăr adult din ziua de astăzi”, a mai povestit artistul la „Dincolo de copertă”.
