Bucharest Street Art Festival propune revitalizarea cartierului marginalizat 23 August. Syrk, artistul internațional prezent în Capitală: „O lucrare în spațiul public are capacitatea unică de a ajunge la toată lumea”

Pentru a înțelege punctele-cheie ale evenimentului, rolul autorităților în medierea acestui tip de artă în Capitală, cât și modalitatea prin care comunitatea va fi implicată alături de artiștii stradali internaționali invitați, am stat de vorbă cu organizatorul Vali Dobrin, și cu street artist-ul francez Sryk.

Scopul: efect social durabil asupra comunității

Bucharest Street Art Festival – Cartier 23 reprezintă o inițiativă culturală care aduce în atenție publicului un proiect de regenerare urbană, într-un cartier adesea marginalizat și ignorat de autorități. Zona are un caracter industrial, iar organizatorii își doresc să o reactiveze prin intermediul artei stradale, implicării comunitare și educației vizuale alternative. 

Vali Dobrin, inginer la bază, cât și fondatorul Bucharest Street Art Festival și președintele asociației Alternative Bucharest, prin care organizează tururi de street art în Capitală, este un promotor activ al artei urbane în România, și își propune ca prin event-ul din cartierul 23 August să creeze un punct de creație, întâlnire și dialog, în care cultura nu este importată, ci construită împreună cu oamenii locului. 

Festivalul este compus dintr-o serie de activități artistice și educaționale care urmăresc să creeze atât un impact estetic asupra spațiului public, cât și un efect social durabil asupra comunității. 

Proiectul aduce în București artiști internaționali din Franța, Germania, Italia și Ungaria, care vor colabora cu artiști locali pentru a realiza intervenții murale și a susține ateliere creative deschise publicului, cu accent pe copii și adolescenți din medii defavorizate. 

Elementul central al festivalului este amenajarea unei zone legale de graffiti în Cartierul 23, care va funcționa atât ca spațiu de creație artistică, cât și ca simbol al unei forme de cultură urbane democratice. 

Dobrin locuiește în apropierea cartierului, s-a plimbat pe străzile sale și a observat cum există mulți pereți stradali de dimensiuni mici sau medii, numai buni, după cum zice, pentru a fi desenați. 

„Majoritatea orașelor mari din Europa pe care le-am vizitat au un cartier/o zonă cunoscută pentru street art, unde forma asta de arta este încurajată. La noi este dificil spre imposibil de realizat un exemplu asemănător, pentru că tot centrul este zonă istorică protejată”, spune el pentru Libertatea, despre motivul pentru care a ales cartierul 23 August pentru a-și implementa viziunea.

Un cartier bucureștean, cunoscut la nivel internațional

Vali este la curent cu pulsul orașului și apropiat de arta stradală, mai ales prin tururile ghidate pe care le organizează. Totul a pornit în 2018, după o vizită la Berlin, unde a participat la Alternative Berlin Tour. 

Întors la București, a descoperit că și noi aveam astfel de tururi, trei la număr – unul care se făcea de câteva ori pe an, și două realizate special pentru turiști cu prețuri între 19 și 35 de euro. 

„Mi s-a părut nedrept pentru localnici, care nu ar plăti niciodată astfel de sume pentru a participa la un astfel de tur. Așa că mi-am propus să-l fac tip-based, adică la final fiecare donează cât consideră. Cred că a fost alegerea potrivită, și după 6 ani încă sunt sute de oameni care descoperă anual povestea artei stradale din București datorită Alternative Bucharest Tour”, explică el.

Pasiunea lui pentru street art, cât și dorința de a activa un cartier periferic prin artă, participare și colaborare, a crescut organic și așa a luat naștere Bucharest Street Art Festival – Cartier 23, care în sine a fost o mare provocare. Dobrin povestește cum încearcă să creeze în Capitală un cartier dedicat artei stradale, care să fie cunoscut atât la nivel local, cât și național și internațional. 

