„TATA”, un film rupt din rai

Nu poate fi abordat cu moralizatoare detașare. Și, contrar a ceea ce poate unora le-ar plăcea să creadă, nu este deloc un subiect care aparține mentalității unor epoci trecute. Inundă rubricile de știri ale mass-media din mai toate colțurile lumii.

Putem identifica, privind ciné-vérité-ul minunatei Lina Vdovîi – care, alături de Radu Ciorniciuc, semnează regia – un specific românesc al violenței domestice, fie aceasta de dincolo sau de dincoace de Prut. Este violența „sfântă” a bătăii „rupte din rai”. Iar expresia „o mamă de bătaie” este de netradus. Încă trăim, din nefericire, într-o normalitate a violenței.  

Există un firesc al violenței în familie, ilustrat de singura secvență din film la care publicul râde. Cu furie reținută – râde. Episodul în care tatăl abuzator se duce la preot să se spovedească, să obțină iertarea păcatelor, conștientizate abia atunci când a fost la rându-i abuzat și i-a cerut ajutorul fiicei jurnaliste, pe care o chinuise în copilărie, să îi facă dreptate. Cu seninătate, preotul îi spune: ai copii care s-au realizat în viață, n-ai greșit cu nimic, e clar că ai procedat bine aplicându-le corecții fizice. 

Privim această poveste adevărată aproape închizând ochii și scrutându-ne propria viață. După o copilărie de groază, fiica se reîntâlnește cu un tată înspăimântat, rupt el însuși în bătaie de stăpânul la care muncea în străinătate. Fiica jurnalistă are în față provocarea profesională de a investiga condiția muncitorilor migranți din țările sărace. Pe de altă parte, victima are în față călăul. Alege să-și facă meseria. Știind că, făcându-și meseria, va retrăi traumele copilăriei. Că se va reîmbolnăvi de trecut. Dar știind și că, numai privind în ochi adevărul crud, își poate și ne poate oferi vindecare.  

Ciné-vérité-ul Linei Vdovîi și al lui Radu Ciorniciuc are meritul de a rupe barierele prejudecăților. Nu este o rușine să fi fost agresat în copilărie. Un suflet curat de copil percepe violența exercitată asupră-i ca pe propria vină peste care este firesc să se ridice biciul pedepsei. 

După cum nu este ceva ce să ascunzi până și de tine, ca pe un viitor avortat. Să supraviețuiești, să nu te transformi din victimă în călău, trebuie să îți conștientizezi, să îți exorcizezi durerea. Te vor auzi și te vor înțelege toți cei care, inadmisibil de mulți, au trecut și trec prin aceleași experiențe. Și îți vor întinde mâna, și îți vor oferi soluții. 

Filmul „TATA” (fiecare majusculă doare) este rupt din rai. Dar nu în sensul înspăimântătorului proverb românesc „bătaia e ruptă din rai”, ci în sensul cel mai plin de speranță. Un rai, un liman tămăduitor, din care, ca un demiurg, ca propriul tău demiurg, poți schimba lucrurile. Te poți vindeca, vindecându-i și pe alții.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 2

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE