Eu am amant, el are amantă, doar copilul ne mai ține împreună

Mi-a fost foarte greu să mă decid să vă scriu. E ușor să citești poveștile altora, dar, când vine vorba s-o împărtășești pe a ta, parcă te cuprinde rușinea, ai impresia că nimeni nu este interesat de suferința ta și că, oricum, nimeni nu poate să te ajute. Mi-am dat seama însă că până și simplul fapt că te poți destăinui cuiva contează foarte mult. Iată și povestea mea…

Ne-am cunoscut când eram încă în liceu, ne-am plăcut, ne-am îndrăgostit, a fost pentru amândoi prima iubire, eu am fost prima femeie din viața lui, iar el, primul bărbat din viața mea. Am învățat să ne iubim, am petrecut clipe minunate împreună, am râs împreună, am suferit împreună și am început să ne facem planuri de viitor. De obicei, atunci când iubim, vrem exclusivitate, vrem ca ființa iubită să fie numai a noastră, iubirea să fie totală, iar dacă este posibil, atunci când cel pe care-l iubim este departe de noi, să simtă că nu poate respira, că nu poate trăi fără noi. Gelozia este un sfetnic rău, te împinge să faci lucruri urâte, de care te rușinezi apoi singur. După câteva episoade semănate cu scene de gelozie, în care ne împăcam și ne certam fulgerător, Mihai mi-a cerut mâna sub clar de lună. Apoi, a venit și la părinții mei, împreună cu părinții lui, iar până să apucăm să facem nunta, eram deja însărcinată. Într-un fel, a fost bine, pentru că am locuit „cu cortul”, migrând când la părinții mei, când la ai lui, așa că am crescut amândoi odată cu copilul nostru, cu Kiki, cum ne plăcea să-l alintăm.

Recomandări

De ce Tudor Duma zis „Maru”, dealerul de droguri al lui Vlad Pascu, a fost pedepsit cu indulgență de instanța de fond: „A vândut doar canabis, o substanță care nu e greu de procurat”

Mihai a reușit să intre la facultate, și-a luat și ceva de muncă, să nu stăm chiar numai pe banii părinților. Când Kiki a făcut doi ani, l-am lăsat cu mama-soacră și m-am angajat și eu recepționeră la un hotel. Aveam programul destul de încărcat, Mihai, de asemenea, când era la facultate, când la slujbă, așa că ne vedeam amândoi arareori, iar copilul începuse să le spună mama și tata socrilor mei, iar nouă ne spunea pe nume.

De gelozie am uitat o vreme; când îl vedeam pe Mihai prăbușindu-se în pat îmbrăcat, știam că nu-i mai ardea și de altceva, pentru că oricum nu ar mai fi fost în stare. Când Kiki a început grădinița, am dat și eu la o facultate particulară, la Turism, pentru a putea promova în carieră.

Lui Mihai i s-a oferit mai întâi o bursă, iar pe urmă, șansa să-și termine studiile în străinătate. Ne-am sfătuit câteva nopți la rând. Pentru el era o șansă mare, ar fi fost păcat s-o rateze, dar mie mi se strecurase deja îndoiala în suflet și mă temeam că, fiind departe de mine, n-ar fi fost deloc imposibil să se consoleze cu altă femeie.

Gândul acesta mă tortura de-a dreptul, dar, pe de altă parte, voiam să duc și eu la bun sfârșit ceea ce începusem, fiindcă nu-mi plăcea să trăiesc pe spinarea soțului meu și a părinților. In plus, doream și să am o carieră care să-mi aducă satisfacții.

Recomandări

Fabrică de pașapoarte românești falsificate, descoperită la Kiev. Cât costa documentul fictiv

În cele din urmă, i-am spus lui Mihai să plece fără nicio grijă, pentru că totul va fi bine. Din fericire, a plecat împreună cu un bun prieten, Valentin, și asta a fost de natură să mă liniștească puțin (de parcă prezența lui Valentin l-ar fi putut împiedica pe Mihai să facă ce-și dorește!). Mă durea și mă îngrozea în același timp faptul că nu aveam încredere în soțul meu și mi-am spus că, la o adică, plecarea lui va fi un bun test pentru căsnicia noastră.

Mihai îmi scria în fiecare zi câte un e-mail, vorbeam și ne vedeam pe camera web, în fiecare seară^ pe Skype, spre încântarea lui Kiki. Intre timp, eu am obținut o promovare și, ca un prim pas pre independență, m-am gândit că poate venise momentul să locuim și noi singuri. Deși părinții noștri ne erau de mare ajutor, uneori, din prea multă solicitudine, deveneau obositori, așa că ar fi fost mai bine ca fiecare să stea la casa lui. I-am spus lui Mihai că mi-aș dori să ne mutăm separat, iar el m-a asigurat că va pune deoparte cât de mulți bani va putea și, la întoarcere, o să găsim o rezolvare.

Imediat ce am fost promovată, am nimerit într-un birou cu un coleg pe care nu prea-l văzusem până atunci, dar cu care am avut o relație foarte bună de la început. Ieșeam împreună la masa de prânz și, încet-încet, am început să ne deschidem sufletele, pentru că fiecare dintre noi vedea în celălalt un bun ascultător și confident.

Recomandări

De ce au votat tinerii un extremist. Diana Filimon, cofondatoare Gen, știri: „Călin Georgescu e un epigon, nimic altceva. Copiază modele care au funcționat. Este doar accidental un lider”

Horia mi-a povestit că divorțase de puțin timp și că suferea îngrozitor că nu-și putea vedea băieții, care refuzau să mai știe de el după divorț, iar asta îl durea cumplit.

— Eu și fosta mea soție, care este o femeie extraordinară, frumoasă și deosebit de inteligentă, am păstrat niște relații amicale după divorț, chiar dacă motivul a fost infidelitatea mea. Am avut un moment de rătăcire, nu-i pot spune altfel, am lucrat îndeaproape cu o femeie care a făcut tot posibilul să mă bage în patul ei, iar eu, ca un fraier am cedat. Nimeni nu știa nimic, dar respectiva frecventa cercurile prin care se învârteau multe dintre cunoștințele soției mele și, atunci când i-am spus că vreau să pun capăt relației noastre, ea a scăpat câteva informații unor persoane de care era sigură că-i vor spune tot soției mele. Liz este o femeie minunată, dar nu a putut însă trece peste măgăria mea și a vrut să divorțăm. Copiii au reacționat prost și acum, la aproape un an de la divorț, încă nu vor să audă de mine.

— Îmi pare rău! Poate, cine știe?, pe viitor s-ar mai putea repara ceva.

— Nu, ești amabilă că spui asta, dar Liz este o femeie dintr-o bucată și copiii sunt totul pentru ea. Ceea ce pot să mai sper este că îi va convinge într-o bună zi să accepte să mă vadă și să avem niște relații firești.

I-am povestit și eu despre micile mele necazuri, despre faptul că, atunci când Mihai e departe, mă gândesc tot timpul la ce este mai rău, că sunt geloasă și încetez să am încredere în el, iar asta mă deprimă îngrozitor.

Am început să ne vedem tot mai des, mai ales în afara serviciului, și să ne plângem de milă unul altuia. Nu a trecut mult timp până m-a invitat la el acasă și am ajuns, cum era de așteptat, să facem dragoste, gândindu-ne că poate așa ne uităm necazurile. Bineînțeles că, după aceea, m-am simțit vinovată față de Mihai, pe care eu îl suspectam fără să am nicio dovadă.

Horia reușea, ce-i drept, atunci când eram împreună să mă facă să mă simt în siguranță, să mă simt iubită și, cel mai important, să simt că el are nevoie de mine. In perioada aceea, Liz, soția lui, l-a chemat într-o seară, speriată că unul dintre copii avusese un mic accident și a trebuit să fie dus la spital. Eram împreună, dar Horia și-a cerut scuze și a plecat. L-am înțeles atunci, dar am mai înțeles un lucru: niciunul dintre noi nu era acolo unde trebuia!

După câteva zile. a venit și Mihai în vacanță. Atunci, l-am redescoperit pe Mihai cel de care eram îndrăgostită și am ezitat să-i spun adevărul despre ceea ce se întâmplase în absența lui. A venit încărcat cu daruri, dar și cu un card pe care strânsese bani pentru viitoarea noastră casă și mi-a spus că a început să și lucreze în timpul

care-i rămâne liber între cursuri. Era foarte entuziast, abia aștepta să se întoarcă acasă și vorbea numai despre lucrurile minunate pe care le vom face împreună. De Crăciun a stat cu noi, dar a trebuit să plece imediat după aceea. Kiki era extrem de încântat de jucăriile lui și nu l-am putut împiedica să le ducă la grădiniță, să le arate copiilor.

Relația mea cu Horia s-a răcit tot mai mult, fără nicio explicație. Horia mi-a spus, într-o zi, că se pare că Liz este dispusă să-i mai acorde o șansă și că, după cele întâmplate, copiii au acceptat să-l reprimească acasă.

— Ai fost foarte importantă pentru mine. Ai apărut exact când aveam mai multă nevoie de un suflet să mă înțeleagă. De acum însă, drumurile noastre se despart. Cred că am să-mi schimb și locul de muncă, vreau să fiu mai aproape de casă și să nu mai pierd atât timp pe drum. Mi s-a făcut o ofertă și cred că am s-o accept. Sper ca lucrurile să se aranjeze la fel de bine și pentru tine.

Am avut un sentiment foarte neplăcut auzind ce mi-a spus Horia. Mi-a părut rău că m-am aruncat cu capul înainte, fără să mă gândesc la consecințele faptelor mele. Eram geloasă pe Mihai și am ales să-l înșel eu prima.

Am reușit totuși să-mi revin, mai ales după plecarea din firmă a lui Horia. Aveam foarte mult de lucru, iar Kiki mă solicita din plin în fiecare zi. Când se apropia vacanța de vară, m-am gândit să-i facem o surpriză lui Mihai și să ne ducem, eu și Kiki, în vizită la el. Mi-am rezervat bilete de avion și iată-ne în drum spre Germania.