„Ducem lucrurile la un alt nivel și cred că nici nu realizăm pe ce drum complicat, dar extrem de merituos am plecat. Arta pe care o promovăm noi nu este monumentală. Nu o să ne lăudăm vreodată cu zecile de mii de metri pătrați pictați, ci mai degrabă cu modul în care am schimbat viața unei comunități prin arta stradală”, spune ghidul.

Vandalismul pe clădirile istorice, o problemă de educație

Organizatorul mărturisește că proiectul a fost bine primit de Primăria Generală, care, prin ARCUB, a ales să finanțeze festivalul și să-i dea un suport real, în urma concursului lansat pentru programul „București. Împreună.” El crede că este doar un prim pas din ceea ce consideră că ar trebui să facă parte din strategia durabilă a orașului. 

„Toată lumea se plânge de graffiti-ul inestetic de pe clădirile din centrul orașului, dar nimeni nu-și pune problema că autoritățile, prin lipsa lor de acțiune, sunt cel mai mare catalizator și conservator al fenomenului graffiti din oraș. Pe de altă parte, cei care chiar au talent să facă acel graffiti în care literele sunt adevărate opere de artă, nu sunt sprijiniți prin locuri special amenajate pentru desenat și sunt nevoiți să exerseze prin clădiri abandonate, printre cioburi și seringi folosite, oameni ai străzii și câini fără stăpân”, susține Vali.

În viziunea lui, pereții legali de graffiti pot oferi un spațiu sigur de exersare pentru începători (inclusiv studenți la Universitatea Națională de Arte, secția artă murală), dar și unul de canalizare temporară a energiei creative de pe stradă, într-un spațiu agreat de autorități. 

Nu va rezolva, de exemplu, problema vandalismului pe clădiri monument istoric sau clădiri recent renovate; aici este o problemă de educație din cadrul societății românești. O astfel de zonă legală în cartier ar întări relația dintre artiști și comunitatea locală, dar ar stabili și o relație de încredere cu autoritățile, continuă Dobrin.

Bucureștiul, un oraș care ignoră arta stradală

Cu ajutorul Bucharest Street Art Festival – Cartier 23, mărturisește inițiatorul proiectului, arta stradală devine accesibilă tuturor, indiferent de statutul lor social. „În momentul de față, oamenii din cartier au puțină (spre deloc) expunere la cultură, dar acest aspect se va schimba în perioada următoare”, spune Vali. 

El crede că Bucureștiul este în mare parte un oraș care ignoră arta stradală și dacă ar fi încercat să o înțeleagă, i-ar fi asigurat spații dedicate pentru astfel de manifestări. 

„Puținele evenimente organizate recent cu ajutorul autorităților sunt doar excepții care confirmă regula. Pereți disponibili sunt clar, oamenii și autoritățile pot fi convinși, doar că mereu inițiativa trebuie să vină din partea societății civile”, precizează el. 

Organizatorul subliniază cum trebuie să înțelegem că arta și vandalismul nu se exclud reciproc și spune că dacă nu există aprobare nu înseamnă că nu e artă și dacă există aprobare nu înseamnă neapărat că e street art, ci poate fi doar artă decorativă fără mesaj, fără suflet, făcută doar să înfrumusețeze. 

Crede că la noi discuția este interminabilă despre artă și vandalism, deoarece consideră că societatea e încă prinsă în vechile mentalități și metehne, însă are convingere că poți întâlni oameni deschiși, așa cum a găsit în 23 August, persoane trecute de 50-60 de ani. 

„Putem avea un oraș mai primitor, mai artistic”

Bucharest Street Art Festival – Cartier 23 aduce artiști internaționali care vor organiza o serie de ateliere participative: stencil cu Sick Boy Boris (Italia), foam rubber graffiti cu Aksit (Germania), sticker art cu Syrk (Franța) și desen/pictură cu Daniel Ferencz (Ungaria), alături de un atelier de bandă desenată pentru copii (cu Delia Ungureanu) și un atelier de croșetat intergenerațional cu Asociația Niciodată Singur.

Activitățile vor fi însoțite de o expoziție centrală de artă urbană, „Street Levels”, organizată la Goethe-Institut, unde fiecare artist va expune o lucrare originală, și de o conferință publică cu tema „Reprezentarea feminină în arta stradală din București”, moderată de Elvira Lupșa. 

Componenta de educație vizuală este completată de o proiecție de film documentar („Sticker Movie”, la Cinema Elvira Popescu) și o arhivă foto în loop cu materiale din platforma stencil.ro, care contextualizează istoria artei urbane locale. Inițiatorul proiectului este de părere că nu poți construi un viitor sustenabil fără să-ți cunoști trecutul, motiv pentru care festivalul are și o componentă comunitară puternică, cum ar fi faptul că event-ul central se va întâmpla într-un centru educațional, Școala Gimnazială 78, iar oamenii din cartier sunt invitați să se implice la toate activitățile desfășurate aici.

Festivalul de azi, spune Dobrin, își are rădăcinile în Bucharest Stickerz Fest, care se dorea o expoziție locală de stickere, cu participare internațională, dar care a evoluat vertiginos de la an la an. Artiștii internaționali care vor fi prezenți în Capitală sunt aduși tocmai pentru a rămâne conectați la rădăcini, artiști care au trimis stickere în trecut, dar care au și abilitatea de a desena pereți sau susține ateliere de street art.  

Vali încheie prin a spune că-și dorește ca în urma acestui eveniment oamenii să rămână cu ideea că se poate, dar și ca relația dintre autorități-artiști-cetățeni să fie una mai bună. 

„Putem avea un oraș mai primitor, mai artistic. Putem avea activități comunitare într-un cartier de la periferie și putem avea o Capitală dedicată artei stradale, unde locuitorii, alături de artiștii doritori, să se implice pentru a crea ceva nemaiîntâlnit în România”.

Pentru a înțelege mai bine parte din muralele care vor fi create în cartierul 23 August, dar și pentru a vedea cum arta stradală este privită și recunoscută peste granițe, am stat de vorbă cu Syrk, un artist francez de graffiti și ilustrator, cunoscut pentru stilul său jucăuș și imaginar, centrat pe animale fantastice și expresive. Fără studii formale de artă, el și-a construit un stil propriu, care combină umorul, culoarea și o viziune neconvențională asupra lumii animale. 

Syrk va fi prezent la București în octombrie și ne-a povestit despre cum în lucrările sale animalele devin personaje centrale, uneori simpatice, alteori provocatoare, cât și despre cum arta lui poate avea un impact pozitiv asupra comunității în care ajunge.

„Mesajele se transmit mai bine prin blândețe decât prin provocare”

Libertatea: Cum ai început să faci street art și ce te-a atras cel mai mult la această formă de expresie artistică?
Syrk: Am început pe stradă în 2003 cu lucrări în tehnica stencil-ului și lipind desene mari pe pereți. Ce mi-a plăcut a fost faptul că toată lumea putea să-mi vadă lucrările, apoi am lăsat asta deoparte pentru o perioadă, în favoarea lucrului mai tradițional cu pensula. Am început să pictez cu spray abia mai târziu, în 2014. Am iubit imediat senzația de libertate pe care o oferă vopseaua spray, iar din acel moment am început din nou să desenez serios și am dezvoltat proiectul Syrk.

– Universul tău vizual este plin de animale colorate, jucăușe sau provocatoare – ce simbolizează ele pentru tine și ce mesaj încerci să transmiți prin ele?
– Pictez în principal animale. Îmi place să cred că lucrările mele le redau locul pe care oamenii li-l diminuează constant. Picturile mele sunt colorate și au un stil ilustrativ. Cred că mesajele se transmit mai bine prin blândețe decât prin provocare.

