De ce merită să încercați o vacanță în Azerbadjan. Metropola în care benzina e 2,6 lei, călătoria cu metroul un leu

Cuprins:

Curățenia e ireală, o obsesie națională

Azerbaidjanul e o țară sub care colcăie petrolul și gazele naturale. Iar asta aduce bani. Bani frumoși, investiți de stat în primul rând în propria țară. Vizibile, în primul rând la Baku, capitala și cel mai mare important oraș din Caucaz și de la Marea Caspică. Metropola lucește de curățenie și dă senzația că plesnește de bunăstare. Se spune că ar fi noul Abu Dhabi. Definește o lume aparte, nu în sensul că azerii ar fi niște marțieni, ci pentru felul în care arată acest oraș de aproape 4 milioane de locuitori. O ordine și o curățenie, cum poate doar în Singapore se mai întâlnește. Nu sunt imigranți din Africa sau din America de Sud, filipinezi, nepalezi, senegalezi, nu sunt magazine chinezești care să vândă toate prostiile. În Baku nu vezi cerșetori pe stradă, bețivi și drogați. Nici câini vagabonzi. Nu stă nimeni la picnic pe iarbă, cu pungi de mâncare uitate pe gazon. Nu se fumează pe bănci și nu se aruncă chiștoace pe jos. Nu se bea alcool pe stradă, oamenii nu se bat, nu se ceartă, nu se înjunghie. Nu auzi urlete poluatoare fonic.

La 2,7 lei benzina toată lumea merge cu mașina. De aici și traficul intens la orele de vârf. Sunt milioane de mașini pe bulevardele largi lăsate de sovietici în oraș. În schimb, nu sunt motociclete, scutere, tuk-tukuri sau alte târtărețe turistice. Cu atât mai puțin trăsuri trase de cai, care să împrăștie miros de bălegar.

Baku are cea mai frumoasă promenadă din Caucaz

Orașul are o promenadă fabuloasă, care se întinde pe kilometri buni. Pavată corespunzător, cu parcuri, malluri și clădiri care sfidează imaginația arhitecturală, pe o parte, și Marea Caspică, de celalată.

De asemenea, Centrul Vechi din Baku arată impecabil. Un ansamblu de străduțe pietruite, unele atât de înguste că nu intră decât un om, care urcă și coboară către Palatul Șirvanșahilor și Maiden Tower (Turnul Fecioarei) care stă în picioare de peste o mie de ani, dar nimeni nu știe exact, nici acum, de ce a fost construit. Foarte aproape este și un Muzeu inedit, Muzeul Covoarelor, care găzduiește cea mai mare colecție de carpete din lume.

În Baku e o atmosferă atât de calmă și de relaxată, peluzele verzi sunt trasate la linie, flori din belșug, ghivece mozaicate, totul e drept, simplu și curat într-o sens care îți poate provoca anxietate.

Nu știu cât din ceea ce se petrece aici ține de educație și cât de frica de sistem. Posibil să fie ceva mixt. Sunt absolut convins că dacă, prin absurd, aduci un grătar să faci niște mici pe faleză, îi dai drumul lui Tzankă și mai gâtui și niște beri, în maximum cinci minute ești în dubă. Și vei plăti scump pentru asta.

Construcțiile megalomane, simbolul bunăstării Azerbaidjanului

VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 18

Arhitectural, Baku a explodat în ultimii 20 de ani, când au început să apară construcții gigantice. Megalomane. Simbol de bunăstare. Sunt peste 20 de edificii care au mai mult de 100 de metri înălțime, dintre care unul este spital. Toate magazinele de firmă și reprezentanțele marilor producători de mașini sunt prezente în centrul orașului. Bogăția țării care vine din resursele inepuizabile de gaze naturale și petrol a fost exploatată și pentru a da țării o imagine grandioasă. Pentru că eticheta se plătește. Azerbaidjanul a vrut să arate că e puternică financiar și a reușit. Inclusiv aducând Formula 1 la Baku, meciuri de la Euro 2020 sau finala Ligii Europa, în 2019. Noul stadion olimpic, deschis în 2015, are 69.000 de locuri și a costat în jur de 600 milioane de dolari. El găzduiește și concerte, cu artiști renumiți. Pe 27 iulie, spre exemplu, cântă Justin Timberlake.

Flame Towers, o minune a Azerbaidjanului modern

Unul dintre simbolurile orașului sunt Flame Towers (Turnurile Flăcării), o minune a Azerbaidjanului modern. Trei zgârie nori cocoțați pe un deal urban, cu o înălțime de 182 de metri fiecare, care au costat 350 de milioane de dolari. Cele trei turnuri în formă de flacără simbolizează elementele focului și sunt o referire la porecla Azerbaidjanului, “Țara Focului”. O poreclă înrădăcinată în istorie, deoarece regiunea abundă de gaze naturale și petrol.

