De ce nu are versuri imnul Spaniei - La Marcha Real
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Imnul Spaniei, „La Marcha Real”, reprezintă o excepție, fiind unul dintre foarte puținele imnuri naționale care nu au versuri. La Marcha Real are o istorie lungă, fiind și cel mai vechi imn de stat din lume.
Cuprins:
Despre imnul Spaniei - scurt istoric
La Marcha Real este una dintre cele mai vechi melodii oficiale folosite ca imn de stat și, în același timp, unul dintre foarte puținele imnuri din lume care nu au versuri.
Prima atestare documentară cunoscută apare în anul 1761, într-o colecție militară intitulată Libro de la Ordenanza de los Toques de Pifanos y Tambores, unde piesa figurează sub numele de „Marcha Granadera”. Nu era concepută ca imn național, ci ca marș militar destinat unităților de grenadieri.
În 1770, regele Carlos al III-lea a declarat oficial această melodie drept ”Marcha de Honor” (Marș de Onoare), pentru a fi interpretată la ceremonii publice în care era prezent monarhul. Treptat, piesa a ajuns să fie identificată cu însăși autoritatea regală și, implicit, cu statul spaniol.
De-a lungul secolelor al XIX-lea și al XX-lea, melodia a fost folosită neîntrerupt la ceremonii oficiale, devenind imnul național al Spaniei. Totuși, statutul său juridic a variat în funcție de regimul politic.
După Războiul Civil Spaniol, în 1939, regimul condus de Francisco Franco a restaurat „La Marcha Real” ca imn național. În timpul dictaturii a existat o versiune cu versuri patriotice. După instaurarea democrației și adoptarea Constituției din 1978, Spania a păstrat melodia ca imn, iar în 1981 un decret regal a stabilit oficial versiunea muzicală, fără a include vreun text, arată site-ul fascinatingspain.com.
De ce nu are imnul Spaniei versuri
Majoritatea țărilor au imnuri cu versuri care reflectă istoria, valorile și cultura lor, ceea ce nu este valabil și în cazul Spaniei. Absența versurilor oficiale din imnul Spaniei are explicații istorice, dar și culturale.
În primul rând, melodia nu a fost compusă inițial ca imn cu text, ci ca piesă instrumentală militară. Spre deosebire de alte imnuri, „La Marcha Real” nu a fost asociată la origine cu un poem sau cu un moment revoluționar care să fi generat un text memorabil. A fost, mai degrabă, o piesă solemnă de protocol, menită să onoreze suveranul.
Tentativele ulterioare de a crea versuri au fost fie controversate politic, fie lipsite de consens public.
În secolul al XIX-lea au existat mai multe propuneri poetice, dar niciuna nu a fost oficializată. În perioada dictaturii, versiunile cântate erau puternic asociate cu ideologia regimului autoritar, ceea ce a făcut ca, ulterior, orice text similar să fie perceput cu suspiciune. Autoritățile au evitat adoptarea unor versuri care ar fi putut fi interpretate ca favorizând o anumită viziune ideologică.
Un episod semnificativ a avut loc în 2007, când Comitetul Olimpic Spaniol a organizat un concurs public pentru a găsi versuri noi, neutre și reprezentative. Asta pentru că Spania era o excepție la marile competiții sportive, fiind țara ai cărei sportivi nu cântau imnul.
Textul câștigător a fost făcut public și chiar interpretat într-o ceremonie oficială, însă reacțiile critice din partea societății și a clasei politice au fost atât de puternice încât proiectul a fost retras înainte de a ajunge în Parlament.
Motivele respingerii versurilor au fost mai multe. Unii considerau textul prea simplist, alții îl vedeau ca fiind insuficient de incluziv sau nepotrivit pentru pluralitatea culturală a Spaniei.
Această pluralitate este, de fapt, un alt motiv important pentru care imnul nu are versuri. Spania este un stat compus din comunități autonome care au o cultură și dialecte diferite precum catalană, bască, galiciană, valenciană și altele, pe lângă limba castiliană. Adoptarea unui text într-o singură limbă oficială ar putea fi percepută ca o excludere simbolică a celorlalte comunități.
Spania se află astfel într-un grup foarte restrâns de state ale căror imnuri sunt pur instrumentale, alături de Bosnia și Herțegovina, Kosovo și San Marino.