– Cum este perceput graffiti-ul în Franța astăzi? Este considerat o formă de artă legitimă sau este încă asociat cu vandalismul?
– Cultura graffiti are două fețe: fața vandalismului și fața legală. În Franța, partea legată de vandalism este ilegală și pedepsită, în timp ce partea legală este acceptată și apreciată. Fiecare oraș mare din Franța găzduiește propriul său festival de street art și deschide ziduri de exprimare liberă dedicate artiștilor. Prin expunerea constantă la picturi de calitate, perspectiva oamenilor s-a schimbat, iar această artă a devenit acceptată și apreciată.

– Cum este relația ta cu autoritățile locale acolo unde lucrezi – există dialog și susținere sau mai degrabă cenzură și rezistență?
– Relația mea cu autoritățile locale este foarte bună, atât în orașul meu, cât și oriunde lucrez. Pictez în principal pe ziduri legale, așa că există dialog și respect reciproc, nu cenzură sau rezistență. În Franța, graffiti-ul fără autorizație poate duce la amenzi mari sau chiar închisoare, în funcție de amploare și circumstanțe, așa că întotdeauna am prioritizat lucrul cu permisiune. În felul acesta, lucrările mele contribuie la peisajul urban fără a crea probleme legale și ajută la construirea unei relații de încredere cu autoritățile, care deseori susțin sau chiar facilitează aceste proiecte.

„Zidurile gri care capătă culoare pot schimba viziunea oamenilor asupra lumii”

– Ce te-a atras la invitația de a participa la Cartier 23 și ce ai descoperit despre scena de street art din România? Urmărești sau colaborezi cu artiști de aici?
– Am fost invitat să particip la Cartier 23 de către Vali și Alternative Bucharest, cu care sunt în contact de câțiva ani. Conexiunea noastră a început prin rețelele sociale. În fiecare an îi trimit stickere care sunt expuse, alături de ale altora, la festivalul său din București – Stickerz Fest. Până acum, însă, nu cunoșteam cu adevărat scena de graffiti din România, pentru că nu am mai fost aici să pictez. Exact asta mă entuziasmează la acest proiect: să descopăr un oraș nou, să creez la fața locului și să întâlnesc oamenii care dau viață scenei locale. Pentru mine, street art-ul a fost mereu despre schimb – între locuri, oameni și culturi – iar venirea în România este o oportunitate de a construi aceste punți într-un mod cu sens.

– Acest proiect are un scop clar: revitalizarea unui cartier periferic prin artă. Cum vezi legătura dintre street art și schimbarea socială? Ce lucrare pregătești pentru București?
– Sunt foarte fericit să particip la o astfel de inițiativă. Pregătesc o frescă colorată și pozitivă, care sper că va aduce o energie bună în acest cartier. Dincolo de mesajul pe care fiecare artist încearcă să-l transmită, zidurile gri care capătă culoare și expresie luminează cartierele și pot schimba viziunea oamenilor asupra lumii.

„A împărtăși arta mea este o formă de dialog fără cuvinte”

– Crezi că street art-ul poate schimba modul în care oamenii se raportează la spațiul public? Poate contribui la incluziune și la construirea unei comunități mai unite?
– Cu siguranță, da. Am văzut asta întâmplându-se de multe ori. Atunci când apare un mural, oamenii îl adoptă rapid ca parte a cartierului lor, aproape ca și cum ar fi fost acolo dintotdeauna. De exemplu, în orașul Lyon, există un cartier numit La Croix-Rousse, care era odinioară destul de gri și neglijat. O inițiativă de street art de mari dimensiuni a transformat zidurile cu picturi murale vibrante, iar în câțiva ani atmosfera zonei s-a schimbat complet. Localnicii au început să fie mândri de împrejurimi, s-au deschis mici cafenele și magazine, iar oamenii au început să folosească spațiul public într-un mod nou, mai pozitiv. Este o reamintire puternică a faptului că arta în spațiul public nu doar decorează zidurile, ci poate stârni dialog, poate încuraja incluziunea și poate contribui la construirea unei comunități mai unite.

