Socotit printre cei mai buni chitarişti din ţară, în copilăria sa, Teo nu s-a gândit o clipă, până la vârsta de 7 ani, ce drum va urma în viaţă. Totul s-a schimbat în momentul când cea mai iubită persoană, fratele lui, chitaristul Dorel Boar, fondatorul cunoscutului grup Pacific, a murit înecat în valurile mării.
Trupa sa avea contract cu un popular hotel din Mamaia, iar nefericitul accident parcă a deschis seria unei lungi serii de decese ce au urmat în viaţa lui Teo: bunicii, mama (biruită de o grea boală), apoi tatăl. Cu sufletul sfredelit de pierderi, copilul Teo, mânat parcă de un îndemn divin, a luat chitara fratelui său şi de atunci n-a mai lăsat-o.
“Am simţit de când am atins chitara că fratele meu e lângă mine, cântă prin mine. În ciuda diferenţei de vârstă dintre noi am fost suflete-pereche, trăieşte prin ce fac eu”, descrie chitaristul relaţia aproape paranormală, comunicarea dintre el şi fratele său, trecut în nefiinţă în 1973. “Studiam cu o poftă nebună până mi se umflau buricele degetelor, nu aveam timp nici să dau uniforma şcolară jos. Cântând, îmi apărea mai aproape imaginea fratelui meu”, adaugă Teo.
A reînfiinţat trupa în memoria lui
În memoria lui Dorel Boar, Teo (50 ani) a reînfiinţat, în 1982, Pacific, trupa creată de defunctul său frate şi a continuat sub aceeaşi titulatură până în 2003, adică 21 de ani, fără să o părăsească o secundă. Proiectul său de suflet a continuat şi continuă, sub titulatura de Pacifica, alături de mari nume ale poprock- ului, printre care Leo Iorga, fratele său, Cristi Iorga şi Vlady Cnejevici.
“În clasa a IX-a am urcat pe scenă şi de atunci n-am mai coborât”, râde Teo, care, actualmente, cântă în Mircea Baniciu Band, Pasărea Colibri, The Blues Workers, Ioan Gyuri Pascu şi, recent, a părăsit Pasărea Rock.