MĂRTURIA TERIFIANTĂ a SORANEI ex-A.S.I.A.: „L-am văzut cu hainele rupte, lovit și cu pușca la cap”

La Revoluția din decembrie 1989, Sorana, fosta componentă a trupei de mare succes A.S.I.A. avea doar 6 ani. Cu toate acestea, își amintește cât se poate de bine despre clipele de groază pe care le-a trăit din cauza modului cum a fost tratat tatăl ei.
Ea le-a povestit prietenilor săi virtuali toate acele clipe, făcând o analiză și asupra a ceea ce se întâmplă în aceste zile în țară.
„Am auzit ce striga oamenii in strada.
Am vazut grupuri si grupuri.
Nu contrazic pe nimeni pentru ca nu sunt cu nimic mai presus.
Doar ca imi aduc bine aminte cum a fost la revolutie si inainte de ea. Desi nu aveam mai mult de 6 ani. Inainte de a-mi spune cineva ca eram prea mica, imi permit sa va povestesc cateva episoade.
Tatal meu era Kurd din Siria, doctor rezident fara cetatenie si refugiat politic. Abia dupa revolutie i-am primit numele. Locuia din cand in cand la caminul studentesc pentru ca nu era bine sa fie vazut cu mama ori cu mine. Mama era membru de partid, ca mai toti romanii. A fost un moment in care un vecin a aflat de ” ilegalitatea ” alor mei. Si anume ca se iubeau si aveau un copil. A inceput cosmarul”, și-a început Sorana povestea.

„Securitatea ne intra frecvent in casa in control. Taiau canapele, saltele, desfaceau sifoniere in cautare de valuta. Prinsa de mana alor mei, mergeam la militie pentru declaratii. Asa mi-a fost copilaria pana la caderea regimului comunist.
La revolutie, parintii mei faceau oale de mancare si duceau pachetele in strada pentru cei care strigau cam cum strigam noi acum. Tata lua copiii care se urcau pe buldozerele ce mergeau spre Universitate, in incercarea disperata de a le salva viata. Stiau ca acolo e moarte sigura. Mama ii tragea plangand de mana si le spunea ” nu mergeti mama ca va omoara”. Dar ai mei, cand eu dormeam, fugeau din casa si mergeau acolo dupa ei, sa le dea mancare si sa-i traga din multime pe cei deja raniti. Era sa-i pierd de multe ori. Vroiau cu disperare o schimbare pentru mine”,  a adăugat ea.

„Momentul pe care nu il sterg din minte a fost cel in care a sunat tata la usa casei. Am zburat sa-i deschid. L-am vazut cu hainele rupte, lovit si cu pusca la cap. Doi soldati il tineau de un brat si de altul. Doi tineri carora nu le-am uitat fetele nici azi. Unul ii spunea ” taci, ca te omor aici in fata ei „, in timp ce tata plangea si spunea „uitati am familie. Va rog imi speriati fata. Sunt student, am actele in casa”. Nu stiu cat timp a trecut pana a venit mama cu un tanc de hartoage, tremurand din cap pana in picioare. Abia s-au uitat pe ele si apoi l-au impins pe tata in casa. Ultimele cuvinte inainte sa plece nu au fost ” ne pare rau „. Au fost ” ai scapat de data asta terorist imputit „.
Imi aduc bine aminte. Toate cuvintele, toate fetele, toate senzatiile…fiecare sunet de glont.
Nu vreau sa le mai aud vreodata.
Imi doresc o Romanie normala. Un sistem bine pus la punct cu legi pe care sa le respecte ala de merge pe jos dar si ala de coboara din cea mai scumpa masina. Nu vreau legi aplicabile pentru p….e, iar restul pe pile. Imi doresc ca cei care ocupa scaunele impozante sa-si respecte cuvantul dat. Sa taca si sa faca. Sa vedem si sa simtim rezultate. Nu doar sa se afle in treaba.
Stim cum baga pana in sacul cu bani, dar sa si dea din ei”, a mai spus Sorana.

„Tragedia asta de la Colectiv, unde mi-am pierdut prieteni, ne-a ajuns la os. Eu trebuia sa fiu acolo dar mi-a fost somn. Am muncit foarte mult in ultima perioada, cu doar 3h ore de somn pe noapte. Nu am fost capabila sa merg. Poate de asta sunt azi aici. Nu stiu.
Ieri am postat despre Parintele Daniel. Cineva, intr-un mod respectos, m-a rugat sa nu ma iau de religie.
Nu as indrazni vreodata. Eu cred in Dumnezeu. Daniel nu este Dumnezeu. Pentru mine, el nu este religie.
Si ma iertati ca imi permit sa spun asta dar am senzatia ca daca am fi fost un popor catolic, Papa Francis era demult aici cu noi. E o parere, nu aruncati cu pietre.
Parintele Daniel, trebuia sa fie apolitic. Sa ne invete pe noi crestinii sa spunem in cor rugaciuni. Sa mangaie fruntea mamelor indurerate. Sa le aminteasca celor din strada de Cuvantul Domnului.
Nu a cerut nimeni mai mult.
Dar ei s-au ascuns pentru ca nu era in interesul lor sa fie partasi cuiva. Iar singurul lucru pe care l-au spus a fost ca trebuia sa mergem la biserica si nu in club. Ne-a deschis cumva parintele usile bisericii, invitandu-ne la ruga si noi am refuzat?”, a încheiat Sorana Mohamad.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE