Cum recunoști boala Parkinson – simptome motorii și nonmotorii
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În fiecare an, 11 aprilie marchează Ziua Mondială de luptă împotriva bolii Parkinson, în onoarea lui James Parkinson, un chirurg din secolul al XIX-lea care a descoperit această maladie. În toată lumea, inclusiv în România, au loc evenimente dedicate informării publicului cu privire la această gravă afecțiune, iar inițiativele vizează creșterea gradului de conștientizare asupra modului în care boala Parkinson afectează viața de zi cu zi a persoanelor diagnosticate. Deși afectează milioane de oameni la nivel global și are un impact profund asupra calității vieții pacienților și a familiilor acestora, boala Parkinson rămâne și astăzi o enigmă pentru mulți. Ce este această boală, de ce apare, cum se manifestă și, mai ales, ce putem face ca să o putem preveni sau gestiona mai eficient vei putea afla citind acest articol.
Cuprins:
Ce este boala Parkinson
Boala Parkinson este o tulburare idiopatică ce afectează sistemul nervos central și se manifestă prin deteriorarea progresivă a celulelor nervoase responsabile de producerea dopaminei – un neurotransmițător esențial pentru coordonarea mișcărilor – în special în zona cerebrală care este cunoscută sub denumirea de „substanța neagră”. Pe măsură ce acești neuroni mor, iar producția de dopamină scade, încep să-și facă apariția simptomele caracteristice bolii Parkinson.
Deși este adesea asociată cu tulburări de mișcare, echilibru și coordonare musculară, această maladie poate să influențeze în mod semnificativ și percepția senzorială, funcțiile cognitive, starea emoțională și psihică, precum și numeroase procese interne ale organismului. Genetica poate să joace un rol, pacienții cu debut precoce fiind mai susceptibili de a avea o mutație asociată acestei boli. Totuși, aproximativ 80% dintre cazurile cu debut precoce și 93% din cazurile cu debut tardiv, nu au o cauză cunoscută, aflăm de pe site-ul Asociației pentru Sănătatea Creierului (ASC).
Pe cine afectează boala Parkinson
Boala Parkinson este foarte întâlnită, ocupând locul al doilea în rândul maladiilor degenerative ale creierului legate de vârstă, după Alzheimer. Riscul de a dezvolta boala Parkinson crește în mod natural odată cu vârsta, iar cele mai multe cazuri sunt depistate la cel puțin 1% dintre persoanele cu vârste de peste 60 de ani, mai ales în rândul bărbaților. Astfel, Parkinson este și cea mai frecventă boală cerebrală motorie (legată de mișcare).
Spre exemplu, conform datelor publicate de INSP (Institutul Național de Sănătate Publică), la nivelul anului 2023, în țara noastră au fost diagnosticate cu Parkinson peste 200 de persoane sub 50 de ani, 28 dintre acestea având sub 35 de ani. Deși este, de obicei, legată de vârstă, această afecțiune poate să apară și mai devreme (Parkinson cu debut precoce), chiar de la vârsta de 20 de ani. Astfel de situații sunt, însă, extrem de rare și, adesea, pacienții au un părinte, un frate sau un copil cu aceeași afecțiune.
Tipuri de boală Parkinson. Riscuri asociate
În mod obișnuit, boala Parkinson este percepută ca o singură afecțiune. Cu toate acestea, ea include, de fapt, o varietate de forme și subtipuri, fiecare dintre acestea manifestându-se diferit și evoluând în mod particular. Specialiștii clasifică formele de Parkinson în funcție de factorii declanșatori, de vârsta la care apar simptomele sau de trăsăturile clinice dominante. Trebuie spus că aceste forme nu sunt întotdeauna delimitate în mod clar. De cele mai multe ori, un pacient poate manifesta semne aparținând mai multor categorii, ceea ce face ca abordarea terapeutică să fie adaptată individual.
În funcție de cauză, boala Parkinson este de două feluri. Cea mai comună, întâlnită la 75-80% din totalul cazurilor, este Parkinson-ul idiopatic, iar originea lui rămâne necunoscută. Totuși, cercetările sugerează că ar fi determinată de o combinație de predispoziții genetice și factori de mediu. Apoi, există Parkinson-ul secundar, o formă ce apare ca urmare a unor factori externi sau a altor boli. Aceasă variantă poate fi declanșată de anumite medicamente, precum antipsihoticele, expunerea prelungită la substanțe toxice (pesticide, mangan, etc.), accidente vasculare cerebrale sau traumatisme craniene repetate, frecvent întâlnite în sporturile de contact, se precizează pe site-ul VeryWellhealth.com.