Imnul Spaniei, în Cartea Recordurilor
Imnul Spaniei, La Marcha Real, a ajuns în Cartea Recordurilor, fiind considerat cel mai vechi imn național din lume aflat încă în uz oficial și, în același timp, cel mai vechi imn național fără versuri. Această recunoaștere a fost consemnată de Guinness World Records, care a inclus imnul Spaniei în registrul său pentru vechimea sa documentată și pentru statutul său unic de imn pur instrumental.
Spre deosebire de alte imnuri celebre, precum „La Marseillaise” al Franței (1792) sau „The Star-Spangled Banner” al Statelor Unite (1814), „La Marcha Real” are o origine cu câteva decenii mai veche.
De aceea, din punct de vedere al continuității istorice, este cel mai vechi imn național încă folosit în mod oficial de un stat suveran.
Un alt element care a contribuit la includerea în Cartea Recordurilor este caracterul său instrumental. Majoritatea imnurilor naționale au versuri care exprimă idealuri, momente istorice sau figuri simbolice. În cazul Spaniei, melodia nu a avut niciodată un text oficial adoptat prin lege.
Curiozități despre Spania
Spania este una dintre țările europene cu cea mai bogată diversitate culturală și istorică.
- Spania este, ca suprafață, una dintre cele mai mari țări ale Uniunii Europene. Cu aproximativ 505.990 km pătrați, este a doua cea mai întinsă țară din UE (după Franța). Capitala, Madrid, este situată aproape în centrul geografic al Peninsulei Iberice și este cea mai înaltă capitală din Uniunea Europeană, la o altitudine de aproximativ 650 de metri deasupra nivelului mării.
- Spania este și una dintre țările cu cele mai multe situri incluse în patrimoniul mondial UNESCO. În prezent are aproximativ 50 de situri recunoscute oficial. Printre acestea se numără capodopera arhitecturală Sagrada Familia din Barcelona, proiectată de Antoni Gaudi, Palatul Alhambra din Granada sau orașul istoric Toledo.
Descoperă Patrimoniul UNESCO din România. Lista monumentelor UNESCO din România
- Din punct de vedere geografic, Spania este singura țară europeană care are frontieră terestră cu un stat african. Aceasta se datorează enclavelor spaniole Ceuta și Melilla, situate pe coasta Africii de Nord, la granița cu Maroc. În plus, Spania include arhipelaguri situate la mare distanță de continent: Insulele Baleare în Marea Mediterană și Insulele Canare în Oceanul Atlantic. Interesant este că Teide, aflat pe insula Tenerife din Canare, este cel mai înalt vârf al Spaniei (3.715 metri).
- În domeniul sportului, Spania a cunoscut un succes internațional remarcabil. Echipa națională de fotbal a câștigat Campionatul Mondial din 2010 și Campionatul European în 2008 și 2012, fiind prima echipă din istorie care a câștigat trei turnee majore consecutive. Cluburi precum Real Madrid și FC Barcelona se numără printre cele mai titrate și valoroase din lume.
- Spania este una dintre țările cu cea mai mare speranță de viață din lume, depășind 83 de ani conform datelor Eurostat și ONU. Acest fapt este adesea asociat cu dieta mediteraneană, stilul de viață activ și sistemul public de sănătate bine dezvoltat.
- Spania este recunoscută și pentru tradițiile sale culturale unice. De exemplu, festivalul La Tomatina din Bunol, unde mii de oameni participă anual la o bătaie cu roșii, este un eveniment documentat și organizat oficial de autorități. Tot în Spania se află unul dintre cele mai vechi restaurante din lume încă în funcțiune, Sobrino de Botin, fondat în 1725, recunoscut de Guinness World Records drept cel mai vechi restaurant activ.
- În 2017, Spania a fost a doua cea mai vizitată țară din lume, înregistrând 82 de milioane de turiști, ceea ce a marcat al cincilea an consecutiv de cifre record. De la istorie și artă până la soare, mare și viață de noapte și chiar și mâncare cum nu găsești în multe locuri din lume, Spania oferă experiențe pe toate gusturile. În plus, există nenumărate locuri de vizitat în Spania care merită văzute.
Sursă foto - Shutterstock.com
