Cum îi afectează divorțul părinților

De la chiul la anorexie

De la aceste gânduri, ajung la diverse comportamente pe care tu le poți observa: fie devin hiperactivi și fac și mai multe boroboațe, fie excesiv de cuminți și parcă încearcă să se facă nevăzuți. Unii dintre ei chiulesc de la școală sau dezvoltă diverse tulburări de alimentație, cum ar fi anorexia sau bulimia. Alții fac diverse boli sau au dureri inexplicabile, pentru că afecţiunea psihică și vina pe care o resimt se transferă în plan fizic. Copiii mici pot dezvolta diverse fobii, cum ar fi frica de întuneric, sau pot urina noaptea în pat, chiar dacă trecuseră demult de etapa pamperşilor.

Cearta în fața copiilor, interzisă

Nu vă certați în fața copiilor. Păstrați tot ce aveți de vorbit în contradictoriu pentru momentele în care sunteți singuri. Dacă poți, încearcă să eviți chiar și grimasele dezaprobatoare sau tonul aspru și răstit. Este important și să nu-l ponegrești pe tată în fața copiilor sau să încerci să-i faci să-ți țină partea în conflict. Tentația este foarte mare, dar este bine să ți-o înfrânezi, pentru că cei mici vor avea, de fapt, de suferit. În această situație, încearcă să te gândești la binele copiilor și să-l pui înaintea oricărui alt lucru.
Chiar dacă auzi că el te vorbește de rău în fața celor mici, nu este bine să îi răspunzi cu aceeași monedă. Le poți spune, de exemplu, că oricine poate zice lucruri rele la nervi, dar că este mai bine să ne stăpânim. Chiar dacă ești în situația grea ca tatăl să fi plecat și să nu te mai ajute cu nimic, psihologul te sfătuiește să nu-ți denigrezi soțul în fața copiilor, „pentru că acest lucru îi va face să se dezvolte cu un mare potențial de ură, care se va transforma în agresivitate”.

Recomandări

Pavel Abraham a obținut ordin de protecție împotriva lui Marian Moroșanu, zis Ceaușescu, eroul din ’89 pe care fostul milițian l-a bătut crunt la Mineriadă

DISCUȚII SINCERE,DAR FĂRĂ NERVI

„Pentru ca divorțul vostru să îi afecteze cât mai puțin pe cei mici”, spune Cristina Ion-Rădulescu, „trebuie să discutați amândoi cât mai sincer cu ei, să le explicați că decizia pe care ați luat-o nu are nicio legătură cu ei, iar faptul că voi doi nu mai puteți conviețui împreună nu va scădea dragostea pe care o aveți pentru ei. Părintele cu care rămân copiii trebuie să-i asigure că vor putea lua legătura cu celălalt oricând și că acesta va putea să vină să îi viziteze. De asemenea, ar fi bine ca părintele care pleacă să aibă condiții asemănătoare cu cele de acasă, pentru momentele în care copiii vin să-l viziteze și rămân peste noapte. Ar fi bine ca voi doi să decideți împreună detalii despre educația lor și să vă implicați cât mai mult în creșterea lor, astfel încât să nu simtă lipsa unuia dintre voi.”
Material preluat din revista Libertatea pentru Femei

Urmărește-ne pe Google News