Cine a fost Thomas Edison

Cuprins:

Mama i-a fost învățătoare

Thomas Alva Edison, cunoscut de familie și prieteni sub porecla „Al”, s-a născut pe 11 februarie 1847 în orășelul Milan din statul Ohio. Încă din copilărie, acesta s-a remarcat printr-o curiozitate ieșită din comun, punând întrebări și experimentând de la o vârstă fragedă. La mijlocul secolului al XIX-lea, Milan era un port fluvial activ datorită canalului Huron, care conecta orașul cu râul Huron și apoi cu lacul Erie, oferind acces indirect la Oceanul Atlantic, ceea ce transforma așezarea într-un punct comercial important. Însă, odată cu extinderea căilor ferate, Milan a fost ocolit de noua linie feroviară, ceea ce a dus la declinul comerțului local.

Când Thomas avea doar șapte ani, familia sa a decis să se mute în Port Huron (Michigan), în căutarea de oportunități mai bune. Tatăl lui Edison a încercat mai multe ocupații pentru a asigura traiul familiei, de la exploatarea lemnului și speculații imobiliare, până la agricultură și tâmplărie. Într-o încercare ingenioasă de a face bani, acesta a construit un turn de observație înalt lângă casă, sperând că turiștii vor plăti pentru a admira panorama asupra zonei lacului Huron.

Totuși, acest proiect nu a generat veniturile așteptate. Al, cel mai mic dintre copiii familiei Edison, era firav și adesea bolnăvicios, spre îngrijorarea mamei sale, Nancy, care pierduse deja doi copii și încă unul înainte ca Al să împlinească un an. Dintre frații și surorile lui, doar unul mai locuia acasă, relatează Invention.si.edu. Al nu a urmat mult timp cursurile școlii publice, iar mama sa, fostă învățătoare, a decis să-l instruiască acasă. Ea îi preda și îi stabilise un program intens de lectură, sprijinindu-i pasiunea pentru știință și curiozitatea față de ceea ce se întâmpla în afara orașului Port Huron.

Fascinația pentru electricitate

Fascinat de locomotivele cu aburi și mereu dornic de aventură, Thomas Edison și-a găsit primul loc de muncă la vârsta de 12 ani pe trenul Grand Trunk Railroad, care lega Port Huron de Detroit. El vindea călătorilor ziare, reviste și dulciuri, iar în paralel devora cărțile științifice și publicațiile pe care le comercializa.

Mai târziu avea să mărturisească faptul că intenționase să citească toate cărțile din bibliotecă, dar a renunțat după primele zece pe care le găsea „prea plictisitoare”. În acea perioadă a început să-și piardă auzul, cel mai probabil din cauza unei boli din copilărie sau a unor infecții netratate la nivelul urechilor. Lipsa antibioticelor făcea ca asemenea probleme să fie des întâlnite în acea vreme.

Surprinzător, Edison a considerat ulterior că surditatea parțială era un avantaj, deoarece îl ajuta să se concentreze mai bine și să fie mai puțin distras de zgomotele exterioare. Spiritul său antreprenorial s-a manifestat devreme. El a deschis două standuri de ziare în Port Huron și a angajat câțiva băieți care să le administreze. În 1862, pe când avea 15 ani, a lansat chiar și propriul ziar, „Weekly Herald”, care era tipărit în vagonul de bagaje al trenului unde lucra, cu sprijinul unui conductor prietenos. Ziarul se concentra pe știri locale și informații despre calea ferată, câștigând numeroși cititori de-a lungul traseului Grand Trunk.

Primul pas spre telegrafie

Din câștigurile obținute, Edison și-a improvizat un mic laborator într-unul dintre vagoanele de bagaje. Sticle, baterii și eprubete aveau să umple rafturile micului laborator, până când un experiment cu fosfor a provocat un incendiu, iar laboratorul a fost închis. Cu toate acestea, el și-a păstrat slujba pe tren.

Destinul i-a zâmbit în momentul în care a salvat viața fiului unui operator de telegraf, care rămăsese blocat pe șine în fața unui vagon de marfă în mișcare. Drept recompensă, tatăl copilului s-a oferit să-l învețe pe Al arta telegrafiei. La doar 16 ani, Edison devenise operator de telegraf, o slujbă prestigioase și bine plătită, care necesita reacții rapide și gândire clară pentru a transforma codurile în cuvinte și invers.