Există, de asemenea, Parkinson-ul genetic, o formă care este provocată de mutații genetice moștenite din familie. În funcție de vârstă, există Parkinson cu debut precoce (înainte de vârsta de 50 de ani) și Parkinson cu debut tardiv (se manifestă după împlinirea vârstei de 50 de ani). După profilul simptomatic avem trei forme: una la care tremurul este simptomul principal, o formă rigid-akinetică, ce se caracterizează prin încetinirea mișcărilor și prin rigiditate musculară accentuată, și o formă mixtă, la care pacientul prezintă o combinație de tremor, rigiditate și bradikinezie (lentoare motorie).
Stadiile bolii Parkinson
În 1967, Margaret Hoehn and Melvin Yahr au definit cinci stadii ale bolii Parkinson pe baza nivelului de handicap clinic. Medicii folosesc scala de evaluare clinică ce poartă numele celor doi cercetători pentru a descrie modul în care simptomele motorii avansează, relatează experții de la Fundația Parkinson. Boala evoluează treptat, iar manifestările clinice se desfășoară în mod obișnuit pe parcursul celor cinci stadii distincte. Iată care sunt acestea:
Stadiul 1: Este faza inițială a bolii, în care primele semne sunt ușoare și nu influențează semnificativ activitățile cotidiene. Simptomele pot fi ușor trecute cu vederea sau confundate cu alte afecțiuni. Tremor și alte simptome de mișcare apar doar pe o parte a corpului.
Stadiul 2: Pe măsură ce boala avansează, simptomele devin mai evidente și mai pregnante. Mișcările încetinesc, coordonarea scade, iar realizarea sarcinilor zilnice necesită mai mult timp și efort.
Stadiul 3: Acest stadiu este considerat unul mediu al acestei boli. Problemele de echilibru se accentuează, iar riscul de căderi crește. Pacientul poate avea dificultăți în a-și menține independența completă din cauză că mișcările devin mult mai lente, iar activități precum îmbrăcatul sau alimentația, pot deveni dificile.
Stadiul 4: Simptomele devin severe. Chiar dacă poate sta în picioare, pacientul are probleme de mobilitate evidente, având nevoie de sprijin sau supraveghere pentru a putea desfășura majoritatea activităților zilnice. Din această cauză, unele persoane recurg la un scaun cu rotile.
Stadiul 5: Este faza terminală a bolii, în care mobilitatea este grav afectată. Pacientul nu se mai poate deplasa fără ajutor și necesită îngrijire permanentă. Totodată, pot apărea complicații asociate cee pot provoca probleme de sănătate secundare, precum pneumonia de aspirație.
Deși în prezent nu există un tratament curativ pentru Parkinson, terapia medicamentoasă poate ameliora considerabil simptomele și poate îmbunătăți calitatea vieții pe termen lung.
Simptomele bolii Parkinson
Boala Parkinson se manifestă printr-o gamă largă de simptome, care pot varia de la un individ la altul. Acest lucru poate face ca, uneori, această maladie să fie confundată cu alte afecțiuni neurologice, iar diagnosticul să fie pus cu întârziere. Cu peste 40 de posibile semne, această gravă afecțiune influențează în special controlul mișcărilor și coordonarea, dar și alte aspecte ale sănătății fizice și psihice. Simptomele sunt clasificate în două mari categorii: motorii și non-motorii. Iată care sunt acestea.
Simptome motorii
- Bradikinezia – constă în încetinirea mișcărilor, ceea ce îngreunează realizarea activităților de zi cu zi, precum mersul, îmbrăcatul, spălatul sau scrisul. Se manifestă prin afectarea controlului muscular, dar nu și printr-o pierdere reală a forței.
- Tremorul – este unul dintre cele mai timpurii semne ale bolii și constă într-o mișcare involuntară, ritmică, a mușchilor, ce apare mai ales în stare de repaus. Cel mai frecvent sunt implicate mâinile, dar tremorul poate afecta și picioarele, bărbia sau capul. Apare la 80% dintre pacienții diagnosticați cu Parkinson, potrivit My.ClevelandClinic.org.
- Rigiditatea musculară – mușchii sunt în permanență contractați, ceea ce limitează libertatea de mișcare și poate să fie însoțită de disconfort sau durere.