Cele trei clădiri (Sud, Est și Vest) au 130 de apartamente rezidențiale pe 33 de etaje, un turn hotelier Fairmont, cu 250 de camere și 61 de apartamente și ansamblu de birouri. Construcția lor a început în 2007 și a fost finalizată în 2012.

Turnurile de flăcări sunt complet acoperite cu ecrane LED, peste 10.000 la număr, care oferă un spectacol de lumini, vizibil din cele mai îndepărtate puncte ale orașului. Imaginile trec de la flăcări uriașe, culorile steagului azer, o figură fluturând un steag și rezervoare uriașe de apă umplute, iar un ciclu de derulare durează aproximativ două minute.

Azerbaidjanul are atât de multe gaze naturale, încât, lângă Baku, este un loc, Yanar Dagh (Muntele Arzător) unde o flacără care atinge și trei metri nu se stinge de vreo 70 de ani. Asta pentru că gazele naturale o alimentează constant, prin stratul de pământ.

Au câștigat Eurovision, statul a construit o sală de 25.000 de locuri

Azerii au construit și o super sală, Crystal Hall, pentru a găzdui Eurovisionul în 2012. A fost răsplata statului pentru că țara a câștigat, în premieră, concursul în 2011. La 11 august 2011 s-a semnat contractul de construcție, iar la 21 aprilie 2012, sala de 25.000 de locuri a fost gata la cheie. De atunci au cântat în ea Jennifer Lopez, Shakira, Rihanna etc. Pe bani grei!

Dar dincolo de asta, și de grandoarea evidentă, care a adus inclusiv o mică Veneție în mijlocul orașului, Baku a conturat un mixt fericit între ce au lăsat sovieticii, stăpâni între 1920 și 1991, și ce a adus futurismul oriental inspirat din luxul Dubaiului. Pe bazele unei așezări vechi peste care au trecut și arabi și turci, iranieni și ruși, fiecare cu amprenta proprie. Stilul Art Nouveau a fost adus de magnații petrolului, în secolul XIX

După căderea URSS, dar în special în ultimii 20-25 de ani când Azerbaidjanul a început să înflorească, azerii au fost oameni deștepți. Au înconjurat vechile blocuri comuniste cu parcuri verzi, pline de flori, au pus monumente noi lângă cele vechi, au făcut o duzină de malluri și au conservat Centrul Vechi fortificat, care arată ca o bijuterie.

Orașul a avut și șansa de a beneficia de mofturile unor magnați ai petrolului. După boom-ul petrolier din secolul XIX, bogătanii vremii au decis să construiască clădiri și instituții, inspirate de stilul european. Acolo unde se dădea ora exactă la nivel de modă. Așa a apărut stilul Art Nouveau la Baku, așa se explică de ce, în centru, sunt construcții cu aer franțuzesc și nu un iz sovietic.

Orașul are o față occidentală și pare europenizat atât ca stil de viață, cât și ca infrastructură. Metroul e impecabil și ridicol de ieftin (0,40 AZN călătoria – aproximativ un leu), autobuzele sunt în marea majoritate hybrid. Nu sunt tramvaie, care să macine asfaltul, nici troleibuze, care să împânzească orașul cu fire electrice.

Evitați scoaterea banilor de la bancomate

Totul e digitalizat și bine structurat. Indicații mixte, în limba locală și în engleză. De la sistemul bancar la zonele de free wifi din oraș. Poți plăti oriunde cu cardul, chiar și la micii comercianți, care preferă totuși cash-ul ca să mai ciupească și ei ceva la negru. E de evitat să scoți bani de pe card, pentru că sunt niște comisioane îngrozitoare. Am pățit-o personal, când am scos 10 manați (moneda lor) – aproximativ 25 lei – ca să cumpăr niște cireșe dintr-o piață. M-a taxat banca lor cu un comision de 30 de lei, mai mult decât am scos din bancomat. Așa am ajuns să mânânc cireșe mai scumpe ca în România.

Heydar Aliyev are alee și statuie în Parcul Lacul Tei

Toate realizările au însă și un preț. Pe care e greu de spus, din exterior, cine-l suportă. La conducerea țării este Ilham Aliyev, președinte din 2003, fiul lui Heidar Aliyev, fost președinte al țării și el. Bătrânul are o alee și o statuie în Parcul Lacul Tei, din București. Care au costat vreo două milioane de dolari, plătiți destatul azer. Au fost inaugurate în 2007, când fiul Ilham a venit la București și a participat la ceremonie alături de Traian Băsescu.

Investiția de la București e o copilărie față de Centrul Heydar Aliyev, din Baku, un complex de 57.500 metri pătrați (mai mare decât aeroportul Hemri Coandă), construit pe opt nivele, care găzduiește un auditoriu cu 1.000 de locuri, spații expoziționale temporare, un centru de conferințe, ateliere și un muzeu.