Călătorul telegrafist și primele invenții

Timp de patru ani, Edison a lucrat ca telegrafist ambulant, călătorind prin sudul și vestul mijlociu al SUA. Călătorind pe șine, el a aflat despre noua tehnologie a telegrafiei. Telegraful lui Morse, brevetat în 1840, a fost echivalentul secolului al XIX-lea al World Wide Web-ului, iar Edison a vrut să învețe tot ce putea despre navigarea pe această „autostradă informațională”. În acea perioadă, telegraful era „internetul”, iar operatorii erau liantul ce ținea țara conectată. Dincolo de transmiterea mesajelor, aceștia trebuiau să repare și echipamentele, ceea ce i-a permis lui Edison să învețe mult despre electricitate, baterii și electromagnetism, cunoștințe care i-au alimentat dorința de a inventa.

În 1869, pe când se afla la Boston, Edison a obținut primul său brevet de invenție pentru un dispozitiv electric de numărare a voturilor destinat legislativului din Massachusetts. Însă, politicienii nu s-au arătat interesați să accelereze procesul de votare, preferând procedurile lente, așa că nu au vrut să-i folosească mașina. Edison a învățat o lecție importantă din aceastră experiență, spunând „nu inventa ceva de care oamenii nu au nevoie”.

Afaceri, familie și Menlo Park

Doi ani mai târziu, în 1871, Thomas Edison a deschis un atelier în Newark (New Jersey), un oraș renumit pentru meșteșugarii săi iscusiți, genul de oameni de care avea nevoie pentru a-și construi echipamentul telegrafic. Mai târziu în acel an s-a căsătorit cu Mary Stillwell, una dintre angajatele sale. În 1874, a cunoscut primul mare succes financiar cu telegraful cu patru căi (cvadruplex), care era capabil să transmită două mesaje în ambele direcții pe același fir.

Compania Western Union a fost atât de impresionată de invenția sa încât i-a oferit 40.000 de dolari, o sumă uriașă pentru acea perioadă, deși el se gândea să ceară doar 2.000 de dolari. Cu banii primiți, în 1876, Edison a construit în zona rurală Menlo Park un complex de laboratoare pe care l-a denumit „Fabrica de invenții”. Acesta era dotat cu tot ce era necesar pentru cercetare, și anume ateliere, bibliotecă, birouri și un laborator chimic impresionant.

Marile invenții ale lui Thomas Edison

La Menlo Park – un oraș situat pe linia feroviară principală dintre New York și Philadelphia – Edison și echipa sa au transformat ideile lui Al într-o serie de invenții remarcabile. Mai întâi a fost fonograful, primul aparat capabil să înregistreze și să redea sunetul, apoi transmițătorul cu buton de carbon pentru telefon, care îmbunătățea claritatea și volumul vocii, pixul electric, un precursor al mașinilor de multiplicat documente, și becul electric, invenția care l-a consacrat definitiv.

Edison lucra adesea și 16 ore pe zi și obișnuia să spună că „datorez succesul faptului că nu am avut niciodată un ceas în atelier”. În 1876, Alexander Graham Bell breveta telefonul, iar Edison, cu ajutorul lui Charles Batchelor, a venit cu o invenție care îmbunătățea semnificativ transmiterea vocii vorbitorului prin fire. Transmițătorul cu buton de carbon face parte din piesa de vorbire a unui telefon.

Western Union a vrut să ocolească brevetele lui Bell pentru a nu fi nevoită să-i plătească drepturi de utilizare pentru tehnologia inventată de acesta, așa că l-au pus pe Edison să găsească o soluție. Transmițătorul creat de acesta producea sunete mai clare și mai puternice și este folosit, într-o formă modernizată, în majoritatea telefoanelor de astăzi, mai precizează Invention.si.edu.

