De unde vine expresia „Acarul Păun” și ce semnificație are

Dincolo de variantele și de stilurile ori particularitățile lingvistice, fonetice și morfologice, o limbă națională se caracterizează printr-o serie de ingrediente importante, iar aici ne referim la ortografie, lexic, morfologie și etimologie. În același timp, orice limbă se distinge de altele prin modalitatea prin care unele cuvinte care alcătuiesc vocabularul pot căpăta o tentă artistică mai aparte prin care se pot transforma în expresii, proverbe și zicători populare. Adică acele îmbinări de mai multe cuvinte prin care noi, oamenii, așa cum spuneam, ne dorim să transmitem celor din jur cât mai precis ceea ce simțim. Unele pot fi pe cât de interesante, pe atât de amuzante.

Ce sunt expresiile și proverbele

Asemenea majorității limbilor care sunt vorbite în zilele noastre pe toate meridianele globului, și limba română este un izvor nesecat de proverbe, expresii, zicale și zicători. Majoritatea acestora își au originea în obiceiurile și în cultura populară străveche, iar multe dintre vechiile expresii românești sunt folosite și în zilele noastre.

Toate aceste aforisme sunt învățături morale, care au rădăcini adânci în experiența de viață a înaintașilor noștri. De obicei, ele au o formă metaforică și exprimă un adevăr perceput, simplu. De cele mai multe ori, în diferite culturi regăsim aceleași expresii, care pot avea o formă ușor modificată, dar cu același înțeles. În limba română, bogăția cuvintelor și spiritul ușor auto-ironic conferă o notă suplimentară frumuseții expresiilor.

Recomandări

EXCLUSIV. PNRR-ul avansează în ritm de melc. Zeci de restanțe ale Guvernului Ciolacu. România riscă să piardă miliarde de euro

La fel ca expresiile din alte limbi, și cele din limba română au origini străvechi și semnificații literare. Altele sunt aparent destul de greu de înțeles. De-a lungul istoriei, unele expresii românești au ajuns să fie utilizate atât în vorbirea curentă, cât și în literatură. Una dintre cele mai des folosite expresii care există în limba română este „acarul Păun”. Dar, așa cum se întâmplă și în cazul altor expresii, nu mulți sunt cei care cunosc originea și semnificația acesteia. De unde provine această expresie și ce semnifică aceasta vei putea afla citind acest articol.

Mitul acarului Păun

Acarul Păun nu este numele vreunui erou de roman, snoavă sau baladă. Acarul Păun chiar a existat și probabil că ar fi rămas un anonim dacă nu ar fi fost implicat într-un tragic accident feroviar care a avut loc în urmă cu un secol.

Istoria a lăsat foarte puține informații despre acarul Ion Păun. Acesta s-ar fi născut în anul 1880, în comuna Jugureni, pe atunci în judeţul Buzău, astăzi aparținând de județul Prahova. Acesta a absolvit o şcoală de scurtă durată la Buzău, iar în 1906 s-a angajat ca acar, adică manevrant de macaz, la staţia Vintileanca, acum Săhăteni. De asemenea, era căsătorit și tată a patru copii.

Recomandări

România, între țările care vor pierde zile de vreme confortabilă în următorii ani. Balcanii, zona cea mai afectată din Europa de schimbările climatice

Ion şi-a făcut conştiincios datoria de angajat al statului, până în ziua de 2 iulie 1923, care avea să-i schimbe definitiv destinul și să-i aducă renumele. Ziarele acelor vremuri și cele câteva articole apărute în publicațiile ceferiste pe această temă l-au descris ca fiind o neînsemnată rotiţă dintr-un uriaș mecanism și au contribuit la conturarea mitului acarului, scrie site-ul Historia.ro.

Acarul se afla la baza sistemului corpului feroviar din România, fiind unul dintre personajele anonime care şi-au asumat condiţia umilă. Potrivit sursei citate, acarul era o treime funcţionar de stat, o treime servitor al şefului gării şi o treime ţăran care trebuie să-şi asigure traiul desfășurând activităţi agricole. În mod paradoxal, el primise din partea CFR o uriașă răspundere, și anume să asigure siguranţa călătorilor.

Acarul avea să devină în timp un personaj important în societatea românească, fiind transformat în mit şi poziţionat sub zodia ţapului ispăşitor. El era asociat de obicei cu omul cinstit care munceşte din greu. Condiţiile grele de viaţă şi de muncă ale acestei meserii aveau să contureze mitul acarului în publicațiile vremii. Spre exemplu, în 1906, un ziar ceferist scria despre acar: „Săracul, ţi-e mai mare mila când îl vezi în timpul frigului ghemuit lângă macaz adăstând ore întregi sosirea trenului… apoi unde mai pui serviciile particulare pe care le fac şefilor de gară care le răpesc şi puţinul timp de repaos… Aşa că acestora li s-ar putea mai bine zice robii drumului de fer, iar nu funcţionari”.

Recomandări

Cum a ajuns Petre Roman inculpat în Dosarul Mineriadei din 1990: „în subsolul Universității s-au găsit 22 de arme cu glonț; la sediul PNȚCD, substanțe halucinogene și materiale legionare”

Tragedia din gara Vintileanca

Expresia „acarul Păun” este proiectată în mentalul colectiv românesc drept mitul „ţapului ispăşitor” și îşi are originea într-un personaj real, și anume acarul Ion Păun. Acesta a fost considerat unicul vinovat pentru ciocnirea între două trenuri, care s-a produs în urmă cu un secol, într-o micuță gară situată pe ruta Ploieşti-Buzău.