Heydar Aliyev, fost general KGB, a decedat în 2003, dar a avut grijă să netezească drumul spre putere pentru fiul său, Ilham. Care a continuat politica sa, având grijă și de numele tatălui și botezând străzi, clădiri, fântâni etc cu numele părintelui său. Chiar și aeroportul din Baku, principala poartă de intrare în țară, poartă numele lui Heydar Aliyev.

Regimul politic e caracterizat ca fiind dictatorial

Regimul lui Aliyev, aflat acum la conducerea țării, este caracterizat de criticii occidentali ca fiind dictatorial. Democrația și drepturile omului ar lipsi în Azerbaidjan, țara are deținuți politici și jurnaliști oprimați de sistem. Procentul de 91% favorabil președintelui, de la ultimele alegeri, ar fi fraudat. Șeful țării a fost acuzat, în repetate rânduri, de tranzacții guvernamentale în propriul folos, care i-au adus o avere de aproape un miliard de dolari. El a fost personaj principal în diplomația caviarului, prin care înalți oficiali europeani au fost mituiți ca să ofere opinii pozitive despre Azerbaidjan și să ascundă cvasi-totalitarismul real.

În ce măsură este adevărat tot ce scrie Occidentul despre președintele azer e imposibil de cuantificat, ca turist. Nu te lovești nicio secundă de restricții. Nu se simte nicio amenințare.Un lucru e cert, regimul autocrat impus de la Baku e cheia schimbării radicale a țării. Pentru că el nu a lăsat loc de nicio virgulă, indiferent cine ar fi vrut să o pună. Altfel nu se explică ordinea, curățenia și disciplina. Care sunt plăcute atunci când le vezi din afară. Ce o fi sub ele, doar Dumnezeu știe exact!

Probabil, a vorbi despre democrație adevărată în Azerbaidjan e ca și cum ai merge într-un restaurant cu stele Michelin și ai vrea să mănânci pomana porcului. Teoretic, ai putea, practic nu ți seva servi niciodată.

Islamismul nu pune piedică consumului de alcool

Dar apropo de mâncare, Baku e o capitală cu multe restaurante. Și obișnuite, și de lux. Se mânâncă mult kebab, în diferite forme. E mâncarea lor tradițională, inspirată din mixtul turco-iranian, care reprezintă de fapt esența poporului azer. Ca o curiozitate, în Irantrăiesc peste 20 de milioane de azeri – dublu decât populația Azerbaidjanului. Mâncarea la restaurant nu e scumpă. Porții mari, generoase. Până în zece euro. Pe stradă se mânâncă mult qutab, o clătită cu carne, ierburi și brânză și pusă apoi pe plită. Deserturi găsești cu nemiluita, pline de zahăr, capabile să-ți pună la grea încercare glicemia.

Azerii sunt producători de vinuri, iar islamismul nu pune piedică celor care vor să consume. Din contră, sunt rafturi întregi de băutură în magazine. Și în cele mari și în cele de la colțul străzii. Specialitatea azeră este vinul de rodie, care e foarte bun. Și are âalcool ca vinul normal, nu e suc. Totuși nu există senzația că s-ar bea prea mult. Ceaiurile sunt la putere. De toate felurile. Inclusiv cu aromă de pinacolada sau mojito.

Azerii sunt primii care au dat drept de vot femeilor

În general, prețurile sunt mai mici ca la noi, la bunurile de consum. Nu știu cât e un apartament în Baku, dar o cameră de hotel de patru stele în Orașul Vechi o găsești și la 50 de euro. Suvenirurile azere par ceva mai aspre la preț. În special carpetele, șalurile din păr de cămilă sau obiectele de olărit lucrate manual. Nu trebuie plătit însă niciodată primul preț. Azerii nu prea acceptă fake-urile. Dacă iei ceva, ai șanse mari să fie de calitate. Există și o zicală foarte populară, care spune că „nu poți face o supă bună folosind carne ieftină”!

Tineretul azer e modern. Puține femei poartă hijab, într-o țară predominant musulmană, dar cu un mahomedanism moderat, chiar timid, unde s-a fondat prima democrație islamică a lumii. S-a întâmplat în 1918, când a apărut Republica Democrată a Azerbaidjanului, cea care, în premieră, a dat drept de vot femeilor.

Orașul în care s-a născut Gari Kasparov

Baku e orașul lui Gari Kasparov, probabil cel mai mare șahist din istorie, născut aici. Așa că nu-i de mirare de ce în parcuri sau la terase oamenii joacă șah, și nu șeptic sau table. Turistic vorbind, Baku pare o oază de civilizație prea puțin exploatată de europeni. Posibil și pentru că e genul în care nu poți să te duci să te îmbeți și apoi să vomiți prin parcuri, cum le place unora. Nu e nici genul în care să te sui pe mese la terase și să pleci cu două escorte la hotel. Viață de noapte există, dar e mai discretă și nu refulează în exterior.

