Monica Davidescu face confesiuni intime despre familia ei: "Ne-am gândit serios să adoptăm un copil"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Monica Davidescu și Aurelian Temișan formează unul dintre cele mai solide cupluri din showbiz. Au știut din prima clipă că vor avea un destin împreună și au vrut neapărat un urmaș, ca familia să fie completă. Luaseră în calcul chiar și adopția, subiect despre care a vorbit în premieră, pentru Libertatea.
-Libertatea: Dând timpul înapoi, când ai ajuns în București să îți faci o carieră, cât de greu ți-a fost? Cum te descurcai cu banii? Stăteai cu chirie? Ce joburi ți-ai luat ca să te poți descurca?
-Monica Davidescu: Cu banii, uneori, mai bine, alteori, mai prost. Nu au fost un scop în viață. Am muncit și muncesc pentru ei, sunt o apreciere a muncii mele, îi folosesc unde am nevoie, dar nu fac din asta scopul vieții mele.
Când am venit în București, am făcut figurație la Televiziunea Română, am fost ajutor de magazioner la TVR, am fost secretară la o firmă de consultanță economică, am fost model, dansatoare, prezentatoare, apoi am dat examen la facultate și am rămas în această meserie, care înseamnă mai mult decât o simplă specializare.
-În momentul în care ai devenit studentă la UNATC, lucrurile în viața ta s-au îmbunătățit? Când ai câștigat primii bani ca actriță și ce ți-ai luat din ei?
-Pe perioada studenției am lucrat tot timpul ca model și prezentatoare de spectacole. Primii bani din teatru au fost cei de la bursă. Nu știu ce mi-am cumpărat. Probabil am plătit chiria.
-Tot în perioada studenției l-ai cunoscut pe Aurelian Temișan. Când ți-ai dat seama că el este alesul?
-Ne-am mutat împreună la câteva luni după ce ne-am cunoscut. Știam că avem un lung drum împreună, dar nu îi făceam o proiecție. Mergeam pas cu pas, alături.
-Sunt vedete care au schimbat viața unui copil prin adopție (Elena Cârstea, Dana Nălbaru), ai luat în calcul vreodată această variantă? Dora ți-a solicitat vreodată un frățior sau surioară?
-Înainte de a o avea pe Dora ne-am gândit serios să adoptăm un copil. Apoi a venit Dora și, cu toate că am sperat la un frate sau o soră pentru ea, nu s-a întâmplat. Acum ne implicăm cu toții în evenimente ce pot ajuta mai mulți copii.
-Când a început Dora să te ajute?
-Dora se implică alături de mine în astfel de evenimente de când era la grădiniță. Din momentul în care a învățat să dăruiască din jucăriile ei pentru copii care nu au posibilități.
-Ce reguli de conviețuire v-ați impus tu și Aurelian, pentru a păstra armonia și fericirea în viața de familie?
-Să fim noi înșine. Respectul reciproc e de la sine înțeles. Faptul că suntem amândoi în lumea spectacolului și că încercăm să facem împreună o mulțime de lucruri, ne ajută să ne completăm, să ne susținem și să ne înțelegem nevoile.
-Care a fost momentul în care viața ta în Capitală - atât profesional, cât și personal - s-a echilibrat?
-În 1998, când am fost angajată la Teatrul Național București. Este locul pe care îl îndrăgesc cel mai mult după casa mea. Respect teatrul pentru ceea ce reprezintă ca echilibru în viața mea și ca punct de reper în societate.
