Ușile trenului în care Nicolae Ceaușescu călătorea prin România au fost deschise. Garnitura prezidențială a ajuns în Gara de Nord, iar românii care altădată ar fi privit-o de la distanță pot acum să urce în vagoanele rezervate conducerii comuniste, să intre în dormitorul prezidențial și să descopere „palatul pe roți” care traversa țara înconjurat de securitate și protocol.
Cuprins:
În „Săptămâna europeană a mobilității” Gara de Nord pare, pentru câteva ore, să fi schimbat epoca în care trăiește.
Printre trenurile care sosesc și pleacă, printre călătorii care își târăsc bagajele spre peroane și cei care aleargă să nu piardă trenul, o garnitură neobișnuită atrage toate privirile.
Nu este un tren de navetiști și nici unul dintre cele care duc zilnic mii de români spre marile orașe ale țării, ci trenul prezidențial folosit de Nicolae Ceaușescu, revenit în Gara de Nord și deschis acum publicului!
În urmă cu câteva decenii, apropierea de această garnitură nu era o chestiune de curiozitate.
Ci una care ținea de un protocol strict, pentru că trenul era destinat deplasărilor conducerii comuniste. Iar fiecare călătorie oficială presupunea măsuri de securitate și un întreg dispozitiv care transforma gara și traseul într-un spațiu controlat.
Astăzi, situația este aproape schimbată prin contrast: oamenii intră, fotografiază, se uită în compartimente și discută între ei despre cum arăta lumea celui care a călătorit în aceste vagoane.
Cei care au prins perioada comunistă se opresc ceva mai mult în dreptul dormitoarelor și al încăperilor rezervate președintelui.
Motivul e simplu! Fiecare detaliu pare să reactiveze amintiri despre o Românie în care diferența dintre viața oamenilor obișnuiți și cea a conducerii putea fi văzută chiar și într-un tren.
Cei mai tineri descoperă însă garnitura fără acest bagaj personal și privesc mai ales partea spectaculoasă a poveștii: un tren care nu semăna aproape deloc cu ceea ce însemna călătoria cu trenul pentru românul de rând.
Trenul prezidențial nu a fost conceput ca un simplu mijloc de transport, ci ca un spațiu în care Nicolae Ceaușescu și delegațiile oficiale puteau călători în condiții de confort.
Garnitura completă avea 17 vagoane! Existau două vagoane speciale, fiecare cu câte două dormitoare pentru președinte, alte două vagoane cu câte două dormitoare și sufragerie, destinate președintelui sau altor oficialități, precum și trei vagoane pentru miniștri, dintre care unul avea trei dormitoare, iar celelalte două câte patru.
În spatele acestor încăperi se afla o adevărată infrastructură destinată unei lumi care trebuia să poată funcționa chiar și atunci când se afla în mișcare.
Trenul avea un vagon-dormitor cu nouă cabine a câte două paturi, un vagon sufragerie, unul pentru bucătărie și unul restaurant, în timp ce două vagoane-uzină erau echipate cu motoare Rolls-Royce și asigurau alimentarea cu energie electrică a întregii garnituri, la o tensiune de 660 de volți.
Nici partea logistică nu fusese lăsată la întâmplare. Un vagon putea transporta automobilele care urmau să fie folosite la destinație.
Un altul era destinat transmisiunilor și era dotat cu echipamente STS, iar două vagoane de clasa I, fiecare cu câte nouă compartimente a șase locuri, completau garnitura.
Practic, trenul putea transporta nu doar oamenii, ci și o parte din infrastructura necesară unei deplasări prezidențiale.
Pentru vizitatorul de astăzi, poate cel mai puternic moment este acela în care pășește în dormitorul prezidențial.
Dincolo de ușă nu mai există zgomotul obișnuit al Gării de Nord, iar atmosfera din interior, mobilierul, finisajele și spațiile amenajate pentru odihnă creează senzația că ai intrat într-o cameră de hotel construită într-un tren.
Diferența este că această cameră putea traversa România în timp ce restul țării continua să trăiască o realitate complet diferită.
„Trenul prezidențial a fost realizat la Arad, fiind conceput ca un ansamblu feroviar complex, destinat deplasărilor oficiale la nivel înalt și funcționării autonome în condiții variate de exploatare”, este mesajul transmis.
În fața vagoanelor se formează grupuri mici de oameni, iar discuțiile sunt inevitabile.
Unii vorbesc despre Ceaușescu și despre perioada comunistă, alții sunt interesați de tehnica trenului, în timp ce cei mai tineri filmează pentru rețelele sociale și încearcă să își imagineze cum ar fi arătat o călătorie în această garnitură.
Pentru câteva minute, Gara de Nord devine astfel un loc în care două Românii se întâlnesc: cea a oamenilor care au trăit comunismul și cea a generațiilor care îl cunosc mai ales din poveștile părinților și din fotografiile de arhivă.
La câțiva metri de vagoanele prezidențiale, Gara de Nord își vede de ritmul ei obișnuit, cu trenuri care pleacă, oameni care verifică panourile cu plecări și sosiri, bagaje lăsate lângă bănci și călători care își calculează minutele până la următoarea conexiune.
În trenul lui Ceaușescu, timpul pare însă să fi rămas suspendat undeva în urmă, într-o perioadă în care deplasările liderului comunist erau înconjurate de discreție, protocol și securitate.
„Din punct de vedere tehnic, garnitura este proiectată pentru viteze de până la 200 km/h, fiind echipă cu boghiuri de tip Minden-Deutz, realizate sub licență germană, care integrează suspensie pneumatică și amortizoare hidraulice. Această configurație asigură stabilitate și confort la viteze ridicate”, află vizitatorii din Gara de Nord.
Astăzi, nimeni nu mai păzește ușa dormitorului prezidențial, iar oamenii care intră în vagon nu mai sunt membri ai unei delegații oficiale.
Sunt curioși, pasionați de istorie, turiști sau simpli călători care au văzut trenul în gară și au vrut să afle ce ascunde în interior.
Pentru unii dintre cei care îl vizitează, garnitura reprezintă luxul rezervat conducerii comuniste, pentru alții este o piesă spectaculoasă din istoria căilor ferate române.
Iar pentru cei care au trăit acea perioadă reprezintă o întâlnire directă cu o lume pe care au cunoscut-o și pe care acum o pot privi, pentru prima dată, din exterior.
Dacă pe vremuri trecerea trenului prin gări era un chin pentru forțele de ordine ale statului, astăzi, acea distanță nu mai este păzită de nimeni, iar trenul poate fi privit de aproape, fotografiat și explorat de oricine ajunge în Gara de Nord.
Așa cum spuneam „un element central al trenului îl constituie vagonul tehnic, echipat cu două grupuri electrogene diesel produse de Rolls-Royce, fiecare dezvoltând o putere de aproximativ 300-400 cai putere. Acestea furnizează energie electrică pentru întreaga garnitură, la tensiuni de 380V și 220V, alimentând sistemele de climatizare, iluminat, echipamentele de bord și instalațiile de comunicații”.
Garnitura care odinioară transporta președintele României, miniștri, oficiali și echipamentele necesare deplasărilor oficiale nu mai are o misiune politică și nu mai pleacă într-o călătorie prezidențială.
Astăzi poate fi vizitată de oamenii obișnuiți, la evenimente speciale organizate de autoritățile de la noi.
Ușile sunt deschise, iar cei care odinioară ar fi rămas la distanță pot urca în tren și pot vedea cu ochii lor cum arăta „palatul pe roți” al lui Nicolae Ceaușescu. Dacă trenul a rămas același, România din jurul lui s-a schimbat complet.