Baku e asaltat constant de asiatici, în special chinezi, iranieni, indieni, pakistanezi, libanezi, turci și ruși. Sau vorbitori de rusă, din Kazahstan, Georgia, Uzbekistan etc. Atrage anual în jur de 2,5 milioane de turiști, mai mult decât populația Bucureștiului, dar nu e dominat de forfota Romei, Barcelonei sau Parisului. Nu se poate spune că e o destinație turistică de top, însă are șanse să devină. Ambițiile sunt mari. Există un proiect de construcție a 20 de insule artificiale în largul Mării Caspice, după modelul celor din Dubai.

Avertizările de vânt puternic nu sunt o glumă

Un lucru de care trebuie ținut cont la Baku este starea vremii. În perioada asta, nu e nici prea cald, nici prea frig. Dar, din senin – din iarbă verde, vine câte o rafală de vânt, care-ți mută capul din loc. Sunt momente în care vântul bate cu 80 de kilometri la oră, preț de câteva secunde. Explicația ar fi că orașul e la 28 de metri sub nivelul mării și atrage curenți, care-l mătură regulat. Nu zilnic, dar destul de des. Khazri e dușmanul rece, care vine din nord, iar Gilavar e fratele vitreg cald, din sud, care fac din Baku metropola numită „City of Winds”. Dacă vedeți pe prognoza meteo semn de vânt să știți că nu e o glumă. Când e avertizare, chiar ai șanse să fii luat pe sus, chiar dacă, în același timp, sunt 27 de grade afară.

Armenia este un subiect sensibil

Azerbaidjanul este în război deschis cu Armenia, din cauza conflictului din Nagorno-Karabah, și de aceea granița dintre cele două țări e închisă. Nici curse aeriene nu sunt, relații zero. Dacă vrei să vezi și Armenia trebuie să o iei prin Georgia și să treci de acolo în țara vecină. În general, în Azerbaidjan, e bine să eviți subiectul Armenia. E o rană deschisă.

Ca să intri în Azerbaidjan ai nevoie de viză. Se ia online, în trei zile lucrătoare, și costă 25 de dolari. Sau 50 de dolari la urgență, în trei ore. Iar dacă stai mai mult de 15 zile trebuie să te înregistrezi la poliție. Și evident să explici de ce ai petrece mai mult timp în țară. Așadar, statul în Azerbaidjan nu e chiar pentru orice. De aici și absența imigranților clasici, pentru care porțile nu par deschise.

Nu există conexiuni directe România – Azerbaidjan

Zbor direct între România și Azerbaidjan nu există. Anul trecut, compania națională azeră, AZAL, a operat pe ruta Baku – București timp de câteva luni, dar pentru 2025 nu și-a reînnoit ruta. Se zboară spre Baku cam de oriunde din Europa (Londra, Paris, Milano, Geneva, Varșovia – curse de linie), dar cele mai ieftine rămân tot low costurile. Din Budapesta sau Roma (Wizz Air) ori Istanbul (A-Jet). Baku e un punct bun de plecare spre Uzbekistan, Kazahstan și celelalte țări de pe Drumul Mătăsii, dar atenție, viza de Azerbaidjan e cu o singură intrare, în trei luni.

Aeroportul din Baku e bine conectat cu orașul. Are un expres care circulă 24/7 până la Piața 28 mai, care e în centru. Nu se poate plăti cash, nici cu cardul. Trebuie achiziționat un card de călătorii de la un automat, pe care se încarcă credit. O călătorie până în oraș e undeva la 3 lei. Varianta cu taxiul e mult mai scumpă (70 lei). Există Uber și Bolt, dar călătoria cu expressul, care de fapt e un autocar modern, e imbatabilă la preț.

Un must-see turistic, pentru cei care pot face abstracție de politică

Internetul e bun în Baku, dar trebuie folosită fie o cartelă locală, fie un e-sim. Ori, dacă nu vreți investiții suplimentare, din când în când intrați în câte un mall sau la Starbucks ori McDonald’s, unde e internet gratis, pe orice loc din lumea asta. Sunt și zone cu free wifi în oraș.

Una peste alta Azerbaidjanul e o experiență unică, iar Baku merită vizitat fără ezitare. E un oraș mare, strălucitor, sofisticat și seducător. Și altceva față de ceea vedem de obicei.

Dacă puteți face abstracție de situația politică internă, dar și de strania situație în care țara este un partener apropiat al Moscovei (Putin l-a vizitat anul trecut pe Aliyev), dar și un furnizor important de energie pentru țările occidentale, atunci Baku poate fi un must-see pentru orice călător cu pedigree.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE