O americancă s-a mutat în Elveția pentru a-și crește cei doi copii: „Au început să meargă singuri la grădiniță”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O femeie din SUA, stabilită în Elveția, a povestit cum viața din Europa a schimbat complet modul în care își crește cei doi copii.
Cuprins:
În Elveția copiii devin independenți de la 4 ani
Ashley Franzen, originară din San Diego, spune că în Elveția copiii sunt încurajați să devină independenți de la vârste foarte mici, iar acest lucru a impresionat-o profund încă din primele luni petrecute acolo, potrivit Business Insider.
„De când au început grădinița, se aștepta ca ei să meargă singuri la și înapoi de la școală”, povestește femeia.
Experiența contrastează puternic cu realitatea din Statele Unite, unde mulți părinți evită să își lase copiii nesupravegheați chiar și pentru perioade scurte.
„Nu mai văzusem niciodată așa ceva în SUA”.
Ashley Franzen spune că a crescut în anii ’90 în San Diego, într-o perioadă în care copiii aveau mult mai multă libertate.
„Asta însemna să mă joc afară sau în parc singură, să plimb câinele prin cartier și să merg la magazinul din apropiere să cumpăr gustări”, își amintește ea.
Totuși, spune că societatea americană s-a schimbat radical între timp.
„Am impresia că acea epocă a apus de mult și, dacă aș mai locui în SUA ca părinte, nu cred că mi-aș pierde vreodată copiii din vedere”.
Mutarea în Elveția a fost un adevărat șoc cultural. Copiii acesteia s-au născut în Europa și au locuit în trei țări.
„Când ne-am mutat prima dată în Elveția, cel mai frapant lucru a fost să vedem copii foarte mici plimbându-se, jucându-se singuri sau în grupuri mici”, își aduce aminte Ashley.
Cum au ajuns părinții să își supraprotejeze copiii
Psihologul social Jonathan Haidt explică în cartea „The Anxious Generation”, tradusă în română cu titlul „O generație în pericol”, că schimbarea majoră în modul de creștere a copiilor a început în SUA în anii ’80 și ’90, când frica părinților față de pericolele externe a început să crească accelerat.
Potrivit lui Haidt, generațiile anterioare aveau mult mai multă libertate. Copiii mergeau singuri la școală, petreceau ore întregi afară și învățau să își gestioneze conflictele fără intervenția adulților.
Totul s-a schimbat însă odată cu apariția televiziunilor de știri nonstop și a culturii fricii. Cazurile rare de răpiri sau violențe asupra copiilor au fost intens mediatizate și au creat impresia că spațiul public a devenit mult mai periculos decât era în realitate.
Haidt susține că părinții au început atunci să adopte ceea ce numește „parenting bazat pe siguranță”, limitând tot mai mult independența copiilor.
Autorul vorbește despre apariția unei „copilării bazate pe telefon și supraveghere”, care a înlocuit treptat „copilăria bazată pe joacă liberă”.
Jonathan Haidt avertizează în „The Anxious Generation” că societatea modernă practică „supraprotecție în lumea reală și subprotecție în mediul online”.
În viziunea sa, această schimbare a avut efecte majore:
- scăderea autonomiei;
- anxietate mai mare în rândul copiilor;
- dificultăți sociale;
- lipsa încrederii în sine;
- dependență crescută de părinți și tehnologie.
Jonathan Haidt argumentează că independența timpurie, genul de autonomie descrisă de mama americană stabilită în Elveția, îi ajută pe copii să își dezvolte reziliența, curajul și capacitatea de adaptare. Asta pentru că, spune psihologul, „copiii au nevoie de riscuri pentru a-și dezvolta competențele”.
Modelul elvețian, în care copiii merg singuri la școală încă de la grădiniță, seamănă mai degrabă cu modul în care erau crescuți copiii înainte ca frica și supraprotecția să redefinească parentingul modern.
Copiii merg singuri la școală și la cumpărături
Mama din America spune că a decis rapid să adopte stilul elvețian de educație și independență.
„Am început imediat să urmez obiceiurile și tradițiile locale; este o parte importantă a integrării și asimilării”.
La început, copiii mergeau singuri doar la locurile de joacă din apropierea casei și trebuiau să se anunțe periodic.
„Trebuia să știu la ce loc de joacă vor fi și îi puneam să se înregistreze la fiecare 20-30 de minute”, povestește aceasta.
Ulterior, libertatea lor a crescut treptat: „ies afară și se joacă, se plimbă cu trotineta sau bicicleta timp de până la o oră”.
În Elveția, independența copiilor este susținută chiar de școli și autorități. La grădiniță, polițiștii îi învață pe cei mici regulile de circulație și siguranța rutieră.
Copiii învață proverbul elvețian: „warte”, „luege”, „lose”, „laufe”, adică „așteaptă, uită-te, ascultă, mergi”.
Educatoarele îi încurajează inclusiv să meargă singuri la magazin pentru mici cumpărături.
„Se preferă plata cu numerar, deoarece este o modalitate plăcută pentru copii de a exersa matematica”, povestește Ashley.
La doar 6 ani, copii mergeau singuri cu autobuzul
Ashley Franzen povestește că de la vârsta de 6 ani copiii ei au început să folosească singuri transportul public: „Copiii pot solicita un abonament de autobuz subvenționat”.
În timp, cei mici au învățat să circule cu autobuzul, trenul sau chiar feribotul folosindu-se de orare și de propriile ceasuri analogice.
„Ambii copii pot citi, așa că, folosind ceasurile lor analogice, sunt în măsură să citească orarele autobuzelor și trenurilor”, a spus mama.
Mai mult, fiica ei cea mare merge uneori singură la cumpărături folosind inclusiv cardul bancar al mamei: „Cu o listă, poate aduce acasă ingredientele lipsă fără probleme”.
„Apreciez enorm modul elvețian de a crește copii independenți”
După aproape 13 ani petrecuți în afara SUA și experiențe în peste 30 de țări, americanca spune că Elveția rămâne modelul care a impresionat-o cel mai mult în ceea ce privește educația copiilor.
„Am o apreciere și un respect deosebite pentru modul elvețian de a crește copii independenți”.
Ea spune că efectele sunt vizibile în comportamentul și încrederea copiilor săi: „Văd puterea și autonomia pe care copiii mei le-au dezvoltat ca urmare a acestui fapt”.
Pentru mulți părinți străini, acest model pare greu de imaginat, însă pentru elvețieni este o normalitate.
Ashley Franzen spune că exact această cultură a încrederii este cea care face diferența: „Copiii care se plimbă singuri sunt la fel de reali astăzi ca acum 50 de ani”.
În timp ce multe societăți occidentale au devenit tot mai protective și anxioase în privința copiilor, Elveția continuă să mizeze pe încredere, autonomie și responsabilitate timpurie valori pe care tot mai mulți experți le consideră esențiale pentru dezvoltarea emoțională sănătoasă a noilor generații.