În 1877, Edison a reușit să capteze primul sunet pe o foaie de staniol înfășurată pe un cilindru metalic. Apoi, învârtind o manivelă care mișca cilindrul de-a lungul unui șurub și strigând într-un con atașat la o diafragmă subțire și un ac (sau stylus), Edison a testat noua mașinărie. Vocea lui recitând poezia „Mary Had a Little Lamb” a fost prima înregistrare audio din istorie. Inițial, el vedea fonograful ca pe un instrument de afaceri, dar în scurt timp a înțeles potențialul său în divertisment, punând bazele industriei muzicale.

Becul și sistemul de iluminat electric

Desigur, cea mai faimoasă invenție a lui Edison din Menlo Park a fost becul. Însă, contrar mitului, Edison nu a „inventat” becul din nimic, deoarece existau deja lămpi electrice cu arc, similare cu felinarele stradale de astăzi. Dar, pentru că erau prea puternice pentru uz casnic, oamenii nu le doreau în casele lor. În acest context, Edison a creat un sistem complet de iluminat electric, de la becuri, generatoare de electricitate, rețele de distribuție şi corpuri de iluminat. După testarea a peste 1600 de materiale, Edison a găsit în 1879 filamentul potrivit în bambus carbonizat, reușind să mențină lumina aprinsă timp de 40 de ore. Prima centrală electrică urbană din SUA a fost inaugurată în 1882 pe strada Pearl din New York, care alimenta 25 de clădiri.

Invențiile de la West Orange

După succesul Menlo Park, în 1887, Edison a deschis un laborator la West Orange, mai mare și mai bine echipat, unde a lucrat la tot felul de proiecte, de la filme la extracția de minereuri, de la baterii la ciment. A inventat kinetoscopul și kinetograful, primele dispozitive pentru filmare și vizionare de filme, și a construit studioul „Black Maria”, complet mobil pentru a urmări lumina soarelui. Nu toate proiectele sale au fost un succes.

Încercarea de a revoluționa extracția de minereu de fier s-a soldat cu pierderi financiare mari. Totuși, din tehnologia dezvoltată atunci a rezultat ulterior producția de ciment marca Edison, folosit inclusiv la construcția stadionului Yankee. Între timp, în 1884, prima soție, Mary, a murit, iar doi ani mai târziu Thomas s-a recăsătorit cu o tânără din înalta societate, pe nume Mina Miller. Din cele două căsătorii, inventatorul american a avut șase copii, dintre care unul a devenit guvernator al statului New Jersey, iar altul și-a urmat propria carieră de inventator. În 1899, Edison a început să lucreze la o baterie mai bună pentru vehiculele electrice. Deși mașinile pe benzină dominau piața, bateria sa a avut succes în alte domenii, de la semnale feroviare, la lămpi pentru mineri și balize maritime, devenind cea mai profitabilă invenție a sa.

Moștenirea „Vrăjitorului din Menlo Park”

Edison a devenit o figură publică venerată, un prieten apropiat cu Henry Ford și Harvey Firestone. În 1915 a fost numit președinte al Consiliului Consultativ Naval, iar în 1928 a primit Medalia de Aur a Congresului SUA. În ultimii ani de viață, Edison a înființat la reședința sa de iarnă din Fort Myers (Florida) un laborator unde a efectuat ultimul său mare experiment, la sfârșitul anilor 1920.

Pentru a reduce dependența SUA de sursele străine de cauciuc natural, Edison a încercat să găsească o sursă internă de cauciuc natural, testând mii de plante, dintre care a ales goldenrod-ul ca fiind cea mai promițătoare. Din păcate, sănătatea nu i-a permis să finalizeze proiectul, se precizează pe site-ul Library of Congress.

Thomas Alva Edison a murit pe 18 octombrie 1931, la vârsta de 84 de ani, în West Orange (New Jersey). Herbert Hoover, al 31-lea președinte al SUA, a cerut un minut de liniște și întuneric în toată țara, iar la ora 22:00, pe 22 octombrie, milioane de americani au stins luminile în memoria inventatorului. La finalul vieții, Edison deținea 1.093 de brevete, un record neegalat până astăzi. Moștenirea sa nu constă doar în invențiile concrete, ci și în spiritul de inovație și în credința că fiecare eșec este doar un pas spre succes.