Am avut grijă să-l anunț pe Valentin să vină să ne ia de la aeroport, dar l-am avertizat să nu-i spună absolut nimic lui Mihai, altfel ar fi stricat surpriza. Când l-am zărit în mulțime pe Valentin, mi s-a părut puțin abătut, dar mi-am spus că, probabil, o fi obosit. Ne-a ieșit în întâmpinare, l-a luat în cârcă pe Kiki și ne-a condus la mașina lui.

— Marina, ar trebui să-ți spun ceva și nu știu cum să încep. De câtva timp, de vreo două-trei săptămâni, Mihai s-a lăsat prins în mrejele unei colege de facultate, o nemțoaică. Nu e ceva serios între ei, cred că e vorba mai degrabă de o simplă relație… cum s-o numesc, carnală, e și el bărbat, trebuie să înțelegi. Helga nu înseamnă nimic pentru el, l-a tot tachinat, l-a stârnit, și a făcut-o în văzul tuturor, până când el a cedat. Dar nu poate fi vorba de iubire sau ceva asemănător. Mai mult, ea este măritată și soțul ei este plecat în Afganistan, mi se pare. De câteva zile, s-a mutat la ea. Nu i-am spus că veniți, așa cum m-ai rugat. Poate era mai bine să-i fi spus…

Am simțit că mi se înmoaie picioarele. Noroc că bietul Kiki adormise pe bancheta din spate și n-a auzit nimic.

— și eu ce naiba să fac acum? Ce să-i spun copilului? A venit fericit, cu gândul că-și vede tatăl, iar taică-său e cu amanta! Trebuie să dai de el și să-l chemi. Nu știu ce voi face pe mai departe, acum însă copilul are nevoie de el. Asta e tot ce contează.

Valentin ne-a dus acolo unde locuiau, un apartament destul de dichisit, într-o vilă situată într-o suburbie a Frankfurtului. Ne-a arătat unde putem găsi de mâncare, prosoape și tot ce ne mai trebuie și a dat fuga să-l aducă pe Mihai de la Helga.

Revederea a fost un moment îngrozitor. Eu știam ce făcusem acasă, în lipsa lui, el știa că eu am aflat despre legătura lui. Aproape că nu ne găseam cuvintele. Nu l-am întrebat nimic, nici el nu mi-a dat nicio explicație, l-am trezit pe Kiki și ne-am petrecut restul zilei cu el.

Câteva zile am evitat să rămânem chiar și o clipă singuri, pentru că amândoi ne temeam că nu vom ști să ne descurcăm, să înfruntăm adevărul, tristul adevăr, că poate relația noastră, căsnicia noastră luase sfârșit.

Valentin s-a străduit să ne facă să ne simțim cât mai bine. A spus tot timpul glume, ne-a gătit, ne-a plimbat prin magazine de jucării, prin parcuri de distracții și i-a dăruit lui Kiki o mulțime de jocuri pentru calculator.

A venit, în sfârșit, și ziua plecării, iar Valentin s-a oferit să ne conducă la aeroport. Mihai nu s-a opus, însă a venit și el cu noi. Înainte să ne despărțim, Mihai mi-a luat mâna și mi-a spus pe un ton scăzut:

— N-am uitat nimic din planurile noastre de viitor, încă le mai putem pune în practică. Am pus bani deoparte, nu cred să mai stau mult pe aici. Nu depinde decât de tine, dacă vrei să mergem mai departe sau vrei să ne oprim aici.

Atunci nu i-am putut răspunde nimic. I-am ținut puțin mâna în mâna mea și apoi am plecat. De când m-am întors în țară, nu am făcut decât să-mi amintesc povestea noastră. M-am întrebat dacă, de fapt, ne-am iubit cu adevărat și, dacă este așa, cum se poate să ne fi înstrăinat acum într-atât!

M-am gândit la Horia și la faptul că, prin el, am încercat să-mi pun iubirea la încercare. Apoi, m-am gândit la relația lui Mihai cu nemțoaica și la suferința prin care am trecut când am aflat despre ei. Mi-am amintit tot ce-mi povestise Horia despre soția lui și despre faptul că această femeie i-a acordat o nouă șansă de dragul copiilor.

M-am privit înăuntrul meu și am încercat să aflu dacă-l mai iubesc pe tatăl fiului meu și dacă îmi iubesc atât de mult fiul încât să pot trece peste trădarea mea și trădarea soțului meu, ca să-i pot asigura un cămin, așa cum merită să aibă orice copil. Micuțul meu n-are nicio vină și nu trebuie să plătească pentru greșelile părinților lui.

Acum, Mihai trebuie să vină acasă. Nu sunt încă foarte sigură că am aflat un răspuns, dar îl voi lăsa pe Kiki să ne ajute să ne decidem. știu că e o povară mult prea grea pentru un copil, dar mai știu că, acum, el este singurul care ne mai poate ține laolaltă.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News