Adela vă sfătuiește în sex și iubire. „Sunt în pragul divorțului, pentru că socrul meu s-a băgat în căsnicia noastră”

Adela, specialista noastră în probleme de cuplu, îți stă la dispoziție.

Scrie-i Adelei pe adresa scrieadelei@libertatea.ro şi citește în Libertatea sfaturile ei.

Bună, Adela,

Nu știam dacă să îți scriu sau nu, dar aș vrea ca experiența mea să fie auzită și de alta femei și să învețe ceva din ea. Aș vrea, dacă se poate, să îmi păstrez anonimatul.

Sunt căsătorită de un an de zile, iar relația mea cu soțul meu a început să fie tensionată din cauza socrului meu.

Ne-am cunoscut acum 5 ani de zile și, deși timp de 2 ani de zile nu am avut nici o tangență amândoi șinu a afișat nimic mai mult decât c-am fi doi amici, abia după doi ani de zile ne-am reîntâlnit și am decis să construim ceva frumos împreună.

Am fost și sunt îndrăgostită profund de el. După aproape un an de zile am decis să ne mutăm împreună în chirie. Eu mă certam foarte tare cu părinții mei și practic din cauza neînțelegerilor dintre mine și ei am fugit de acasă și am stat două săptămâni la familia lui acasă, apoi ne-am mutat împreună cu chirie în oraș.

Încă de la început socrul meu și-a impus postura de stăpân și, deși la început nu am spus nimic, pe măsură ce trecea timpul mă deranjau unele lucruri. Eu sunt profesoară, iar el lucrează în armată. În perioada când stăteam în chirie, eu aveam programul foarte încărcat. Plecam dimineața la ora 7 și veneam seara la ora 7, iar în weekend, când era momentul meu de relaxare, în care puteam să mă odihnesc cum trebuie, eram mereu trezită de socrul meu dis de dimineață, încât nici nu aveam timp să mă schimb de pijamale sau mai ales să îmi iau un halat pe mine.

I-am explicat frumos iubitului meu, pentru că pe atunci eram iubiți, că mă deranjează acest lucru, crezând că va înțelege. La scurt timp, deși nu eram căsătoriți, am reușit să se cumpărăm un apartament al nostru. Eram în culmea fericirii, dar mai târziu aveam să înțeleg că această fericire se va transforma în lacrimi amare, în nopți nedormite și mult stres, multe incertitudini.

Totul a decurs normal. De Crăciun m-a cerut de soție și, fără să ezit, am spus da. Era tot ce își putea dori orice femeie. Aveam lângă mine un om iubitor, căruia îi păsa de mine, îmi făcea toate poftele, însă vizitele socrului meu nu încetau să apară, dar incercam pe cât posibil să evit orice conflict cu el, cu toate că și părinții mei locuiesc în oraș și niciodată nu veneau neanunțați la noi acasă, pe când tatăl lui făcea astfel de vizite inopinate.

Am încercat să discut cu el pentru că se apropia momentul mult așteptat, urma să facem cununia civilă și aveam nevoie de o garanție că aceste lucruri vor înceta după căsătorie și că tatăl lui va înțelege niște lucruri. Am înțeles că tatăl lui este de la țară și că atunci când vine în oraș să își facă cumpărăturile mai trece și pe la noi, dar aceste vizite erau din ce în ce mai dese.

În Octombrie 2016 am făcut cununia civilă și fix în ziua cununiei am avut o ceartă teribilă cu cel care urma să îmi devina soț tot din cauza tatălui lui. Avem cununia programată la ora 16:45 și socru meu s-a gândit să vină mai devreme în oraș, pe la 15:00 și să se autoinvite la noi la cafea. Am rămas surprinsă și am încercat să îi explic viitorului meu soț că nu poate veni pentru că eu urma să îmi fac chestiile de femei. S-a supărat teribil. Am trecut și peste acest incident și am mers la primărie. Era cea mai frumoasă zi din viața mea mă mărităm cu cel mai minunat om din viața mea. Eram a lui și el al meu pe vecie.

Lucrurile între noi, încetul cu încetul, începuseră să se așeze, socrul meu nu mai făcea vizite inopinate. Nu exista weekend în care să nu mergem la el la țară să stăm cu familia lui sau să mergem la mine și să stăm cu familia mea. Eram în culmea fericirii, viețile noastre începeau ușor, ușor să prindă contur și noi să avem familia noastră, așa cum ne-am dorit dintotdeauna. Rezervasem localul pentru nuntă, muzica, fotograful pentru anul următor pe data de 28 iulie 2018 urma să îmbrac rochia de mireasă mult visată și el costumul de ginere, însă ce mă așteptam nici în cel mai mare coșmar al meu nu mi-aș fi putut imagina.

După ce am dat toate avansurile, soțul meu a început să se schimbe. Își petrecea mai tot timpul liber pe care îl avea numai la țară la tatăl lui, evitând să ne mai întâlnim, să mai vorbim sau să mai avem timp și pentru noi doi. În luna iunie a acestui an ne-am certat teribil și chiar eram hotărâți să punem punct căsniciei noastre, dar îndrăgostită nebunește de el după două săptămâni de încercări din partea mea am reușit să ne împăcăm și să mai dăm o șansă căsniciei noastre. Totul decurgea normal, simțeam că omul de lângă mine pe care îl iubeam se schimbă încet-încet, că a înțeles ceva din toată despărțirea aceasta și că în final vom avea în sfârșit familia noastră fără tatăl lui, că vom avea și noi timp doar pentru noi.

Lucru fals. A mers totul bine o perioadă de timp, până când soțul meu și-a reluat vechile obiceiuri. Începuse iar să mă neglijeze, nu mă mai asculta, nu mă mai ajută în casă, prefera să stea peste program mereu la serviciu, prefera să plece în cât mai multe misiuni sau să își petreacă tot timpul la țară ori făcând alte lucruri.

Înțelegeam pentru că eu în perioada iulie-septembrie aveam examene pentru serviciul meu și mă gândeam că face toate aceste lucruri ca să îmi ofere liniște în casă să pot învăța.

După ce am terminat cu examenele mele am crezut că totul va reveni la normal, dar nu a fost așa. Soțul meu își vedea în continuare de treburile lui, iar pe mine mă evita complet. Acum două săptămâni, că să mă fac auzită și înțeleasă de el, am țipat la el și s-a supărat, ne-am certat destul de tare. Eu am plecat acasă la părinții mei și el acasă la tatăl lui.

Dar adevăratul motiv pentru care de fapt ne-am certat nu a fost acesta că am țipat la el ci faptul că de la un timp mi se interzicea de prea multe ori din partea tatălui său să iau ceva de la părinții mei. Totul trebuia să iau de la socrul meu și ultima dată am luat niște struguri de la părinții mei, iar socrul meu s-a supărat foarte tare și a făcut un scandal monstru spunând că de ce am luat de la cuscra, adică de la mama mea, struguri, că ce, el nu are?

Acum, după două săptămâni de când soțul meu stă mai mult pe la țară, iar eu m-am întors de o săptămână de la părinții mei, în apartamentul nostru, am aflat că socrul meu îl încurajează să divorțăm, spunându-i chiar el că dacă nu ne mai înțelegem să își caute pe alta.

Și chiar a avut curajul să spună în casa noastră că eu nu sunt suficient de bună pentru băiatul lui, fără ca soțul meu să ia nici un fel de atitudine la aceste cuvinte auzite din gura tatălui său.

Acum suntem în pragul divorțului, dar ca să nu ajungă la divorț i-am lăsat soțului meu mesaje prin acare i-am transmis adevăratele motive pentru care și eu am ajuns să îmi doresc acest divorț și i-am explicat, cât de cât, determinându-l cumva să se întoarcă acasă. I-am explicat că îmi doresc să avem familia noastră fără tatăl lui, că îmi doresc ca el singur să ia decizii cu privire la viața lui și la căsnicia noastră și să nu se mai lase influențat de tatălui lui. Nu am primit nici un răspuns.

Tot nu a venit acasă, tot nu vorbește cu mine, tot nu mă sună. Nu mai știu ce să fac. Nu îmi doresc să divorțăm, dar oare cum să fac să înțeleagă că mă deranjează că socrul meu face parte mult prea mult din viețile noastre? Îl iubesc nespus de mult și îmi doresc să îmbătrânim împreună. Oare ce ar mai trebui să fac? Cum ar trebui să mai procedez? Să depun actele de divorț sau să mai aștept puțin, poate îi vine mintea la cap? Îți mulțumesc!

Adela răspunde:

Draga mea,

Am mai spus și altă dată: bărbații reacționează la lucruri concrete. Dacă aștepți să-i vină soțului tău mintea la cap doar pentru că s-a gândit un pic, vei aștepta mult și bine. Mai mult valorează un gest concret, cum ar fi să depui cerere de divorț. Asta îl va face să-și pună problema la modul foarte serios dacă însemni ceva pentru el sau nu, pentru că numai așa poate să-și dea seama că te poate pierde. Dacă reacționează, atunci înseamnă că îi pasă. Dacă te lasă să divorțezi, înseamnă că deja l-ai pierdut, n-are rost să te mai chinui pentru că oricum nu ar fi mers. Eventual poți să-l anunți ziua și ora exactă când vrei să te duci să depui actele de divorț, împreună cu un mesaj de dor și de durere, să înțeleagă că îți pare rău, dar nu poți continua așa. Oricum, dacă relația voastră este mai profundă decât toate aceste certuri, vă veți împăca oricum, cu sau fără acte. Dacă nu, degeaba aveți acte, actele nu ajută la nimic acolo undea nu există iubire reciprocă. Fii puternică și nu renunța la libertatea ta, mai devreme sau mai târziu lucrurile se vor aranja cum trebuie. Chiar dacă nu recunoaște acum, soțul tău te admiră în sinea lui pentru că nu accepți compromisuri. Dacă nu, nici nu merită să plângi după el, pentru că nu se ridica la înălțimea ta.

O româncă va deveni prima doamnă a Cataloniei, dacă provincia își va câștiga independența! Cum arată vasluianca Marcela Topor, soția președintelui Cataloniei

Urmărește-ne pe Google News