Video | Iată povestea familiei Luca de la "Românii au talent"!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Viorica s-a născut în judeţul Mureş fiind cea mai mare dintre cei patru copii ai familiei Haba.
"Îmi plăcea si dansul popular, mergeam la "joc în sat" unde am si învăţat să joc, dar mă preocupa mai mult scoala - eram o eleva foarte silitoare. În familia mea era mare pasiune pentru folcor, pentru dansul popular, începand cu bunicii, parintii, unchii si mătuşile mele (au dansat intr-un ansamblu folcloric la Tg-Mures), iar mai tarziu fratii si nepoatele mele. Eu cred că te naşti cu talent si pasiune, iar dacă în viaţă ai si modele (pentru mine au fost parintii mei) poţi face performanţă în orice domeniu, dar este nevoie şi multă muncă", spune ea.
Alături de sotul ei au început să aiba tot mai mult success. La petreceri se oprea lumea din dans sa ii admire, ramaneau singuri pe ringul de dans in aplauzele celorlalti si atunci spre bucuria tuturor faceau piruete pana se oprea muzica. Simteau ca pentru ei este ceva normal, stiau ca lumea ii admira, iar spectacolul pe care il ofeream ei era greu de uitat.
În vara anului 2010, văzând reclama la Pro TV, copiii, care tot timpul i-au admirat i-au inscris la concursul "Românii au talent".
"Emotia si bucuria ce am simtit-o pe scenă în faţa publicului si a juriului nu se poate compara cu nimic. Regret că tot ce mi se intimpla acum, ca acest concurs nu a avut loc in urma cu 10-15ani"
Emil s-a nascut in satul Gheorghieni com. Feleacu jud. Cluj, fiind cel mai mic dintre cei trei baieti ai familiei LUCA. Clasele I-IV le-a absolvit la scoala generală din satul natal, unde invatatoarea i-a cultivat dragostea fata de dansul popular. La acea vreme isi dorea să se facă balerin, sa urmeze "Liceul De Coregrafie" din Cluj-Napoca, dar mama sa l-a descurajat de la inceput: "Mai copile din dansuri nu poti trai", fara sa stie la acea vreme ca toată viata lui va fi legata de dans.
În anul 1972 a decedat tatal sau, fiind astfel nevoit să se angajeze la intreprinderea "Remarul 16 Februarie", pentru a se intretine si pentru a-si putea continua liceul la seral pe care l-a absolvit in 1978.
În familia lui pasionati de folclor erau fratii mei mai mari, Luca Vasile (actualmente medic militar colonel in rezerva) si Luca Augustin - alaturi de care a efectuat nenumarate turnee in tara si strainatate.
In ceea ce priveste dansul, a fost mereu inventiv, a avut pasiunea spectacolelor de inalta tinuta, a fost primul coregraf care a introdus in dansurile folclorice ‘break-ul" si care a depasit limita de 6 piruete introducand in dansurile lui chiar si serii de cate 60 de piruiete. In toata aceasta perioada a participat la numeroase concursuri nationale si internationale in calitate de solist dansator castigand mereu locul I, fiind dansatorul cu cea mai mare deschidere.
O mare pasiune a lui Emil a fost si tirul cu arma, sport pe care l-a practicat in perioda 1972-1982 la Clubul sportiv "Medicina Cluj", dobandind categoria de clasificare "Internationala".
"Simt că la cei 54 de ani ai mei, mai am multe de arătat în dansurile populare, si după o pauză de 17 ani acest concurs "Romanii Au Talent" m-a determinat să reiau activitatea de coregraf reactivand ansamlul meu de suflet "Cununa Transilvan"."
Povestea lor de dragoste
Viorica a auzit că există în Cluj-Napoca un coregraf foarte tanar la Ansamblul folcloric "Cununa Transilvan" al U.T.C, fiind cunoscut ca cel mai mare dansator, singurul care in timpul dansului putea ridica piciorul la 180 grade. Acel instructor se numea Emil Luca.
Si-am dorit foarte mult sa danseze in ansamblul lui, asa ca in toamna anului 1981 cu multa emotie l-a cautat, a trecut de preselectie si a devenit membra in ansamblu. A ramas impresionata de talentul, tineretea si farmecul lui de la inceput, asa ca dupa primele repetitii le-a spus colegelor de facultate ca s-ar putea intr-o zi sa se casatoreasca cu el, iar toate au inceput sa rada.
Timp de un an de zile, Viorica si Emil erau doar amici, avand mai mult o relatie strict profesionala. Viorica era deja oricum fascinata de el, de modul lui de a fi si ii placea ca o facea sa rada mult. Primul pas, l-a facut intr-un fel, Viorica intrebandu-l : "Nu ti-ar placea sa fim prieteni?" Iar el i-a raspuns: "Crezi ca avem vreo sansa? Probabil, parintii tai nu m-ar accepta niciodata!" Emil credea despre el ca nu era un barbat atragator fizic, ci avea doar sarm cu care te cucerea prin felul de-a fi. Si intr-adevar, in prima faza, parintii Vioricai n-au fost incantati de Emil si nici de relatia lor. In cele din urma, au trecut peste toate obstacolele si s-au casatorit!
De când au renuntat la dans, de aproximativ 16 ani, Viorica si Emil au o mica gospodarie din care isi duc si traiul într-un sat din judetul Cluj (este satul natal al sotului). Lor le place sa spuna ca sunt agricultori Acum, traiesc din productia de fructe din livada proprie. Vand mere si pere.
Emil, este si vornic la nunti sau maestru de ceremonii si este cel care conduce nunta (merge si cere mireasa, vorbeste in numele mirilor, merge la nas sau organizeaza el muzica si servirea la mese).
Relatia cu copiii lor este una extraordinara. Ca parinti, le-au insuflat amandurora dragostea pentru folclor si dansul popular. Astfel, ambii copii fac parte dintr-un Ansamblu Studentesc. Fiica, Cristina, a crescut in atmosfera spectacolelor, fiind cu ei peste tot. Cristina a mostenit dragostea si pasiunea pentru dans, cochetand cu baletul, teatrul si acum cu folclorul.
La rândul ei, Cristina este foarte mandra de parintii ei si chiar ea i-a inscris la concursul "Românii au talent". Fiul lor, Vasile (19 ani), a fost cel care i-a ajutat să-şi caute muzica pentru numărul de piruete.
Viorica speră ca pe viitor copiii lor să-i depaşească la valoare şi performanţă în dans.
