Cine a fost Cristofor Columb
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cristofor Columb este unul dintre cele mai cunoscute nume din istoria omenirii, sinonim cu începutul epocii marilor descoperiri geografice. Născut în secolul al XV-lea, într-o perioadă de expansiune economică și religioasă a Europei, Columb a fost convins că poate ajunge în Asia navigând spre vest. Acest vis l-a purtat, însă, peste Atlantic în patru expediții istorice, care au deschis calea colonizării Lumii Noi și care i-au adus supranumele de „descoperitorul Americii”.
Cuprins:
Cine a fost Cristofor Columb
Cristofor Columb (Cristoforo Colombo în italiană, Cristóbal Colón în spaniolă) a fost un navigator de origine genoveză, născut în a doua jumătate a secolului al XV-lea. Conform celor mai multe surse, el s-ar fi născut între 25 august și 31 octombrie 1451, în Genova, pe teritoriul Italiei de astăzi. Deși există și alte teorii privind locul nașterii sale, cum ar fi Portugalia, Spania sau chiar insula Corsica, documente ale vremii atestă faptul că era cetățean al Republicii Genova. Este cunoscut mai ales pentru cele patru expediții transatlantice pe care le-a efectuat sub pavilion spaniol între anii 1492 și 1504, călătorii care au dus la contactul prelungit între Europa și cele două Americi.
Originea și primele experiențe maritime
Cristofor Columb s-a născut într-o familie modestă de țesători. Se crede că a fost fiul lui Dominico Colombo, țesător și comerciant de lână, și al Susannei Fontanarossa, care provenea tot dintr-o familie de meșteșugari. Cristofor a avut trei frați, Bartolomeu, Giovanni și Giacomo, primul având un rol important în viitoarele sale expediții, și o soră pe nume Bianchinetta, relatează Biography.com.
Columb a fost ucenic în afacerea de țesut lână a tatălui său și a studiat navigația și cartografia. Fascinat de mare și de aventură încă din adolescență, el a părăsit afacerea tatălui său pentru a se angaja pe vase comerciale care navigau pe Marea Mediterană. O astfel de călătorie, pe insula Khios, în Grecia modernă, l-a adus cel mai aproape de Asia.
De asemenea, el a participat la o călătorie până în Islanda, ceea ce i-a permis să capete experiență în navigație. Prima sa călătorie în Oceanul Atlantic, care a avut loc în 1476, aproape l-a costat viața, deoarece flota comercială cu care naviga a fost atacată de corsari francezi în largul coastei Portugaliei. Nava sa a fost incendiată, iar Columb a trebuit să înoate până la țărmul portughez împreună cu fratele său Bartolomeu.
Primele călătorii pe mare și visul de a ajunge în Asia
În urma acelui incident, Cristofor Columb a ajuns la Lisabona, capitala regatului Portugaliei, unde avea să se și stabilească și unde a lucrat o perioadă pe post de cartograf și librar. La scurt timp, a cunoscut-o pe Filipa Moniz Perestrelo, fiica unui navigator lusitan, cu care s-a căsătorit și a avut un fiu, Diego. Prin intermediul soției sale el a avut acces la documente, hărți și relatări despre rutele maritime către Africa și Asia. Columb deținea un exemplar al celebrei cărți a lui Marco Polo, iar aceasta i-a insuflat dragostea pentru explorare. La mijlocul secolului al XV-lea, În această perioadă, Europa era obsedată de găsirea unei căi maritime rapide către Asia, în special către legendarele Indii, pentru a facilita comerțul cu mirodenii, mătăsuri și alte produse exotice.
Portughezii încercau să ocolească Africa, dar trebuiau adesea să călătorească prin Orientul Mijlociu pentru a ajunge în Asia. Pe atunci, națiunile musulmane impuneau taxe mari expedițiilor europene care traversau aceste rute, ceea ce făcea dificilă și costisitoare ajungerea în Asia. Auzind acestea, Columb a propus o rută alternativă, și anume să navigheze spre vest pentru a ajunge în est. Ideea nu era complet nouă, fiind bazată pe scrierile cartografului egiptean Ptolemeu și pe calculele greșite privind circumferința Pământului. Columb credea că Asia este mai aproape decât în realitate și, de aceea, a încercat, fără succes însă, să convingă mai mulți monarhi europeni, inclusiv pe regele Portugaliei, să-i finanțeze expediția.
Potrivit Britannica, Felipa a murit în 1485, iar Columb a avut o relație amoroasă cu Beatriz Enríquez de Arana din Córdoba, cu care a avut al doilea fiu, Ferdinand (născut în jurul anului 1488).
Cele patru călătorii către Lumea Nouă
Cristofor Columb avea nevoie de nave și de provizii, ceea ce necesita bani pe care nu îi avea. De aceea, s-a dus la regele Ioan al Portugaliei, care l-a refuzat. Apoi s-a dus la conducătorii Angliei și Franței, care i-au refuzat la rândul lor cererea de finanțare. După șapte ani de încercări, abia în 1492, el a reușit să obțină finanțarea mult dorită de la regele Ferdinand de Aragon și regina Isabella de Castilla a Spaniei. Aceștia au semnat „Capitulațiile de la Santa Fe”, oferindu-i lui Columb titlurile de amiral, vicerege și guvernator al teritoriilor descoperite, precum și o zecime din bogățiile ce urmau a fi găsite.
Prima expediție (1492-1493)
La data de 3 august 1492, Cristofor Columb a plecat din portul Palos de la Frontera cu o flotă de trei nave: Santa María, cea în care se afla Columb, Pinta și Niña. El a stabilit o rută pentru a naviga spre vest peste Atlantic pentru a ajunge în Asia, crezând că ar fi mai rapidă și mai sigură pentru a ajunge în Asia. El a estimat că Pământul este o sferă, iar distanța dintre Insulele Canare și Japonia este de aproximativ 2.300 de mile.
După o escală în Insulele Canare, flota a traversat Atlanticul și, pe 12 octombrie 1492, după 36 de zile, Columb și echipajul său au debarcat pe o insulă din arhipelagul Bahamas pe care a revendicat-o pentru Spania, numită de el San Salvador (probabil insula actuală Guanahani), și „descoperind” în mod eronat America. Columb a crezut că a ajuns în Indii și i-a numit pe locuitorii „indieni”, notează Exploration.marinersmuseum.org. Acolo, aceștia au întâlnit un grup de băștinași, deschiși la comerț cu marinarii.
Columb și oamenii săi și-au continuat călătoria ajungând și în alte insule, inclusiv Cuba (despre care credea că e China continentală) și Hispaniola (azi Haiti și Republica Dominicană, despre care Columb credea că ar putea fi Japonia), se mai menționează pe Biography.com. Nava Santa Maria a naufragiat pe un recif în largul coastei și, cu ajutorul unor locuitori ai insulei, oamenii lui Columb au salvat ce au putut și au construit prima așezare din „Lumea Nouă”, denumită Fort Navidad („Orașul Crăciunului”). Aici au rămas 39 de bărbați și, convins că explorarea sa ajunsese în Asia, Columb a pornit spre casă cu cele două nave rămase, unde a ajuns în 1493.
A doua expediție (1493-1496)
Întors în Spania ca un erou, Cristofor Columb a fost trimis înapoi cu o flotă mai mare, formată din 17 nave și peste 1.000 demarinari, pentru a coloniza noile teritorii. Au fost descoperite mai multe insule exotice din Antilele Mici, și anume Dominica, Guadalupe și Antigua. Pe data de 27 noiembrie, vasele au ancorat în Navidad, unde băștinașii îi uciseser[ pe toți coloniștii rămași, iar fortul fusese distrus. În aceste condiții, Columb a întemeiat o nouă colonie pe Hispaniola, aproape de Capul Isabella.
În primăvara lui 1494, Columb a părăsit colonia pentru a explora coastele Cubei, pe care o credea parte a Asiei, nu o insulă. La întoarcerea în colonia Isabela, la 29 septembrie 1494, a găsit coloniștii dezbinați, unii plecați deja spre Spania cu plângeri. Relațiile cu băștinașii s-au deteriorat din cauza cruzimii europenilor, iar după o confruntare, în martie 1495, Columb i-a învins și i-a trimis pe mulți ca sclavi în Spania. Regina Isabela s-a opus, iar supraviețuitorii au fost aduși înapoi. În octombrie același an, o comisie regală a investigat situația și l-a criticat pe Columb, care a mutat capitala la Santo Domingo și a plecat în Spania, lăsându-l pe fratele său Bartolomeu la conducere. Regele Ferdinand și regina Isabela l-au susținut în continuare, dar din cauza lipsei de rezultate, au trimis cu întârziere o nouă flotă, după doi ani.