- Probleme de postură și echilibru – instabilitatea posturală este des întâlnită la bolnavii de Parkinson și se manifestă prin dificultăți în menținerea echilibrului, adesea însoțite de o poziție aplecată spre înainte, crescând riscul de cădere.
- Probleme de mers – mersul devine nesigur, cu pași mici și târșâiți. Uneori apar blocaje bruște la inițierea mișcării sau dificultăți în efectuarea întoarcerilor.
- Tulburări de vorbire – vocea își poate pierde din volum și variație tonală, devenind slabă, monotonă sau tremurată, ceea ce afectează claritatea comunicării. Acest lucru se întâmplă din cauza controlului muscular redus în gât și în piept.
- Dificultăți la înghițire (Disfagie) – în fazele avansate ale bolii, înghițirea devine problematică, favorizând riscul de aspirație și complicații respiratorii, cum ar fi pneumonia sau sufocarea. Acest lucru se întâmplă din cauza unui control redus al mușchilor gâtului.
Simptome non-motorii
Există mai multe simptome care nu au legătură cu mișcarea și cu controlul muscular. În trecut, experții credeau că acest tip de simptome erau factori de risc pentru boala Parkinson atunci când au fost descoperite înainte de cele motorii. Cu toate acestea, există tot mai multe dovezi că aceste simptome pot apărea în primele etape ale bolii. Asta înseamnă că aceste simptome ar putea fi semne de avertizare care pot să apară cu până la 20 de ani înainte de simptomele motorii. Iată care sunt simptomele non-motorii:
- Simptome ale sistemului nervos autonom – acestea includ hipotensiune arterială ortostatică (tensiune arterială scăzută atunci când te ridici în picioare), constipație și probleme gastro-intestinale, incontinență urinară și disfuncții sexuale.
- Depresie – depresia este un simptom frecvent în boala Parkinson, care afectează până la 50% dintre persoanele diagnosticate.
- Pierderea mirosului (anosmie) – acesta poate fi un simptom precoce al bolii.
- Probleme de somn – pacientul afectat de Parkinson poate suferi de insomnie, stare de somnolență diurnă excesivă, tulburări de comportament în timpul somnului REM, precum și sindromul picioarelor neliniștite.
- Probleme de gândire și de concentrare – asociate cu demenţa.
Cum tratăm boala Parkinson
În momentul de față, nu există un tratament curativ pentru boala Parkinson, însă există numeroase metode terapeutice prin care se urmărește ameliorarea simptomelor, încetinirea progresiei bolii și, implicit, îmbunătățirea calității vieții, ne spun experții de la Asociația pentru Sănătatea Creierului. Iată care sunt aceste metode:
Tratament medicamentos
- Levodopa (în combinație cu carbidopa) – tratamentul de bază
- Agoniști dopaminergici – imită dopamina
- Inhibitori MAO-B și COMT – prelungesc efectul dopaminei
- Anticolinergice – utile în special pentru tremor
Terapie non-farmacologică
- Kinetoterapie – îmbunătățește mobilitatea, echilibrul și postura
- Logopedie – pentru tulburări de vorbire sau înghițire
- Terapie ocupațională – pentru adaptarea activităților zilnice
Tratament chirurgical (în cazuri avansate)
- Stimulare cerebrală profundă (DBS) – implantarea unor electrozi în creier care reduc tremorul și rigiditatea
Suport psihologic și nutrițional
- Combaterea depresiei, anxietății, tulburărilor de somn
- Dietă echilibrată, adaptată nevoilor pacientului
Câți bolnavi de Parkinson există în România
În România, numărul persoanelor nou diagnosticate este în medie, conform datelor INSP 2019 - 2023, de 8.485 persoane/an, în 2023 înregistrându-se 10.032 persoane nou diagnosticate, cu circa 20% mai mult decât în anul anterior și cu 40% mai mult față de 2019. În țara noastră nu se cunoaște numărul total al persoanelor afectate de Parkinson, estimarea fiind de aproximativ 80.000 persoane.
Pentru prima dată în România, la cererea ASC și cu ajutorul ANPDPD (Autoritatea Naţională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi) există o situație a persoanelor din țara noastră cu boală Parkinson, care au solicitat și primit certificat de handicap. Astfel, în luna martie 2025 erau 27.865 de persoane diagnosticate, din care 1.774 de persoane în București și în județul Ilfov. Dintre acestea 14.750 de pacienți aveau grad grav, 12.367 grad accentuat și 743 grad mediu. Restul de cinci bolnavi aveau doar ușoare deficiențe.