În acel tragic accident care a avut loc în ziua de 2 iulie 1923, în stația Vintileanca (azi Săhăteni), în judeţul Buzău, trenul accelerat 701 care venea de la București și se îndrepta spre Iași s-a ciocnit de un tren marfar care staţiona. În urma coliziunii, mai multe vagoane ale ambelor trenuri au fost distruse, iar nu mai puțin de 66 de călători și-au găsit sfârșitul. De asemenea, alte 105 persoane au fost rănite, mai scrie sursa citată.

Inițial, nefericitul accident ar fi fost cauzat ca urmare a faptului că acarul de serviciu în acel moment nu ar fi observat că acul macazului, care este manevrat pentru a trece un tren de marfă pe altă linie, se defectase. Drept urmare, acesta nu s-a mai închis, iar trenul de călători, intrat cu mare viteză în gară, a fost direcționat în mod eronat pe aceeași linie pe care se afla marfarul și, inevitabilul s-a produs.

Acarul Păun, condamnat pe nedrept

Nefericitul eveniment şi-a câştigat o notorietate de moment pe fondul impactului pe care l-a avut, dar și prin prisma durerii provocate familiilor victimelor. În același timp, în urma investigațiilor efectuate atunci, unic vinovat pentru producerea acelui accident a fost considerat muncitorul responsabil cu manevrarea acelor de macaz.

După producerea accidentului, speriat. acarul Ion Păun a fugit, ceea ce a făcut să fie considerat principalul vinovat. Se spune că adevăraţii vinovaţi, și anume persoane importante ale acelor vremuri, au fost scoşi basma curată, în timp ce acarul Ion Păun a fost găsit singurul vinovat pentru producerea acelui accident, care a rămas în istorie ca fiind una dintre cele mai mari tragedii feroviare produse vreodată pe teritoriul României.

Raportul comisiei de anchetă a consemnat mai multe cauze și persoane vinovate de această tragedie, însă concluzia investigațiilor l-au găsit vinovat doar pe acarul Păun, care a fost condamnat la închisoare. În urma anchetei, Ion Păun a fost găsit vinovat, fiind destituit și aruncat în închisoare. De asemenea, frânarul trenului de marfă a fost și el destituit şi deferit justiţiei, în timp ce mecanicul locomotivei trenului de călători a fost amendat şi sancţionat cu neavansarea timp de doi ani. În schimb, împiegatul de mişcare şi şeful gării Vintileanca au fost doar destituiţi.

Ziarele vremii nu s-au declarat mulțumite de rezultatele anchetei oficiale,. Acestea erau convinse că acarul Ion Păun era nevinovat și că a fost scos țap ispășitor pentru a-i scoate basma curtă pe mai-marii vremii. De altfel, el era prezentat drept victimă a sistemului.

Citește și:  Ce înseamnă să „o întorci ca la Ploiești” și de unde provine expresia

Care este semnificația expresiei „acarul Păun”

Acarul a fost eliberat din închisoare, însă la scurt timp a murit, ceea ce a contribuit la conturarea imaginii de nevinovat în tragedia de la Vintileanca și pus să răspundă pentru greșelile mai-marilor sistemului de atunci. De altfel, la acel moment, s-a zvonit că el nici nu s-ar fi aflat la post în acel moment, ci se afla pe câmp, să păzească animalele şefului de gară.

Din acel moment, această sintagmă – „acarul Păun” – a fost folosită și încă este folosită și în zilele noastre atunci când se dorește a se indica o anumită persoană considerată țap ispășitor și asupra căreia se aruncă greşelile comise de altcineva. De obicei, aceste persoane, adevăraţii responsabili pentru respectivele greșeli, sunt oameni care dețin funcţii înalte şi au conturile doldora de bani, care nu plătesc decât foarte rar sau chiar deloc pentru vinovăţii evidente.

Mai mult decât atât, în anul 2007, „acarul Păun” a fost introdus în Dicționarul de argou al limbii române. Definiția acestei sintagme este următoarea: „persoană învinuită pe nedrept de comiterea unei infracțiuni pentru acoperirea adevăraților vinovați”.

O altă teorie, neconfirmată, care este legată de originea expresiei „acarul Păun” își are originea în poveștile magice din folclorul românesc, în care animalele aparent neînsemnate capătă calități și puteri supranaturale. Astfel, acarul Păun poate fi considerat un personaj mitologic care posedă abilități și cunoștințe neobișnuite, însă este înfățișat sub forma unui acar obișnuit, ascunzându-și adevărata sa identitate și valoare. În general, expresia „acarul Păun” este folosită în contextul în care se dorește să se sublinieze faptul că aparențele pot fi înșelătoare și că uneori lucrurile mici sau neimportante pot ascunde în ele o înțelepciune sau o valoare deosebită. Semnificația acestei expresii ne amintește că nu ar trebui să judecăm lucrurile doar după aparențe și că ceea ce este evident poate să nu reflecte întotdeauna esența sau adevărata valoare a lucrurilor.

Foto:!23rf.com

Citește și:  De unde provine expresia „a băga mâna în foc pentru cineva” și ce semnificație are aceasta

Urmărește-ne pe Google News