Cum „citește” creierul o explozie asociată cu un conflict la graniță. Psihologul Radu Leca, recomandare pentru români și pentru decidenți
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
A doua dronă care a explodat în România în decurs de o săptămână, cu un război la graniță, cu un premier interimar demis și fără șef la Armată, poate aduce panică în rândul populației, dar are și un impact psihologic semnificativ, chiar dacă acei oameni nu sunt direct expuși pericolului, a explicat psihologul Radu Leca, vineri, pentru ziarul Libertatea.
Cuprins:
Specialistul a spus și ce se întâmplă în creierul oamenilor în astfel de momente, mai ales că vineri, a explodat încă o dronă la Constanța, după cea de vinerea trecută, 29 mai, de la Galați. Din fericire, în niciunul dintre cazuri nu au fost pierderi de vieți omenești.
Cum „citește” creierul o explozie asociată cu un conflict la graniță
„Când apare o explozie asociată cu un conflict de la graniță, creierul o «citește» rapid ca pe un semnal de amenințare: ceva ce era perceput ca «departe» devine brusc «aici».
În psihologie, asta înseamnă scăderea sentimentului de control și creșterea percepției de vulnerabilitate. Iar când evenimentul se repetă (a doua dronă într-o săptămână), efectul se amplifică: oamenii tind să anticipeze că «urmează și altele», chiar dacă probabilitatea reală rămâne dificil de estimat pentru publicul larg. Repetiția creează o stare de alertă care poate varia de la îngrijorare moderată până la anxietate persistentă, mai ales în rândul persoanelor care au deja un fond anxios sau au trecut prin evenimente stresante în trecut”, atrage atenția psihologul Radu Leca.
În acest context, încrederea în instituțiile statului joacă un rol esențial în reducerea anxietății colective.
Dacă această încredere lipsește, apar simptome precum gândurile repetitive, scenariile catastrofice, tulburările de somn și nevoia constantă de reasigurare.
Radu Leca: În situații de criză, încrederea în instituții, un amortizor psihologic
„Un factor major aici este incertitudinea combinată cu senzația de lipsă de coordonare instituțională. Când oamenii aud că nu avem guvern/premier/șef la armată (formulat ca percepție publică, nu neapărat ca realitate administrativă), mintea traduce mesajul în termeni simpli: «dacă se întâmplă ceva, cine ne protejează?»”, traduce psihologul.
Astfel, în situații de criză, încrederea în instituții funcționează ca un amortizor psihologic. Dacă amortizorul e slăbit, apar mai ușor: ruminația (gânduri repetitive), scenariile catastrofice, iritabilitatea, tulburările de somn și nevoia de reasigurare, explică specialistul, pentru ziarul Libertatea.
La nivel comunitar, putem observa polarizare (oameni care minimalizează versus oameni care panichează), conflicte online, căutarea vinovaților și un consum crescut de informații alarmiste. Explicația? E un mecanism uman, mai spune Leca, astfel că, atunci când nu avem control asupra evenimentului, încercăm să recâștigăm control măcar asupra explicației.
Impactul psihologic în astfel de situații variază în funcție de vârstă. Copiii și adolescenții pot manifesta regres (stă lipit de părinte), coșmaruri, anxietate de separare, somatizări (dureri de cap sau de burtă) sau, dimpotrivă, un comportament de bravură care maschează tensiunea.
Vârstnicii sau cei care au trăit perioade de instabilitate pot resimți reactivarea unor amintiri și anxietăți vechi, ceea ce duce la epuizare psihică.
Ce să faci ca să nu intri în panică. Sfaturi de la psiholog
Totuși, frica nu este „irațională” prin definiție. Ea reprezintă un mecanism biologic de protecție. Problema apare atunci când frica devine cronică sau disproporționată. Pentru a preveni acest lucru, specialistul recomandă o igienă psihologică riguroasă:
- Consum dozat de știri: Informați-vă o dată sau de două ori pe zi din surse credibile. „Creierul nu face diferența între informare și expunere repetată la amenințare atunci când vizualizează aceleași imagini și titluri”, spune Radu Leca.
- Verificați sursele: Evitați distribuirea impulsivă a zvonurilor. Dezinformarea alimentează anxietatea socială și creează un cerc vicios.
- Ancorați-vă în rutina zilnică: Activități precum somnul regulat, mișcarea și conversațiile cu persoane de încredere ajută la menținerea calmului.
- Comunicați echilibrat: În familie, discutați deschis, dar evitați dramatizarea. O formulă simplă poate fi: „Ce știm sigur?”, „Ce nu știm încă?”, „Ce putem face azi?”.
- Pentru părinți, este esențial să vorbească pe înțelesul copiilor, fără detalii grafice, și să le adreseze întrebări despre ce au auzit. Imaginația copiilor poate fi mai înfricoșătoare decât realitatea, atenționează psihologul.
Radu Leca, recomandare pentru decidenții din România
Adulții ar trebui să fie atenți la simptome precum insomnie persistentă, atacuri de panică, creșterea consumului de alcool sau iritabilitate constantă.
În astfel de cazuri, câteva ședințe de terapie pot fi extrem de utile pentru stabilizare și dezvoltarea unor strategii de coping.
La nivel colectiv, oamenii au nevoie de predictibilitate și sens. Mesajele clare și coerente, care explică ce măsuri se iau și cine răspunde, oferă liniște. În lipsa acestora, adică atunci când instituțiile statului nu comunică, apare spațiu pentru speculații și anxietate.
„De aceea, recomandarea mea publică e dublă: pentru oameni, igienă informațională și rutine de stabilizare; pentru decidenți și comunicatori: transparență, consecvență și explicații pe înțelesul tuturor, chiar și atunci când nu există toate datele. Este mai bine să spui «nu știm încă, investigăm și revenim» decât să lași un gol informațional să fie umplut de speculații”, recomandă psihologul instituțiilor.
Evenimentele de la graniță testează reziliența psihologică a societății. Nu trebuie să evităm frica, ci să nu o lăsăm să ne conducă viața.
„E firesc ca astfel de evenimente să crească teama, neliniștea și vigilența. Nu e un semn de slăbiciune, ci un semn că sistemul nostru de alarmă funcționează. Ținta realistă nu este să nu ne fie frică deloc, ci să nu lăsăm frica să ne conducă deciziile, relațiile și viața de zi cu zi”, conchide psihologul Radu Leca.