– Care este obiectivul tău principal atunci când pictezi un perete într-un loc necunoscut? Ce îți dorești să lași în urmă – atât artistic, cât și personal?
– Obiectivul meu principal, atunci când pictez un perete într-un loc necunoscut, este să las mai mult decât culoare pe o suprafață. Îmi doresc să creez un mic moment de conexiune. Încerc să las o urmă care să vorbească atât despre parcursul meu artistic, cât și despre spiritul locului în care lucrez. A împărtăși arta mea este o formă de dialog fără cuvinte, o modalitate de a oferi o parte din mine unei comunități pe care s-ar putea să nu o cunosc încă. Dacă, prin picturile mele, pot aduce o energie bună, pot stârni curiozitate sau pur și simplu pot face pe cineva să zâmbească atunci când trece pe acolo, simt că am contribuit cu ceva semnificativ, atât artistic, cât și personal.

– Cum simți că a evoluat percepția asupra street art-ului în Europa în ultimii ani?
– Percepția asupra graffiti-ului și street art-ului a evoluat enorm în ultimul deceniu. Ceea ce era odinioară perceput aproape exclusiv ca vandalism este acum recunoscut pe scară largă ca o formă de artă legitimă și influentă. În toată Europa, numeroase festivaluri îl celebrează – de la Nuart în Norvegia, la Upfest în Marea Britanie, Urban Art Festival în Berlin și Mural în Lyon – fiecare atrage un public numeros și reunește artiști internaționali cu comunități locale. În același timp, street art-ul a pătruns în galerii și târguri de artă, unde lucrările care altădată se aflau doar pe zidurile orașelor împart acum spațiul cu forme artistice mai tradiționale, dovedindu-și valoarea culturală și de piață. Această evoluție arată că street art-ul nu se mai luptă doar cu prejudecățile; și-a câștigat un loc respectat în peisajul artei contemporane, în timp ce rămâne ancorat în originile sale urbane și democratice.

„Fiecare artist folosește spațiul public pentru a-și împărtăși propria viziune asupra lumii”

– Street art-ul este adesea spontan, efemer și profund politic. Crezi că în 2025 mai are aceeași putere de a contesta normele și de a transmite mesaje inconfortabile?
– Street art-ul a evoluat enorm. Astăzi, este la fel de divers ca arta contemporană în sine – nu mai există un singur stil, ton sau scop. Unele lucrări rămân profund politice și confruntaționale, provocând în mod deliberat normele și abordând probleme sociale sau de mediu urgente. Altele sunt pur estetice, poetice sau chiar jucăușe, oferind momente de frumusețe și evadare în mijlocul orașului. Fiecare artist folosește spațiul public pentru a-și împărtăși propria viziune asupra lumii, așa că e dificil să generalizezi. Ceea ce nu s-a schimbat este puterea acestui mediu: fie că este subtilă sau radicală, o lucrare în spațiul public are în continuare capacitatea unică de a ajunge la toată lumea, în afara filtrelor instituțiilor, și de a provoca reflecție, emoție sau dezbatere în timp real, în inima vieții de zi cu zi. Cred că asta este esența street art-ului.

– În România, street art-ul stârnește încă dezbateri legate de legalitate și valoare artistică. În opinia ta, cum se poate construi o relație sănătoasă între artiști și autorități?
– Cred că cel mai constructiv mod de a construi o relație sănătoasă între artiști și autorități este tocmai prin evenimente ca acesta. Când un oraș deschide spații pentru proiecte legale, nu oferă doar niște ziduri – creează dialog, încredere și un scop comun. Aceste inițiative le permit artiștilor să se exprime liber, respectând în același timp mediul urban, și ajută autoritățile să înțeleagă cum street art-ul poate îmbogăți o comunitate, în loc să o afecteze negativ. În timp, acest schimb construiește relații, încurajează respectul reciproc și transformă ceea ce odinioară era o sursă de tensiune într-o colaborare care aduce beneficii atât orașului, cât și oamenilor săi.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE