Au Vrut Să Mă Dea Afară, Dar Au Fost Concediați

Cei doi ani de concediu de maternitate au trecut repede. Odată cu nașterea copilului, m-am schimbat foarte mult. Nu mă mai regăseam în vechea profesie, de inginer. Am început să caut un job diferit, care să îmi ofere și ceva libertate de mișcare. Am aplicat zilnic pentru diferite posturi: reprezentant medical, agent de asigurări, agent de vânzări și cam la orice job ce presupunea atât muncă de birou, cât și de teren. Cum nu aveam experiență în respectivele domenii, interviurile întârziau să apară. Până într-o zi, când am primit un telefon de la reprezentantul unei companii farmaceutice. Aveau nevoie de un coordonator zonal.

M-am prezentat la interviu cu inima plină de speranță. Angajatorul era un domn impunător, prezentabil, tânăr, îmbrăcat într-un costum impecabil. în dreapta lui se afla o tânără la fel de impunătoare, atrăgătoare, îmbrăcată foarte elegant. Din privirile pe care și le aruncau unul altuia, mi-am dat seama imediat că între cei doi era o relație mai strânsă decât ar fi lăsat să se vadă.

M-au întrebat de studii, experiență și în ce măsură eram dispusă să călăto-resc, având copil mic. Au fost destul de încântați de răspunsurile mele și m-au angajat pe loc. Am fost în al nouălea cer de fericire!

Recomandări

Începe declinul marilor orașe? Avertismentul unui reputat cercetător: „Așa cum a prezis H.G. Wells, aici vor locui elitele, servitorii lor și cei fără copii”

în primele zile de lucru, mi-am cunoscut colegii. Păreau în regulă, la prima vedere. Nu aveam de unde să știu că acea gașcă veselă a determinat zeci de oameni angajați pe același post, înaintea mea, să își dea demisia. Acesta era motivul pentru care firma angaja aproape lunar un coordonator zonal.

Pe mine nu m-au plăcut deloc. Considerau că nu aveam ce să caut la conducerea unei echipe de tineri, în condițiile în care am lucrat în alt domeniu. și mă făceau pe la spate „babetă”, deși aveam doar 30 de ani, iar noii mei colegi aveau între 22 și 29 de ani. în plus, pentru a mă forța și pe mine să demisionez, aplicau tot felul de tac-tici care, în cazul altor persoane, au funcționat. Una pe care o foloseau foarte des era aceea că încercau să mă facă să par nebună în fața șefilor.

— Miruna, toți reprezentanții de vânzări joacă table în depozit. Mi-au spus că le-ai dat liber astăzi! șeful meu direct era foarte indignat de situația creată.

— Cum să le dau liber astăzi? Nu este adevărat! Am avut o ședință în această dimineață și am împărțit zonele în care să meargă fiecare dintre ei.

— Tocmai mi-au spus că le-ai dat liber. și pentru că aveau foarte multă treabă, m-au între-bat pe mine dacă rămâne valabil ce le-ai transmis tu…

Recomandări

George Simion, către femeile din AUR, la o dezbatere despre feminism: „Schimbați modelul femeii în politică: ușoară, amantă, mahalagioaică”

— Domnule director, nu este adevărat! Haideți să vorbim cu ei! Sigur a fost o neînțelegere…

în fața directorului, toți își luau fețe de mielușei și spuneau în cor ca așa au auzit în ședință: că am dat zi liberă pentru toată lumea. Eram foarte furioasă și detestam comportamentul colegilor mei. Nu înțelegeam de ce mă urau. Nu mi-au dat nici măcar o șansă.

într-o altă zi, a trebuit să plec mai devreme de la serviciu deoarece copilul meu avea febră. Pentru că directorul nu era în firmă, l-am rugat pe unul dintre ei să îl anunțe la întoarcere că am avut o problemă cu copilul și că urma să recuperez a doua zi cele două ore nelucrate.

A doua zi dimineață, m-am trezit convocată urgent într-o ședință.

— Miruna, sunt foarte dezamăgit de atitudinea ta. Ai plecat fără să mă anunți, ba m-ai și înjurat! Ce nu îți convine în firma mea?

Directorul părea foarte supărat. Mi-a fost clar că echipa uneltise din nou împotriva mea.

— Domnule director, ieri am plecat cu două ore mai devreme deoarece am avut o problemă cu copilul… L-am rugat pe Sandu să vă anunțe și am promis că voi recupera astăzi cele două ore!

— Sandu mi-a spus cu totul altceva și echipa poate să îți confirme. Au spus că erau toți de față când ai trântit actele pe jos și ai spus că te-ai săturat de firma asta și de conducerea ei de doi bani. Cum îți permiți să vorbești așa despre noi, Miruna?

Recomandări

Vremea se schimbă radical în următoarele zile în România: temperaturi scăzute, vânt și ninsoare

— Domnule director, tot ce v-au spus este o minciună. Nu mi-aș fi permis niciodată să vorbesc așa…

— Nu este prima dată când primesc reclamații la adresa ta. Poate că ar fi mai bine să încheiem pe cale amiabilă. îți dau două săptămâni ca să îți găsești alt job. La noi nu te poți adapta.

— Nu vă faceți probleme, nu voi muri de foame… Prefer să îmi dau eu demisia, nu să stau la mila dumneavoastră. înainte de a pleca, vreau doar să vă rog să vă gândiți bine la un aspect: în ultimele luni, s-au perindat pe acest post zeci de oameni. Oare niciunul nu a fost capabil să se adapteze sau echipa despre care vorbim e inadaptabilă? Deși nu îmi permit să vă dau sfaturi, în locul dumneavoastră aș instala niște camere. Investiția e minimă și o să aveți o mare surpriză!

Mi-am lăsat demisia pe biroul directorului, apoi mi-am luat poșeta și dusă am fost. M-am plimbat un timp pe aleile unui parc din cartierul meu. Aveam nevoie să îmi adun gândurile. A doua zi, am început din nou să îmi caut un job. De data asta, nu mai căutam diversitate, ci stabilitate. Eram dispusă și să lucrez din nou în inginerie.

Peste numai o săptămână, am primit un telefon de la secretara firmei la care fusesem angajată. Directorul mă ruga să îi acord un interviu.

— Ce fel de interviu? Nu înțeleg…

— Un interviu de angajare. Pentru că nu primisem nicio altă ofertă, m-am dus să vorbesc din nou cu el.

— Miruna, după ce ai plecat tu, am instalat camere în birouri și în depozit. Nu o să îți vină să crezi ce făceau destrăbălații! Nu aveau chef de muncă, așa că toată ziua bârfeau și făceau planuri să scape de orice coordonator zonal ar fi venit în firmă. Sperau că așa o să renunț să angajez un om care să îi urmărească.

— Mă bucur că ați reușit să aflați adevărul. Dar ce legătură are această situație cu mine? Nu mai lucrez aici…

— Miruna, i-am dat afară pe toți. Vreau să îți propun să te întorci și să îți formezi o echipă. Ai libertate totală să angajezi ce oameni vrei tu. Pe mine mă interesează doar să își facă treaba.

— Nu, îmi pare rău. Nu mă pot întoarce într-un loc din care am plecat umilită.

— Te plătesc dublu! Când am auzit de bani, i-am zis că o să mă mai gândesc la oferta lui. Cheltuielile cu copilul erau mari și salariul soțului meu nu ne ajungea. M-am hotărât să încerc iar, așa că m-am întors. în primele zile, am stabilit criteriile de angajare și am dat anunțuri pe site-urile de joburi. în următoarele zile, am sunat oamenii și am organizat interviuri. în două săptămâni, mi-am format o echipă de profesioniști. După două luni, vânzările firmei pe piața de medicamente au crescut cu 500 la sută.

Directorul era uimit de evoluția firmei și a mea. Din vechea echipă, rămăsese doar secretara, despre care știam sigur că se culca cu el. Nu ar fi fost problema mea dacă, din invidie, ea nu ar fi mințit că sub masca asta de fată bună eu încercam să pun mâna pe conducerea firmei. Atât i-a trebuit directorului ca să ia foc din nou! A fost la un pas de a mă concedia.

Atunci m-am hotărât să fac rost de filmările din biroul directorului și să i le trimit soțului ei, la serviciu. Nu a fost deloc greu să aflu unde lucrează, cu ajutorul Facebook-ului. Am ales câteva filmulețe scurte, de câteva minute, în care se vedea cum făceau dragoste zilnic, pe birou.

Am trimis plicul printr-un curier pe care l-am plătit bine să nu dezvăluie expeditorul. A doua zi, Larisa, secretara, nu a mai venit la serviciu. și-a trimis demisia pe e-mail. Văzându-se singur, directorul a început să îmi facă avansuri. I-am spus verde în față că sunt măritată și nu îmi arde de aventuri extraconjugale. Reacția lui a fost uimitoare. Nu numai că nu m-a concediat, dar m-a avansat din nou:

— Miruna, am vrut să te pun la încercare. Dacă te-ai fi vândut pentru o mână de bani, în acest moment zburai din firma mea. Dar, pentru că ai avut curajul să mă înfrunți și să rămâi onestă, te voi avansa. De acum încolo, ești mâna mea dreaptă, omul în care am cea mai mare încredere!

Așa am rămas până astăzi. Directorul este mulțumit de activitatea mea, iar echipa mă respectă.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.