A treia expediție (1498-1500)
Abia în cea de-a treia sa călătorie, Columb a navigat mai la sud și, explorând râul Orinoco, a descoperit coasta actualei Venezuela. A fost prima dată când europenii ajungeau pe continentul sud-american. Când s-a întors la Hispaniola, a descoperit că guvernarea sa era contestată, iar condițiile de acolo se deterioraseră până la punctul unei revolte, coloniștii susținând că au fost induși în eroare de pretențiile sale despre bogății și plângându-se de proasta gestionare a fratelui său.
În urma plângerilor coloniștilor, regii spanioli l-au rechemat în Spania și l-au arestat temporar și l-au deposedat de autoritate. Columb s-a întors în Spania în lanțuri pentru a se confrunta cu curtea regală. Acuzațiile au fost ulterior retrase și, astfel, a fost eliberat, însă și-a pierdut titlul de guvernator al Indiilor și, pentru o vreme, o mare parte din bogățiile acumulate în timpul călătoriilor sale. În plus, nu și-a mai recăpătat prestigiul de odinioară.
A patra expediție (1502-1504)
Dezamăgiți de rezultatele expedițiilor anterioare, curtea regală spaniolă i-a retras sprijinul financiar. După multe insistențe, Columb a primit doar patru nave vechi și un echipaj slab pregătit pentru o nouă expediție spre India, care s-a oprit, însă, în Panama. Cea de-a patra și ultima expediție a fost o încercare disperată a lui Columb de a găsi o cale maritimă către Asia. El a navigat de-a lungul coastelor Americii Centrale (actualele Honduras, Nicaragua, Costa Rica și Panama), dar nu a descoperit nici o trecere. A fost afectat de furtuni, naufragii și lipsa resurselor. Nava sa a fost abandonată în Jamaica, unde a rămas blocat aproape un an, înainte de a fi salvat.
Mulți marinari au murit, iar Columb, grav bolnav, s-a întors în Spania abia la sfârșitul lui 1504, cu un vas primit ca ajutor și însoțit de câțiva marinari. Aceasta avea să fie și ultima sa călătorie pe mare. Mai mult, în acea perioadă devenea tot mai evident că teritoriile descoperite nu erau parte a Asiei, așa cum credea Columb, ci o „Lume Nouă”, un concept care avea să fie popularizat de Amerigo Vespucci, un alt explorator renumit, care a și dat numele continentului. Ironia face ca numele Americii să nu fie legat de cel care a ajuns primul acolo, ci de cel care a înțeles primul ce anume fusese descoperit.
Sfârșitul lui Cristofor Columb
Cristofor Columb și-a petrecut mare parte din ultimele optsprezece luni din viață scriind scrisori pentru a obține procentul din averea restantă care să-i fie plătit și încercând să-și recâștige statutul de guvernator asupra noilor teritorii, însă monarhii spanioli nu i-au mai acordat încredere și l-au refuzat în mod constant.
Columb s-a stins din viață la 20 mai 1506, în Valladolid, Spania, la vârsta de 55 de ani. Suferise ani de zile de artrită severă, cauzată cel mai probabil de gută sau de o boală reumatică degenerativă. A murit uitat de majoritatea contemporanilor săi, convins fiind până în ultima clipă că teritoriile descoperite făceau parte din Asia. După moartea sa, trupul său a fost plimbat dintr-un oraș în altul. El a fost înmormântat în Valladolid, apoi a fost mutat la Sevilla.
După cum relatează History Today, în 1542, rămășițele sale pământești au fost transferate în Santo Domingo, în Caraibe, unde au rămas până când insula a fost cedată francezilor în anii 1790, când au fost mutate din nou la Havana. După războiul hispano-american din 1898 și pierderea Cubei de către Spania, rămășițele lui Columb au fost în cele din urmă returnate în Spania și înmormântate în Catedrala din Sevilla.
Foto:
