Efectele documentarului „Cămătarii” asupra telespectatorilor: „Nu mai fac diferența între curaj și inconștiență”. Psihologul Cristina Sevrani explică pericolul la care sunt expuși tinerii

Inclusiv mii de adolescenți s-au uitat deja la „Cămătarii” și vorbesc aproape zilnic despre serialul-documentar, iar psihologii avertizează acum: efectul asupra noii generații este mai profund decât pare.

Poveștile cutremurătoare despre dobânzi imposibile, vieți distruse și clanuri care terorizează comunități întregi au ajuns subiect de documentar, dar dincolo de șocul momentului, există o întrebare pe care puțini și-o pun: ce se întâmplă în mintea noastră și mai ales în mintea copiilor când consumăm, episod după episod, astfel de povești?

Psihologul Cristina Sevrani a vorbit despre documentarul „Cămătarii”

Libertatea a stat de vorbă cu psihologul Cristina Sevrani, care a spus că, fără exagerare, documentarele despre lumea interlopă au devenit unul dintre cele mai consumate tipuri de conținut în România.

De la „Cămătari” de la PRO TV și de pe VOYO, până la podcast-urile cu foști deținuți care strâng milioane de vizualizări pe YouTube sau fragmentele virale de pe TikTok, lumea infracțională a devenit divertisment de masă.

„Nu vorbim doar de adulți! Adolescenți de 13-14 ani știu pe de rost replici din interviuri cu interlopi, imită gesturi, vocabular, atitudini… Părinții observă, dar de cele mai multe ori nu știu cum să reacționeze. Atracția pentru astfel de subiecte nu este o problemă în sine, este o reacție umană normală. Curiozitatea morbidă este un instinct vechi de când lumea. Vrem să înțelegem pericolul, ca să ne ferim de el.

Voyeurismul social ne împinge să tragem cu ochiul în lumi la care n-am avea altfel acces. Iar identificarea cu antieroul fenomenul care a făcut succesul unor seriale precum «Narcos» sau «Peaky Blinders» ne face să simpatizăm, chiar și fără să vrem, cu personaje moralmente discutabile. Problema apare când fascinația se transformă, treptat, în admirație. Iar admirația, mai ales la vârste fragede, devine model de urmat”, a spus Cristina Sevrani în exclusivitate pentru Libertatea.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 14

Psihologul explică și de ce „Cămătarii” a avut un succes atât de mare pe plan local, încă de la primele episoade difuzate la PRO TV și pe VOYO.

„Pentru că atinge două lucruri foarte puternice în mintea omului: frica și fascinația. Ne e frică de această lume, dar, în același timp, vrem să o înțelegem. Este un mecanism vechi de când omenirea, privim pericolul, ca să învățăm să ne ferim de el. Problema apare când privitul devine consum, iar consumul devine obișnuință.

Trebuie spus clar: documentarele de tip «Cămătari» au, declarativ, un scop nobil: expun o realitate dureroasă, dau voce victimelor, atrag atenția asupra unui flagel social. Dar modul în care sunt construite ridică semne de întrebare: cadrele cinematografice, muzica intensă și narațiunea dramatică transformă suferința într-un produs estetic. Vilele, mașinile de lux și «respectul» pe care îl impun cămătarii sunt subliniate vizual mai mult decât consecințele tragice.

Victimele apar anonime, cu fețele blurate, vorbind în șoaptă în timp ce cei care exploatează sunt prezentați frontal, articulat, uneori cu o stranie carismă. Mesajul subliminal pentru un tânăr neexperimentat? «Uite ce au reușit. Uite cum sunt respectați»! Aici devine îngrijorător. Generația Z și cea care vine după, generația Alpha, trăiesc literalmente pe telefon. TikTok și YouTube le servesc, în doze concentrate, fragmente decontextualizate din astfel de documentare. Un clip de 30 de secunde cu un cămătar care vorbește calm despre «cum funcționează afacerea» poate strânge milioane de vizualizări”, a mai spus Cristina Sevrani pentru Libertatea.

Ce consecințe pot avea astfel de seriale

Potrivit psihologului, consecințele psihologice sunt reale și măsurabile:

1. Normalizarea ilegalității

Când vezi zilnic exemple de îmbogățire prin metode ilicite, granița dintre bine și rău se estompează. Teoria învățării sociale arată că expunerea repetată la un comportament crește probabilitatea adoptării lui chiar și prin ecran.

2. Distorsionarea ideii de succes

Pentru un adolescent dintr-un mediu vulnerabil, care vede zilnic „succesul rapid” al unor personaje interlope, modelul tatălui care muncește 12 ore pe zi pentru un salariu modest devine ridicol. Sociologii numesc anomie ruptura dintre obiectivele culturale, precum banii și statutul, și mijloacele legitime de a le atinge.

3. „Sindromul lumii crude”

Tinerii care consumă constant conținut despre violență și exploatare dezvoltă o percepție distorsionată: cred că lumea este mult mai periculoasă și mai coruptă decât este în realitate. Asta duce la anxietate, neîncredere, cinism precoce.

4. Erodarea empatiei

Privirea repetată a suferinței prin ecran, fără reflecție și fără context, diminuează răspunsul emoțional. Tinerii pot deveni mai puțin sensibili la durerea reală din jurul lor.

„Trebuie spus și asta: cămătarii nu sunt un fenomen izolat. Ei prosperă acolo unde există sărăcie, excluziune financiară, lipsă de educație, comunități uitate de stat. Un om care merge la cămătar nu o face din lăcomie, ci, de cele mai multe ori, din disperare, pentru că banca i-a închis ușa, pentru că nu mai are de unde lua un medicament, o factură, o pâine… Mediatizarea care arată doar «spectacolul», fără să spună de ce ajung oamenii victime, ratează esențialul. Și transformă o tragedie socială într-un produs de consum”, a adăgat Cristina Sevrani.

Tinerii sunt influențați negativ

În final, psihologul a dezvăluit și care este riscul real ca tinerii să fie influențați negativ de astfel de documentare, dar și de ce sunt atrași de poveștile de acest gen.

„Nu vorbim despre o teorie, ci de mecanisme demonstrate științific. Creierul adolescentului este încă în formare, partea responsabilă cu evaluarea consecințelor, cortexul prefrontal, se maturizează abia la 25 de ani. Până atunci, tinerii sunt mult mai sensibili la modele, la imagini, la «eroi» puternici. Iar când văd un cămătar prezentat ca un om respectat, cu bani și influență, mesajul ajunge la ei altfel decât la un adult.

Puterea, aparența de control și sentimentul că «nimeni nu le poate face nimic» sunt extrem de seducătoare pentru un adolescent care, prin definiție, se simte vulnerabil și caută o identitate. Tinerii nu mai fac, de multe ori, diferența între curaj și inconștiență, între respect și frică impusă. Și aici începe problema”, a mai afirmat Cristina Sevrani pentru Libertatea.

Mai mult decât atât, psihologul afirmă că părinții nu ar trebui să le interzică tinerilor să se uite la astfel de documentare, ci ar trebui să discute cu aceștia despre ce au văzut, dar mai ales despre ce cred și cum interpretează povestea.

„Explicați-i că realitatea unui cămătar nu e vila și ceasul Rolex, ci frica, izolarea, închisoarea și, adesea, moartea violentă. Oferiți modele alternative și reale de oameni care au reușit prin muncă, educație, antreprenoriat onest. Tinerii trebuie să se întrebe mereu: «Cine câștigă din faptul că eu mă uit la asta? Ce mi se vinde, de fapt?». Nu confundați carisma cu morala. Un om poate vorbi frumos și totuși să distrugă zeci de vieți.

Producători de conținut trebuie să-și asume responsabilitatea editorială: să echilibreze povestea agresorului cu vocea reală a victimei. Evitați estetizarea infracționalității. Suferința umană nu trebuie să fie frumoasă pe ecran. Documentarele despre cămătari pot fi un semnal de alarmă necesar sau pot deveni, fără voia nimănui, manuale involuntare de admirare a ilegalității. Diferența o face perspectiva: cea a creatorilor, dar mai ales cea a noastră, ca privitori.

Într-o lume în care atenția a devenit cea mai valoroasă monedă, a privi critic este, poate, cea mai importantă lecție pe care le-o putem da copiilor noștri. Pentru că, până la urmă, întrebarea nu este «Ce vezi?», ci «Cum vezi?». Iar răspunsul la această întrebare va modela, pas cu pas, societatea de mâine”, a încheiat Cristina Sevrani.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE